Am ajuns la Londra și, după ce ne-am recuperat geamantanele, am luat un taxi îndreptându-ne spre internat.
După ce am vorbit cu Jake, gândurile mele erau și mai confuze... Eu vedeam cum Arian o privea pe Jennifer și demonstrase de multe ori iubirea sa pentru ea. Eu eram doar jucăria sa când Jennifer era prezentă.
Mi-am scuturat capul ca pentru a înlătura acele gânduri și am zâmbit când taxi-ul s-a oprit în fața clădirii.
Am plătit repede și am coborât, luându-mi geamantanul și fugind înăuntru după ce mi-am salutat prietenii, care au chicotit schimbând între ei priviri complice.
Am traversat holurile și am ajuns în fața ușii camerei mele. Am făcut un respir adânc încercând să respir în mod normal și mi-am impus să mă calmez.
Am deschis ușa și am zâmbit triumfătoare cân am observat că Arian și Thomas încă dormeau.
Am lăsat geanta pe os și m-am apropiat de patul meu, unde Arian dormea liniștit. Am zâmbit la acea scenă și m-am așezat ușor pe saltea, făcând atenție să nu-l trezesc. Mi-am apropiat încet mâna de chipul său și i-am mângâiat în mod delicat obrazul drept. Am observat aluzia unui zâmbet pe buzele sale moi și m-am apropiat lăsându-i un sărut dulce.
Când m-am îndepărtat, l-am văzut deschizând ochii cu un rânjet pe chip.
-Îmi place trezirea asta. Poate ar trebui să încep să mă îmbăt mai des- a glumit el, iar eu am chicotit dându-i o palmă ușoară pe piept.
-Deci... Ți-a trecut beția?- am întrebat cu un zâmbet enervant pe chip care l-a făcut să zâmbească.
-Destul. Poate dacă îmi dai un alt sărut îmi trece de tot- a răspuns el cu un rânjet pe chip.
Am chicotit scuturându-mi capul și am reținut un strigăt când băiatul întins pe patul meu m-a apucat de mână făcându-mă să mă întind lângă el.
Ochii mei au fost prins în ai săi, iar fluturii au început să zboare liberi în stomacul meu, în timp ce corpul meu venea invadat de fiori din cauza atingerii sale și bătăile inimii accelerau. Nu reușeam să mă mișc sub atingerea sa, ca încremenită și uram, dar în același timp iubeam, efectul pe care mi-l provoca acel băiat.
L-am văzut apropiindu-se încet și buzele noastre s-au întâlnit din nou, într-un fel dulce și încet. Limbile noastre au început să se urmărească și instinctiv, mi-am dus mâinile în părul său, trăgându-l ușor.
Un geamăt lejer a scăpat din buzele sale în timp ce cobora încet cu buzele lăsând săruturi ușoare pe gâtul meu. Mi-am mușcat buza ca să nu gem de plăcere, în timp ce în cameră ne auzeam noi gâfâind și zgomotul săruturilor sale.
Mâinile mele continuau să se joace cu părul său mătăsos, trăgându-l ușor, în timp ce mâinile lui Arian intrau sub tricoul meu mângâindu-mi în mod delicat pielea bronzată a șoldurilor mele până când a apucat tricoul meu privându-mă de el. O parte din mine voia să-l oprească, iar acea parte era partea mea rațională, o altă parte, însă, voia să continue acea tortură plăcută.
Arian s-a mutat punându-se peste mine și observându-mi corpul cu ochi plini de dorință. Mi-am luat privirea stânjenită și mă pregăteam să mă mut de-acolo, dar buzele sale moi s-au lipit de gâtul meu sugând și mușcând o porțiune de piele. Nu am reușit să rețin un geamăt și am putut percepe excitarea lui Arian crescând împreună cu a mea. Când buzele lui Arian s-au dezlipit de gâtul meu, am văzut un rânjet pe chipul său și l-am privit confuză.
-Acum ești a mea- a șoptit el mângâindu-mi în mod delicat pielea gâtului. I-am aruncat o privire ciudată și m-am ridicat dându-l de pe mine și fugind în baie. M-am privit în oglindă observând o vânătaie.
-Arian, te omor- am urlat întorcându-mă la el și privindu-l urât.
-Haide... Îți stă bine- a comentat el venind spre mine și apucându-mă de șolduri, strâgându-mă într-o îmbrățișare. -Ești un nenorocit- am spus cu voce supărată.
-Mersi, babe- a răspuns el desprinzându-se și dându-mi un sărut pe vârful nasului care m-a făcut să zâmbesc.
-Prost- am mormăit chicotind și în acel moment mi-am dat seama că ne comportam ca un cuplu, iar asta nu-mi displăcea.
