Hey! Va bucurati sa ma revedeti? Imi pare rau ca am lipsit asa de mult timp, dar stiti cat de greu este sa trebuiasca sa faci 7 culegeri la mate, in 2 saptamani, doar pentru ca nu ai avut timp pe durata vacantei? Nu, normal ca nu stiti... Sunt singura aeriana de aici... Ma rog, ma bucur ca am reusit sa am o portita de scris, asa ca sa incepem!
Va pup :*
Enjoy the story~
~Perspectiva lui Ken~
"TU!" striga baiatul cu ochi mov, indreptandu-se amenintator spre mine. "E DOAR VINA TA!" striga si incepe sa planga, vrand sa-mi dea un pumn.
"P-poftim?" il intreb mirat, acesta apropindu-se amenintator, pentru a ma lovi, dar fiind intrerupt de asistenta care se puse in fata mea.
"Scuzati-ma, dar nu permitem violenta in spital. Si in plus, baiatul este slabit, asa ca va rog sa pastrati o distanta rezonabila fata de el si sa lasati pumnul deoparte." spune serioasa, argintiul maraind.
"E doar vina ta ca Shin a avut acel accident! E doar vina ta! O sa regreti ca te-ai nascut Ken!"
"In primul rand, de unde dracu' imi sti numele? In al 2-lea rand, cine esti? Si in al 3-lea rand, cine e Shin si de ce o sa regret ca m-am nascut?" intreb, venindu-mi curajul.
"Cum adica cine is eu si cine e Shin? Nu fa pe prostu'!" spune nervos.
"Scuza-ma ca nu te cunsc, bine?!" tip si eu.
"Ken..." sopteste roscatul.
"Iubire, spune-mi cine dracu' e asta si ce vrea de la mine?!" strig indreptandu-ma incet spre Key.
"Iubire?" intreaba mirat.
"Iubire?! Singura ta 'iubire' e Reiza, iubita ta! Din cauza voastra a ajuns Shin in starea asta!"
"Ce vrei sa spui cu asta? Eu nu am o iubita, sunt gay de cand ma stiu, iar singurul meu iubit, e Key, aici de fata." spun, toata lumea din incapere privindu-ma socata.
"Iti bati joc de mine?!" striga argintiul, venind si prinzandu-ma de guler.
"Va rog sa incetati!" striga asistenta si ne separa. "Domnul Watanabe a suferit o pierdere de memorie! Nu-si mai aminteste ultimele 2 saptamani!" striga deja exasperata.
"P-poftim?" intreaba Key socat.
"Glumiti, nu?" intreaba argintiul.
"Sunt cat se poate de serioasa!"
"Asta explica multe..." spune Key ganditor.
"Ca de exemplu?" intreaba argintiul ridicand o spranceana.
"Faptul ca nu va cunoaste pe voi, ca nu mai stie ca e cu Reiza si ca inca crede ca sunt iubitul lui."
"Huh? Cum adica inca cred? Tu esti iubitul meu." spun confuz.
"Ba nu. Ne-am despartit acum 2 saptamani, dar acum inteleg de ce nu mai ti minte..."
"Chestia asta ma depaseste..." spuse argintiul.
"Ce a cauzat acesta pierdere de memorie?" intreaba Key uitandu-se la asistenta intrebator.
"Din cate am inteles, Shinobu Yoshihara este prietenul domnului Watanabe." spune, Key aproband. "Si multumita prietenului dumneavoasta..."
"Sei." spuse argintiul.
"...Sei, mi-am comfirmat banuiala."
"Si care ar fi aceea?" intreaba argintiul, al carui nume se pare ca e Sei.
"Ca Shinobu Yoshihara a suferit un accident."
"Asta stiam si noi!"
"Nu m-ati lasat sa termin. Avand acestea confirmate, pierderea memoriei a fost cauzata de un soc foarte urat, iar dupa cate am aflat, se prea poate ca acest soc sa fi fost accidentul prietenului sau."
"Naruhodo... Vreti sa spuneti ca pentru a nu pati ceva rau, cum ar fi sa intre in coma profunda, creierul i-a sters aceste amintiri?" intreaba Key.
"Da, exact."
"Si este posibil sa-i revina?"
"Exista aceasta posibilitate, dar doar daca acesta vrea sa ii revina."
"Dar nu inteleg... Ce legatura am cu acel baiat?" intreb buimac.
"Din cauza ta si a iubitei tale a suferit aceat accident!" striga Sei uitandu-se nervos spre mine.
"Repet! Nu stiu despre ce vorbesti!" strig.
"Reiza mi-a spus cum va giugiuleati in fata trecerii de pietoni si apoi l-a vazut pe Shin cum va privea impietrit, dar apoi ai sarutat-o si s-a pierdut in sarut, uitand de Shin, ca dupa putin tinp sa auziti o bubuitura si sa sariti amandoi speriati. Mi-a povestit cum v-ati dus sa vedeti de ce se stranse atata lume pe trecerea de pietoni si cum l-ati vazut pe Shin intr-o balta de sange. Apoi a inceput sa tremure si nu a mai continuat."
Eu procesam informatiile primite neveninfu-mi sa cred. Oare chiar e adevarat? Oare sa fi fost vina mea? Aminteste-ti Ken, haide!
