-Serios acum, tu si Harry sunteti ok? ma intreaba Eleanor in timp ce eu, ea si Dianna mergeam spre cantina pentru pranz.
-Mhm, spun in timp ce dau usor din cap, stind ca mint.
Nu, nu eram tocmai ok. Am vorbit cu el acum cateva ore despre cum ar trebuii sa luam o pauza pe bune, despre cum nu este bine sa ti prea tare la cineva si despre cum ar trebuii sa "trecem peste" toate astea. E prea greu sa treci peste ceva, mai ales ceva la care am pus inima asa de tare cum ar fi Harry. Prin cate am trecut trebuie sa intervina toate astea acum.
-Cum mai merge intre tine si Louis? schimba Dianna subiectul, fericita ca o face.
M-am saturat sa tot aud despre cum sunt eu si Harry si despre cum o ducem. Evident, probabil ca jumatate din fetele din scoala se bucura ca eu si Harry am terminat-o dar nu imi pasa. Il pot avea, poate ca il fac pe el sa isi schimbe parerea si sa isi revina. Da, Harry are nevoie de o persoana momentan care sa nu il faca sa mearga sa se drogheze toata ziua. Poate chiar pe Rebecca care ar suna ca si iubita perfecta pentru el.
Eu, Dianna si Eleanor ne-am asezat la masa din cantina, feritica ca pot manca ceva si eu. Pofta mea de mancare a revenit inapoi dupa ce am mancat acei cartofi prajiti si pui cu Harry la masa. Ma intreb ce crede Maisie despre Harry? Oricum, Harry nu a fost prea prietenos cu Maisie dar nu il invinovatesc, lui putin ii pasa de ceilalti, ii pasa de mine.
M-am bucurat ca am luat acea masa cu Harry din trei motive bune. Primul ar fi ca eu si el am avut cat de cat un timp destul de bun si ca l-am putut vedea zambind; al doilea motiv ar fi ca Maisie a apucat sa vada persoana pe care o iubesc cel mai tare, eu find cea care i-a povestit lui Maisie cateva ore despre Harry; iar al treilea este ca am putut sa ascult acel mesaj vocal, banuielile mele find confirmate.
Mi-am dus furculita cu mancare la gura, deschizandu-mi gura dar am ramas blocata imediat ce am simtit ca nu vroiam si ca nu aveam nevoie sa mananc. Oh, nu iar. Nu pot sa nu am pofta de mancare iar. Trebuie sa mananc ceva si nu este sanatos sa nu o fac. Cum am mai spus, nu este ok sa il iubesc prea tare pe Harry ca asta se poate intamplat, sa patesc ceva din motivul ca nu mananc din cauza mici depresii pe care o am.
Am oftat dupa mai multe incercari de a manca si am lasat furculita in mancare, lasandu-ma pagubasa. Am sa mananc la cina, promit.
-Imi dai mie alea? intreaba Eleanor, aratand spre pastele mele cu sos, neatinse de mine, avand in vedere ca nu am nicio intentie sa le mestec.
-Sigur, zi si ii imping farfuiria cu mancare, eu asezandu-mi coatele pe masa si prinznadu-mi capul in maini. Ce ma fac?
-Hei, noi suntem aici daca vrei sa vorbesti, imi spune Dianna care imi zambeste cald.
-Stiu, stiu, spun sincer. Multumesc.
Stiu ca ele sunt aici pentru mine si ma bucura sa am asa doua bune prietene doar ca nu ar putea intelege ce simt nici daca le-as desena. E ceva ce doare si nici eu nu stiu sa imi explic mie insumi. Poate doar Harry ma poate intelege si as merge la el dar e prea ciudat sa vorbesc cu Harry despre cum m-am despartit de Harry si de cum ma inseala Harry. Mult prea ciudat.
-Vezi ca a venit, sti tu cine, in cantina, sopteste Eleanor spre mine, eu incercand sa nu imi fac inima sa bata prea tare.
M-am rotit usor pentru a il vedea pe Harry si prietenii sai, alaturi de Louis, cum vin in cantina si se aseaza la o masa. Harry arata la fel de distrus, doar ca ochii sai erau mai putin rosii. S-a asezat la masa de la cateva mese departare de a noastre, fara sa se uita in directia mea. Bine, sper sa nu se uite pentur ca e putin ciudat sa dai ochii cu fostul tau iubit.