-Mersi, Isabella, serios. Ai menținut promisiunea pe care mi-ai făcut-o ieri și te-ai întors înainte să mă trezesc. Mulțumesc- a spus Arian serios, iar eu la acele cuvinte nu am putut face altceva decât să zâmbesc fericită pentru faptul că-și amintea de conversația noastră.
-Deci îți amintești tot ce am vorbit ieri?- am întrebat uimită..
-Desigur... Ursulețul meu de ciocolată. Vin-o aici- a răspuns el cu vocea de copil mic deschizând brațele și primindu-mă într-o îmbrățișare călduroasă.
-Arian, de ce ai băut?- am întrebat dintr-odată rupând liniștea plăcută care se crease în cameră.
L-am simțind oftând în timp ce îmi lăsa un sărut dulce pe frunte și mă invita să mă așez. Am ascultat curiosă și l-am luat de mână mângâind-o, ca pentru a-i transmite încredere și liniște.
-M-am despărțit de Jennifer- a murmurat el încet, dar eu am reușit să-l aud oricum. Un amestec între bucurie și îngrijorare m-a invadat. Îmi era teamă că Arian putea reveni băiatul care se culcă cu toate, iar asta mă durea și mă făcea să mă îngrijorez, dar în același timp simțeam bucurie pentru că în sfârșit nu mai era cu Jennifer.
M-am ridicat încet din pat apropiindu-mă de Arian și l-am îmbrățișat strângându-l tare.
-Am înțeles că n-o iubesc cu adevărat și poate că n-am făcut-o niciodată- a spus el.
-Dar tu unde erai?- a întrebat el dintr-o dată dezlipindu-se, iar eu i-am zâmbit.
-La Brighton- am răspuns ca apoi să pufnesc în râs din cauze expresiei sale.
-Chiar că puteai să te deranjezi să mă inviți și pe mine- a pufnit dintr-odată, dar am putut observa amuzamentul închis în ochii săi.
-Știi cum e... Nu voiam să am nenorociți prin preajmă- am replicat pe un ton superior privindu-mi unghiile.
-Ahh, da? Eu aș fi un nenorocit?- a spus Arian apucându-mă de talie și împingându-mă spre el.
-Chiar așa- am șoptit zâmbind enervant.
-Te înșeli, eu sunt o mare bunăciune- a replicat el trecându-și o mână prin păr cu o privire plină de dorință.
-Puțin modest- am comentat ironică, dar înainte ca eu să mă pot ridica, el m-a strâns din nou la pieptul său, iar eu am oftat înfășurându-mi brațele în jurul taliei.
-Dar e adevărat că sunt o bunăciune- a mormăit Arian rupând acea liniște, iar eu nu am putut face altceva decât să pufnesc în râs.
***
Când Arian a plecat din camera mea, m-am aruncat pe pat zâmbind până când nu am văzut figura lui Thomas apărând în fața mea, cu un zâmbet înfiorător pe chip.
-Bună dimineața- am spus privindu-l curioasă.
-Data viitoare când trebui să te culci cu Arian anunță-mă, așa îți las camera liberă și puneți un tricou- a răspuns Thomas, iar eu mi-am coborât privirea observând că eram încă în sutien.
Am zâmbit stânjenită apucând un tricou pe care l-am găsit pe jos să îmbrăcându-l, dându-mi seama ulterior că era a lui Thomas, dar am ignorat acest detaliu punându-mă în șezut lângă el.
-Mersi că l-ai calmat ieri- a spus Thomas după câteva minute de liniște, iar eu am dat din umeri zâmbindu-i liniștitor.
-Ești îndrăgostit de el, nu-i așa?- a întrebat la un moment dat cel mai bun prieten al meu capturându-mi atenția.
-Se obervă atât de mult?- am întrebat oftând și jucându-mă cu lenjeria care încă avea parfumul lui Arian.
-Să spunem că după ceea ce am văzut și auzit, pot spune că simțti ceva pentru Arian și pot spune și că el simte ceva pentru tine- a răspuns Thomas, iar eu am chicotit nervoasă scuturându-mi capul.
-Lui nu-i place de mine. În ultima perioadă ne-am îmbunătățim relația, dar el mă folosește drept jucărie personală, iar eu sunt prea slabă pentru a-l opri- am spus înfrântă, iar de data asta Thomas a fost cel care a râs.
-Tu nu ești slabă, Isabella... Ba chiar, ești persoana cea mai puternică pe care eu o cunosc. Îl cunosc pe Arian de mulți ani. E cel mai bun prieten al meu și nu l-am mai văzut așa de prins de o fată- a replicat el, iar eu am zâmbit trist.
-Sunt unele momente în care aș vrea să-i spun că simt ceva pentru el, dar știu că mi-ar râde în față. Știu că n-aș suporta o asemenea umilință- am recunoscut oftând.