Atunci mi-au aparut niste imagini vagi cu o fata, multi oameni, sange si am inceput sa aud tipete si o bubuitura. Mi-am pus repede mainile la urechi si mi-am inchis strans ochii, cazand in genunchi si incepand sa tip, siroaie de lacrimi inundandu-mi fata. (Poza de la media.)
"Oh nu, a inceput! Tineti-l!" striga asistenta, Sei si Key venind spre mine sa ma tina, dar nu mai aveau pe cine, ca eu imi pierduse-m deja cunostinta.
~Perspectiva lui Key~
Ken a lesinat in bratele noastre, avand lacrimi in ochi.
"Ce i s-a intamplat asistenta?" intreb nedumerit.
"Cred ca franturi din amintirea accidentului i-au reaparut in minte..."
"Si ce de va intampla cu el?"
"Cel mai probabil va fi inconstient o vreme... Ar fi mai bine sa-l ducem la el in salon." spuse deschizand usa.
"Uhn...bine." spun si impreuna cu Sei il caram pe Ken pana intr-un salon alb si destul de incapator.
"Gata." spune Sei si se tranteste pe un fotoliu din apropiere.
"Dar eu tot nu inteleg..." spun
"Ce?" intreaba Sei.
"De ce e Ken aici?"
"Ah..."
"V-as putea spune eu." interveni asistenta.
"Chiar va rugam." spun curios.
"Prietenul dumneavoastra l-a adus pe Shinobu Yoshihara luni dupa amiaza,, la spital, cred ca dupa accident. Din cate am inteles de la colegii mei cu salvarea, care au fost chemati la locul accidentului, un civil le-a spus ca baiatul a fost luat si dus de un altul, acesta fiind Kenji Watanabe, la spital. Dupa cum arata cand a ajuns, se vedea ca a fugit tot drumul si credeti-ma, nu era o distanta mica. Imediat ce au ajuns, Shinobu Yoshihara a fost dus in sala de operatie, in timp ce Kenji Watanabe a lesinat si a intrat in coma, care a tinut pana azi. Prietenul dumneavoastra a avut noroc. Daca nu il aducea domnul Watanabe, murea pe loc." incheie asistenta.
"Adica...Ken...l-a salvat?" intreaba Sei mirat, procesand informatile.
"Asa se pare..." spun cu parere de rau fata de Ken.
"Acum parca imi pare rau de Ken..." spune Sei, uitandu-se cu regret la Ken, care zacea inconstient in pat.
"Da..."
"Din nefericire..." incepe asistenta, captandu-ne atentia la amandoi. "In timpul operatiei am flat ceva nu prea placut despre prietenul dumneavoastra..."
"Despre Shin? Ce ati aflat? E de rau?" intreaba Sei ingrijorat.
"As putea spunse ca e de rau... Nu ar trebui sa va spun pana nu vorbeste doctorul cu parintii lui... Totusi nu sunteti rudele lui..."
"Nu, dar suntem prietenii lui! Nu e de ajuns?!" striga Sei.
"Va rog sa nu mai strigati. Suntem intr-un spital pana la urma!"
"Ne cerem scuze, dar chiar vrem sa aflam ce are prietenul nostru..." spun privind-o rugator pw asistenta.
"Off... Fie, dar nu stiti de la mine!" zice uitandu-se serioasa la noi, Sei si cu mine aproband din cap zambind.
"Nu cred ca ar trebui sa zambiti sau sa fiti bucurosi, pentru ca vestea asta nu e buna deloc." spune, noi intristandu-ne brusc.
"Cat de rau poate fi...?" intreaba Sei razand fortat.
"Foarte rau. Vedeti voi... Cu parere de rau va spun ca prietenul vostru... Uhm... Ei bine..."
"Zi odata femeie! Nu ne mai fute creieri!"
"Sei! Nu vorbi asa!"
"D-dar..."
"Nici un dar!
"Fie..."
"Va rog sa continuati si scuzati-l pe prietenul meu, e doar suparat." spun rugator, aceasta aproband si continuand.
"Dupa cum spuneam, datorita operatiei pe care a suferit-o prietenul vostru, am descoperit ca acesta sufera de...cancer... Imi pare extrem de rau..." spune privindu-ne cu regret si conpatimire.
Cancer...? C-cum e posibil...?
"Cancer?!" striga Sei nevenindu-i sa creada.
Mici lacrimi incep sa i se prelinga pe obraji rumeni. Incepe sa planga in hohote si sa repete intr-una 'Nu. Nu! NU!' punandu-si mainile in cap si incepand sa si-l scuture, disperat. Ma apropii de el si il trag in bratele mele, imbratisandu-l cat de tare pot.
"Shhh, linisteste-te Sei..." ii soptesc mangaindu-l pe spate si incepand sa plang in liniste.
~V-a urma~
Gataaaaa! In sfarsit am termint si eu capitolul asta... Acum sper ca am voie sa ma bucur de un somn bine meritat, nu? Normal ca am. Vedeti voi...nu oricine sta toata noaptea ca sa scrie la carte, asa ca astept un vot si un comentariu de la fiecare in parte! Nu ne-am vazut de mult *stiu ca nu v-am lipsit, dar eh*, dar sper ca ne vom revedea curand, dasi ma voi axa mai mult pe corectat, sorry.
Va pup :*
See ya soon!