Mă întorceam în pat în căutarea unei poziții mai comode pentru a dormi, dar nu reușeam.
La urmă m-am dat bătută și m-am ridicat din pat îmbrăcându-mă cu o pereche de pantaloni scurți la nimereală și încălțându-mă repede cu adidașii.
Mi-am strâns părul într-un coc destul de ordonat și am luat telefonul și portofelul ieșind în liniște din cameră.
Am luat liftul ajungând la parter și am ieșit repede din hotel după ce am salutat domnul în vârstă care mi-a zâmbit amabil.
Am început să merg în liniște, în timp ce vântul love picioarele mele goale și fața mea, provocându-mi un frison.
Vorbele lui Rachelle mă agitaseră și nu puțin, punându-mă pe gânduri. Era adevărat că-l iubeam pe Arian? Nu eram în stare să răspund la această întrebare și nu știam dacă aș fi fost vreodată în stare s-o fac.
Nu negam că acel băiat mă atrăgea. Avea un mod de-a face care mă fascina și niciodată nu urâsem și dorisem o persoană atât mult.
Simțeam că nu este doar atracție fizică, ci ceva mai mult. Știam că ura mea era falsă... Știam că de fapt îl uram pentru a încerca să-l scot din mintea mea pentru că acel băiat îmi persecuta gândurile.
Am răbufnit frustrată, trecându-mi o mână pe față continuând să merg până la plajă, unde m-am așezat admirând marea calmă.
Atenția mea a fost distrasă de vibratul telefonului meu.
Am răspuns la apel fără să mă uit cine era și am oftat confuză.
Eu: Alo?
Thomas: Isabella, scuze pentru oră, dar e cu adevărat urgent...
Eu: Stai liniștit Thommy... Spune-mi.
Thomas: E vorba despre Arian...
Eu: Arian? Ce se întâmplă? E bine? Ce a făcut?
Thomas: E așezat pe patul tău și e beat. Spune că nu se mișcă de acolo dacă înainte nu vorbește cu tine. Am încercat să-l conving să meargă să doarmă, dar nu am cu cine...
Eu: La dracu... Dă-mi-l.
Thomas: Imediat...
Am așteptat câteva secunde în care îmi puteam simți agitația și anxietatea. Teama că Arian ar s-ar putea băga în probleme era mare și trebuia îneaparat să vorbesc cu el, în așa fel încât să fiu sigură că nu ar fi făcut vreo prostie.
Gândurile mele au fost întrerupte de o voce răgușită și obosită pe care o cunoșteam bine și care mi-a provocat mii de fiori în tot corpul. Am înghițit în sec încrecând să-mi reglez respirul și bătăile inimii și, după ce am luat un respir adânc, am vorbit:
Arian: Isabella...
Eu: Arian, te rog, ascultă-l pe Thomas și pune-te să dormi. Îți promit că mâine dimineață voi fi la tine, dar acum nu pot.
Arian: Dar nu vreau ca tu să fi aici mâine dimineață, vreau ca tu să fi aici acum, fix în momentul ăsta
Eu: Arian, calmează-te, nu urla. Ascultă-mă, te rog... Promite-mi că acum vei dormi și că nu vei face probleme. Promite-mi că atunci când mâine dimineață mă voi întoarce, tu vei dormi în patul meu și că nu-ți vei face rău. Te rog... Nu vreau să ți se întâmple ceva. Nu aș reuși să o suport.
Arian: Babe, nu plânge... Nu vreau ca tu să plângi. Vreau ca tu să râzi pentru că zâmbetul său e atât de frumos... Îmi placi când zâmbești. Pari un ursuleț de ciocolată
Eu: Un ursuleț de ciocolată? Arian, cât ai băut?
Arian: Ursuleții sunt atât de drăguți și dulci, iar ciocolata e bună ca tine. Și tu ești drăguță și dulce, și ești și bună, iar eu vreau să te strâng mult mult și să nu-ți mai dau drumul
Eu: Și eu o vreau, Arian... Și eu
Arian: Atunci când te vei întoarce, te voi strânge tare tare și nu-ți voi mai da drumul și tu vei face la fel cu mine
Eu: De-acord. Dar tu acum dormi. Noapte bună, Arian
Arian: Noapte bună, babe
Am auzit alte zgomote, iar apoi vocea lui Thomas m-a făcut să oftez
Thomas: Mersi, Isabella
Eu: Mersi ție că m-ai avertizat. Știu că e de necontrolat când se îmbată
Thomas: Știu. Acum e mai bine dacă mă duc să dorm, sunt foarte obosit. Noapte bună, Isabella, și scuze din nou pentru orar
Eu: Stai liniștit. Mâine dimineață vom fi acolo înainte ca el să se trezească. Noapte bună.
Am închis în timp ce făceam un oftat lejer de ușurare și gândindu-mă din nou la conversația dintre mine și Arian. nu m-am putut abține din a zâmbi.