-Știu că Arian poate părea acel tip de persoană căreia nu-i pasă deloc de sentimentele celorlalți, dar te pot asigura că nu-i așa- a spus Thomas, iar eu l-am privit pentru câteva clipe, neștiind ce să spun, și la urmă m-am apropiat îmbrățișându-l.
-Mersi Thommy- am șoptit încet, iar când el și-a înfășurat brațele pline de mușchi în jurul trupului meu, nu am putut face altceva decât să mă gândesc că găsisem un prieten minunat.
-Pot să-ți cer un alt sfat?- am întrebat rupând liniștea plăcută care se crease între noi și desprinzând îmbrățișarea.
-Sigur- a răspuns Thomas, iar eu am încuvințat aruncându-i o privire recunoscătoare.
-Directoarea m-a invitat la cină sâmbăta asta, dar eu nu știu dacă să accept invitul. Va fi și Denise, dar faptul că va fi și Arian mă îngrijorează-am povestit repede și la sfârșitul deiscursului am emis un oftat obosit.
-După mine ar trebui să te duci. E o bună ocazie pentru a-i cunoaște mai bine familia și pentru a o revedea pe Keily- a răspuns Thomas ridicându-se pentru a deschide dulapul.
-Cum faci să știi despre Keily?- am întrebat încruntându-mi fruntea, iar la acea întrebare Thomas a început să râdă scuturându-și capul în mod amuzat.
-Mi-a spus Arian- a răspuns doar, iar eu am încuvințat în liniște gândindu-mă dacă ar fi fost într-adevăr cazul să accept invitul la acea cină. Faptul de a o revedea pe Keily și să-mi petrec puțin timp cu familia lui Arian îmi plăcea, dar faptul că ar fi fost prezent și băiatul cu ochi căprui mă va stânjeni. Nu pentru că nu m-aș simți în largul meu în prezența sa, dar doar pentru faptul că îmi era frică să nu greșesc ceva și mica relație care se crease în aceste ultime zile între noi putea fi distrusă într-o clipă.
-Bine, fie. Mă voi duce- am spus convintă cu voce tare, iar Thomas a început să exulte sărind prin toată camera și provocându-mi râsul.
-Peste zece minute mergem să luăm micul dejun. Mișcă-te să te pregătești- m-a avertizat Thomas ca apoi să dispar în baie. Am răbufnit dându-mi jos tricoul lui Thomas și îmbrăcându-mă cu un hanorac de-al meu ca apoi să-mi schimb pantalonii scurți cu niște blugi strâmți negri și rupți. M-am încălțat cu o pereche de Adidas megre și mi-am aranjat părul.
-Thomas, mișcă-te- am urlat apucând ghiozdanul și punându-mi-l pe umeri, în timp ce prietenul meu ieșea din baie și mă urma. Am ieșit îndreptâdu-ne spre cantină și când am ajuns la locurile noastre i-am salutat pe toți și i-am îndreptat un zâmbet lui Arian la care a răspuns.
-Deci, domnișoară Brown, ne puteți spune unde ați fost ieri?- a întrebat Denise întinzându-mi un pahar de suc pe care l-am acceptat cu plăcere.
-Doar m-am dus la Brighton cu fratele meu și cu prietenii mei- am răspuns luând o gură din băutură și lăsând paharul pe masă.
-Te-ai distrat?- a întrebat Caleb cu un zâmbet dulce, iar eu drept răspuns am încuvințat începând să povestesc călătoria, lăsând de-o parte plimbarea nocturnă și conversația telefonică pe care o avusesem cu Thomas și Arian.
-Foarte bine. Data viitoare când hotărăști să te duci, invită-ne. Eu nu am probelme să te urmez- a spus Denise, iar eu am ridicat degetul mare terminându-mi micul dejun repede.
Când am terminat , ne-am ridicat îndreptându-ne spre vestiare pentru a ne pregăti de antrenamentele de fotbal.
Am ajuns, iar eu și Denise am intrat, dar ne-am blocat la ușă când am observat-o pe Jennifer supărată în timp ce urla.
-Tu- a urlat venind în direcția mea.
-E vina ta dacă Arian m-a părăsit. Tu l-a îndepărtat de mine pentru de asta vei plăti, Isabella. Jur că vei plăti și de data asta nu vei reuși să mă oprești- a urlat împingându-mă ușor.
-Atinge-mă din nou și te poți defini moartă- am mârâit. Ea s-a blocat ca apoi să răbufnească și să mă depășească, ieșind repede din vestiar.
-Să spunem că a făcut o scenă faină- am comentat, iar la acele cuvinte Denise a pufnit în râs.
2233 de cuvinte! Capitolul de azi!
Vă pupăm😘