-Vrei sa plecam? Sunt destul de sigura ca Eleanor poate trai si fara acele paste, spune Dianna, facandu-ma pe mine sa zmbesc usor si pe Eleanor sa se incrunte in gluma la ea.
-E ok, nu pot sa fug de el, ar trebuii sa plec si de pe pamant daca ar fi sa o luam asa, spun si ridic din umeri, fericita ca reusesc, intr-un fel, sa infrunt toate astea.
...
Am luat mai mult de 10 respiratii ca la yoga inainte sa intru in clasa de desen, ora de desen unde si Harry se afla. Oh doamne, te rog sa nu fie asta asa de ciudat pe cat cred eu. Este una sa fiu cu el la cateva mese departare in cantina la pranz dar este alta sa fiu langa el la nici un pas departare.
Am intrat in clasa cat de cat plina, profesoara aflandu-se deja la catedra. Am trecut pe langa ceilalti elevi, ajungand pe scaunul meu liber, la fel si scaunul de langa mine. Scaunul lui Harry era gol. Poate nu a ajuns inca.
M-am asezat pe scaunul meu, mai multi elevi incepand sa intre in clasa. Sper sa vina la ora. Stiu ca ar fi ciudat sa stau asa de aproape de el dar asta nu inseamana ca nu imi place sa il am aproape de mine.
Imediat ce toti elevii, fara Harry, s-au asezat in clasa profesoara a inceput sa ne ofere ce trebuie sa facem pentru ora asta, eu uitandu-ma numai la scaunul gol unde Harry ar trebuii sa stea.
Ugh, nici nu stiu de ce nu imi pasa. Probabil ca e in camera lui impreuna cu cateva droguri.
-Ma scuzati, zic spre profesoara care se plimba printre elevi, ea intorcandu-si capul spe mine.
-Da? intreaba ea si imi zambesc cald.
-Stiti unde este Harry? intreb cu o voce mica, dorind ca cei din clasa sa nu ma auda.
-Oh, tanarul Styles a plecat de la curs, si-a schimbat clasa astazi, zice ea, cuvintele ei facandu-ma mai trista decat ma asteptam.
...
Harry si-a asezat mana peste obrazul meu, zambindu-mi usor si tris.
-De ce faci asta? ma intreba, vocea lui sunand cu un vag ecou.
Mi-am rotit privirea prin jur, uitandu-ma la foisorul unde am avut noi o intalnire si unde ne-am simtit bine. Harry era intins langa mine pe patura groasa de pe jos, rezemat pe un cot. Privirea lui frumoasa era pe a mea, ochii sai verzi find asa de luminati si de vii.
-Ce vrei sa spui? il intreb in timp e imi asez mana peste a sa.
-De ce imi spui sa trec eu peste cand tu nu o poti face? intreaba, cuvintele sale intristandu-ma imedait.
-Ce? Dar eu pot trece peste, mint si pufnesc usor.
-Minti, spune simplu si fara sa ezite. Recunoaste ca minti.
-Nu mint, Harry, mint iar in timp ce ma incrunt usor spre el.
-Ma iubesti?
-Normal, spun si ii zambesc usor.
-Atunci ma minti, spune inainte sa isi lipeasca incet buzele de ale mele. Ti-a lipsit asta?
-Da, spun, dandu-mi seama ca se refera la buzele sale.
Imi era asa de dor de buzele sale perfecte, catifelate si trandafirii pe care vrea sa le sarut in fiecare minut din zi.
-Si mie, spune, cuvintele sale intristandu-ma iar. Imi este dor de tine, Jen.
-Stiu, si mie de tine, spun si imi aplec privirea spre patura de sub noi, eu simtindu-ma din ce in ce mai trista pe timp ce timpul trece.
-Atunci de ce nu vi la mine? De ce faci toate aste grele, iubito? ma intreba putin mai dur.
-Pentru ca m-ai inselat si aveam nevoie de o pauza, una mica nu strica nimanui. Trebuie sa intelegi, incearca sa treci peste, ii repet cuvintele, el luandu-si mana de pe fata mea.
Harry nu a mai spus nimc, doar s-a ridicat in picioare pe patura pe care stateam impreuna.
-Hei, unde pleci? il intreb si ma ridic si eu rapid in picioare, uitandu-ma la el cu tristete.
-Trebuie sa trec peste, iti amintesti? ma intreaba dur, intorcandu-se cu spatele la mine.
Harry a dat panza pe post de usa de la intrarea foisorului si a iesit din foisor, eu uitandu-ma panicata pentru ca el pleaca de langa mine.