Faptul că și el voia să mă strângă la pieptul său cum voiam eu s-o fac cu el, îmi transmitea o bucurie imensă și poate că Rachelle avea dreptate. Poate pentru acel băiat cu aerul obraznic, dar în același timp dulce și matur, simțeam acel sentiment puternic numit iubire. Și cu cât îmi valutam comportamentul cu Arian, cu atât îmi dădeam seama... Îmi dădeam seama că-l iubeam pe Arian, că-l iubeam din tot sufletul, dar el o iubea pe Jennifer, iar asta durea.
M-am ridicat încet de pe jos punându-mi la loc repede adidașii și îndreptându-mă din nou spre hotel.
Am intrat și am hotărât să mă opresc pe hol să beau o ciocolată caldă și așa am făcut.
-Cum a fost plimbarea?- a întrebat domnul în vârstă întinzându-mi ciocolata caldă și așezându-se pe scaunul din fața mea.
-Bine... Să spunem că mi-a fost de folos să-mi limpezesc gândurile. Dumneavoastră de ce nu dormiți? E târziu și păreți destul de obosit- am răspuns zâmbindu-i dulce în timp ce sorbeam din ciocolata mea caldă.
-Trebuie să mă ocup de lucrul meu. De obicei fiul meu face tura de noapte, dar în momentul ăsta este în excursie cu școala, iar eu nu pot să-mi permit să las hotelul nesupravegheat- a explicat domnul.
-Înțeleg... Oricum, eu sunt Isabella- m-am prezentat zâmbind.
-Iar eu sunt Jason- a răspuns el răspunzând la zâmbet în timp ce strângea ușor mâna pe care i-o întinsesem înainte.
-De unde vii?- a întrebat Jason după câteva momente de liniște.
-De la Miami- am răspuns în timp ce îmi terminam ciocolata și lăsând ceașca pe masă.
Am rămas să vorbim încă puțin până când s-a făcut târziu. Am plătit băutura pe care o consumasem, lăsând un ciubuc generos bine meritat, ca apoi să urc cu liftul la ultimul etaj și să mă întorc în camera mea.
M-am băgat sub pături după ce am pus telefonul la încărcat și am programat alarma, ca apoi să adorm imaginându-mi chipul lui Arian.
***
Dimineața următoare, alarma a sunat devreme, iar eu am răbufnit deschizând încet ochii și oprind-o.
-Isabella, de ce ai pus alarma așa de devreme?- a mormăit Rachelle iritată în timp ce se freca la ochi întinzându-se.
În mintea mea și-a făcut spațiu conversația pe care o avusesem ieri cu Arian și m-am ridicat repede de pe pat luând din geamantan niște haine curate ca apoi să mă întorc spre Rachelle.
-Trebuie să ne mișcăm. Du-te să îi chemi pe Jake, Peter și Christian și pregătiți-vă. Îți explic totul după, promit- am spus repede intrând în baie și trântind ușa în spatele meu.
M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă a dușului. M-am spălat repede și am ieșit ștergându-mă și îmbrăcându-mă cu niște pantaloni scurți și o bluză gri cu mâneci scurte pe care am legat-o lăsând la vedere o parte din piele.
M-am spălat pe dinți și m-am machiat, ca apoi să-mi piepten repede părul strângându-l într-o coadă împletită pe o parte, destul de ordonată.
Mi-am pus o pereche de Superstar albe și negre și am început să-mi strâng lucrurile împrăștiate prin jurul camerei, punându-le loc în mod ordonat în geamantan.
Am luat telefonul controlând dacă mă contactase cineva, dar am fost ușurată când n-am observat niciun apel pierdut sau mesaj. Pentru mine însemna faptul că Arian nu făcuse nicio problemă și puteam sta liniștită.
Rachelle a făcut irupere în cameră și am observat că deja se pregătise.
-Deci... Acum îmi explici ce se întâmplă?- a întrebat în timp ce eu luam geamantanul punându-mi-l pe umeri, iar ea făcea la fel.
-Ieri seară am ieșit să mă plimb pentru că aveam nevoie să-mi pun ordine în gânduri referitor la ceea ce mi-ai spus, și așa m-am dus pe plajă. În timp ce eram așezată privind marea, m-a sunat Thomas spunându-mi că Arian era beat și că voia să vorbească cu mine. Mi l-a dat , iar eu i-am promis că în dimineața asta m-aș fi întors la Londra înainte ca el să se trezească și trebuie să mențin promisiunea asta- i-am explicat în timp ce luau liftul și ne alăturam băieților pe hol, ocupați să ia micul dejun.
-Bună dimineața- i-am salutat zâmbind în timp ce luam loc împreună cu Rachelle și îmi băgam în gură o clătită cu cremă pe care o furasem din farfuria lui Jake.
-Neața- au răspuns ei în cor.
-Deci... Cum ați dormit?- am întrebat continuând să mănânc.
-Destul de bine, dar fratele tău sforăie- s-a plâns Peter.
-Nu e adevărat... Isabella, spune-i că nu sforăi- a replicat Jake făcând bot și privindu-mă supărat.
-Pot confirma că Jake nu sforăie- am spus chicotind, iar fratele meu a zâmbit triumfător pupându-mă pe obraz, în timp ce Peter mi-a aruncat o privire ofensată în timp ce râdea sub mustăți.
Am terminat să iau micul dejun și ne-am ridicat plătind și dând înapoi cheile lui Jason.
-Mersi pentru tot- am spus zâmbind domnului în vârstă în timp ce-i dăruiam un zâmbet sincer și ieșeam urmată de prietenii mei.
Am ajuns la gară și am plătit biletele.
-Peste cât trece următorul tren?- a întrebat Rachelle aruncându-mi o privire plină de speranță.
-Stai liniștită. Pleacă peste cinci minute așa că ne convine să ne mișcăm- am răspuns eu în timp ce ea arunca un strigăt de bucurie. Am chicotit la acea scenă și mi-am luat geamantanul îndreptându-mă lângă fratele meu spre tren, urmată de toți ceilalți.
După ce am ajuns în tren, am luat loc lângă geam și lângă mine ș-a așezat Jake care mi-a zâmbit dulce mângâindu-mi părul. Am răspuns la zâmbet și mi-am sprijinit capul pe umărul său închizând ochii obosită.
Gândurile mele s-au dus la invitul la cină pe care mi-l făcuse directoarea... Era nesigură dacă să accept sau nu. Nu-mi părea rău să-mi petrec vreo oră în plus în afara internatului și s-o revăd pe Keily. În plus, ar fi fost și Denise, iar acel fapt mă făcea mai liniștită, dar faptul că și Arian ar fi fost prezent mă făcea mai nervoasă. Știam că aș fi avut privirea sa pe mine și nu eram pregătită... Am oftat nervoasă deschizând pentru câteva minute ochii și observând că trenul plecase deja.
-Ce se învârte prin mintea aia a ta?- a întrebat Jake șoptind, iar eu am ridicat capul dându-mi seama că toți dormeau, în afară de mine și de el.
-Să spunem că se învârt multe lucruri- a răspuns zâmbind ușor.
-Iar acele lucruri au de-a face cu Arian?- a întrebat el cu un zâmbet batjocoritor pe chip.
-Și de la ce poți constata acest fapt?- am întrebat punându-mă în șezut și încrucișându-mi brațele la piept, în timp ce-l priveam atentă.
-Poate de la faptul că sunteți singurii care încă nu v-ați dat seama că v-ați pierdut mințile unul după cealaltă- a replicat el, iar eu am oftat, știind că avea dreptate.
-Eu mi-am dat seama, dar nu cred că el simte la fel- amșoptit în speranța de a nu mă face auzită, dar am eșuat în mod mizerabil, fiindcă fratele meu s-a apropiat și m-a îmbrățișat.
-Văd din felul în care te privește că și el simte ceva pentru tine. O văd din felul său de a te îmbrățișa și din felul său de a-și bate joc de tine. Și chiar și din felul său de a se certa cu tine. O văd în felul său de ați zâmbi și din felul său de ați cere scuze când te superi pe el.O văd eu cum o văd toți ceilalți, și chiar și Jennifer ar fi trebuit să-și dea seama. Poate tu ești singura care încă trebuie să-și dea seama- a spus el și pentru puțin nu am pufnit în râs pentru prostiile pe care le spunea.
-Delirezi, Jake. S-o lăsam baltă, acum să vorbim despre tine... Spune-mi despre condiția ta amoroasă- am spus, iar el a chicotit.
-Îmi pare rău să te dezamăgesc, surioară, dar pentru moment sunt în mod fericit singur. Acum câteva luni aveam o prietenă, dar m-am despărțit de ea după puține săptămâni de la sosirea ta. Era prea plictisitoare- a răspuns el, iar mi-e mi-a trecut prin minte ca un flash acel mesaj de la o anumită "iubire" pe care îl primise ceva timp în urmă și pe care eu nu reușisem să-l citesc. Dintr-odată am înțeles toată intâmplarea și am încuvințat fericită pentru că primisem o explicație, chiar dacă fusese nevoie de mult timp.
-Ok, dar cum vei găsi o fată, pe cât posibil simpatică, o să mi-o prezinți- am spus pur și simplu zâmbind.
-La ordinele dumneavostră, domnișoară- a răspuns el, iar eu nu am putut să nu chicotesc pentru fața hilară pe care o făcuse.
2296 de cuvinte!
'Capitolul surpriză' de azi!
Vă pupăm😘