-Harry, strig dupa el, dand si eu panza alba si trecand de ea.
Am ajuns in campul in care foisorul se afla, eu strigand iar numele lui dar el fara sa fie de gasit. L-am strigat iar, simtind cum lacrimile curg din ochii mei pe timp ce ma invarteam pentru a il gasii pe Harry care nu era aici.
-Harry, am strigat, vocea mea find tremuratoate din cauza plansului puternic. Vino inapoi!
...
Mi-am ridicat imediat capul de pe perna, lacrimile apasatoare find in ochii mei.
-Harry! am strigat iar, amintindu-mi ca nu mai eram in vis si asta era realitatea.
Mi-am dus mana la gura, incercand sa ma calmez si sa imi fac lacrimile sa inceteze sa mai curga. De ce tot am visele astea cu Harry care tot ce fac este sa ma intristeze? M-am saturat sa ii simt lipsa dar nu vreua sa fiu iar cu el, nu pana nu imi dau seama ce se intampla cu toate aste. Dar il iubesc si nu vreau sa trec peste, pur si simplu.
M-am ridicat in piciaore,ducandu-mi o mana la ochi pentru a reusi sa vad pe unde pasec prin camera mea intunecata. Mi-am luat telefonul, deschizandu-l pentru a mau uita la ceas. Am scos un oftat puternic cand am vazut ca ceasul telefonului meu arata ora 3 dimineata. Macar am apucat sa iau cateva ore de somn.
Mi-am scuturat capul, incercand sa imi alung visul cu Harry in care imi spune ca ma iubeste iar dupa pleaca din cauza mea. Si eu il iubesc, mai mult ca orice.
Alte lacrimi au venit din ochii mei,eu simtindu-ma asa de singura.
Fara sa gandesc de doua ori, sau macar o data, am iesit pe usa camerei mele, aruncandu-mi telefonul in pat inainte. M-am aplecat spre ghetele mele negre pe care le indes in picioarele mele. Trag prima haina de pe cuierul de langa usa, eu dandu-mi seama ca este a lui Dianna.
Am iesit pe usa casei. Ochii mei s-au relaxat imediat ce am vazut micul strat de alb din fata mea, la fel si fulgii mici de zapada care straluceau pentru cateva fractiun de secunde inainte sa se asterne peste pamantul rece se sub picioarele mele.
Am pornis spre casa lui Harry, tragand peste mine jacheta de un abastru inchis a lui Dianna care imi vine chiar foarte bine in timp ce ma uitam la cerul intunecat de unde fulgii reci cadeau peste mine.
Am lasat urme in micul strat de zapada care stralucea de pe jos, eu grabindu-mi pasul si avand grija sa nu alunec din cauza zapezii.
Fara sa gandesc, iar, am deschis usa de la casa lui Harry, intrand rapid pe ea pentru a evita cat mai tare frigul patrunzator de afara. Mi-am sters lacrimile cat de cat uscate din ochii mei in timp ce am mers cu pasi rapizi spre camera lui Harry.
Nu stiu de ce am venit aici dar simt ca am nevoie de el, doar sa il tin in brate, pentru cateva minute, nu mult.
Am inchis usa de la camera lui Harry, eu vazandu-l cu greu dar il puteam vedea. Era in pat, intins pe spate si puteam sa vad de aici cum pieptul sau se misca usor in sus si in jos, semn ca este adormit. E asa de frumos si de minunat ca imi venea cu greu sa cred daca el chiar se afla in fata mea.
Am mers spre patul lui, lasand jacheta lui Dianna pe scaunul din drumul meu. Mi-am dat jos rapid ghetele, vanind langa patul sau. Am inghetat cand si-a deschis usor ochii, eu dandu-mi seama ca l-am trezit.
-Jen? intrebe el cu o voce usor ragusita din cauza somnului.
In ochii mei au aparut lacrimi cand vocea lui a ajuns la urechea mea. Doamne, imi lipseste mai tare decat am crezut eu.
-Hei, nu plange, vino aici iubito, spune si imi intinde mana pe care i-o prind.
Ma intind langa el, el tragndu-ma imediat la pieptul sau, mainile sale find strangandu-ma usor. Am dat drumul la alte cateva lacrimi, mana lui find acum in parul meu.
-Shh, nu plange, sopteste, eu dandu-mi seama ca si el plange, la fel ca si mine.
Harry si-a lipit buzele de fruntea mea, fericita ca pot sa fiu in bratele sale.