Marti...o altã zi plictisitoare de scoalã. Opresc alarma si mã îndrept spre baie, îmi fac rutina apoi mã îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening si un tricou negru putin transparent dar am noroc cã sutienul este si el negru. În picioare îmi i-au conversii negri , îmi prind pãrul într-un coc dezordonat si îmi arunc pe umãr ghiozdanul. I-au cheile de la masinã si pornesc spre scoalã. Intratã în parcare gãsesc un loc liber asa cã o parchez aproape de intrarea în liceu. Verific telefonul si vãd un mesaj de la Luke. Încep sã vorbesc cu el pânã ajung în clasã si îi spun cã încep orele. Mã asez la locul meu obisnuit, dar lângã mine nu era Vic, analizez toatã încãperea în cautarea ei dar nu era asa cã mã decid sã îi scriu un mesaj.
Rose:" Unde esti!?"
Nu rãspunde asa cã mã decid sã închid telefonul si sã-l deschid dupã ore. În clasã intrã diriginta urmatã de un bãiat blond buclat cu ochii cãprui, înalt. Diriga se întoarce la noi cu un zâmbet cam prea exagerat si ne spune:
-Dragi copiii, de astãzi aveti un nou coleg, numele lui este Tate Spencer. Sperãm ca toti sã ne întelegem bine si în acest an! Tate te poti aseza chiar lângã domnisoara O'Brien. îi arata doamna Pipper baiatului locul liber de lângã mine.
-Dar doamna, aici stã Victoria doar cã nu a venit astãzi la scoalã. ripostez eu
-Nu-mi pasã domnisoarã O'Brien!
Tate sau cum îl chemã se îndreaptã spre banca unde mã alfam eu cu un zâmbet inocent pe fatã. Se aseazã si îmi mã priveste putin insistent, îmi întinde mâna dar prima data nu am stiut ce sã fac dar apoi mi-am dat seama cã era încântat de cunostiintã. Ora decurge mai rapid decât mã asteptam. Ies din clasã si mã îndrept spre cantinã, i-au un iaurt si o bananã apoi mã asez la o masã mai retrasã. Privesc prin toatã încãperea si-l vãd pe Tate cam debusolat, îi fac cu mâna si îi spun sã vinã sã stea aici cu mine. Odatã ce si-a pus tava de mâncare si sa asezat i-am spus:
-Nu m-am prezentat, Rose O'Brien! spun si intind di nou mâna el mi-o ia si o scuturã usor.
-Tate Spencer!
-Deci ce te aduce pe aici?
-M-am mutat cu pãrinti din Los Angeles aici, pentru cã sefi lor i-au transferat . spune cu o urmã de tristete in glas.
-Oo..îmi pare rãu!
Într-o fractiune de secundã privirea mi se încetoseazã si nu mai vãd nimic. Apoi simt douã palme calde peste ochii mei. Prima datã cred cã ar putea fi Vic dar faptul ca ea nu a venit la scoalã ,exclude posibilitatea.
-Cine-i? *necunoscut*
-Ãm, Vic! întreb confuzã.
-Nu prostut-o! îsi ia mâinile de la ochii mei si se aseazã lângã mine. De bucurie sar la gâtul ei si o îmbrãtisez cât de tare pot.
-Vivien, nu pot sã cred, ce mai faci? Nu te-am vãzut toatã vara!
-Pãi, am fost plecatã cu familia în Italia !
Cineva îsi drege vocea si îmi întorc privirea dând de un Tate usor confuz, îmi cer scuze de nepolitetea mea si îi fac cunostiintã cu Vivien. Ea este a doua cea mai bunã prietene, eu ,Vic si Vivi suntem un trio perfect. La fel de nebune si drãgãlase. Vara asta nu am vorbit cu ea deloc, acum îmi afirmã faptul de ce nu a rãspuns la telefon.
Pierdutã în gâdurile mele îi observ vorbind si am observat o micã scânteie iesind din ochii Vivianei. Se pare cã îl place, sã fim serioasi cine nu l-ar place. Pãrul acela blond si cret, ochii aceia pãtrunzãtori, corpul .... Wowowowo, sti cã ai iubit nu? Da stiu, scuze! Oricum tot al nostru e mai frumos, el e drãgãlasul si sexosul nostru! Exact.
Clopotel sunã anuntându-ne începerea orei de matematicã. Urãsc matematica, sincer la ce te ajutã în viatã, radicalul sau fractiile. Dar nu stiu cum o înteleg adicã am note destul de mari. Intru în clasã si o vãd pe doamna profesoarã uitându-se furios la noi. Ne cerem scuze si ne asezãm la locurile noastre.
.....
În sfãrsit aud si clopotelul final anuntându-ne cã putem pleca acasã din închisoarea asta în care ne petrecem 7 ore în fiecare zi pe sãptãmânã. Ies din clãdire în compania lui Tate si a lui Viv. Vivien o ia împreunã pe jos cu Tate iar eu urc în masinã si mã îndrept spre casã. Ajunsã, în pragul usi observ un buchet mare de trandafiri negri, lângã gãsesc un biletel si îl citesc.
"Pentru cã stiu, cã lucrurile normale nu te caracterizeazã, te iubesc printeso!
Cu drag, Lukey :*
Încep sã râd la apelativul pe care si l-a pus deoarece eu îl tachinam când îi spuneam asa. Scot cheile din ghiozdan si deschid usa. Intru în bucãtãrie, i-au vaza goalã de pe raft si o umplu cu apã. Asez delicat trandafiri în mijlocul mesei si mã asez pe un scaun admirându-i. Are dreptate, lucrurile normale nu mã caracterizeazã, doar el cunoaste partea întunecatã din mine. Cred cã el stie si cel mai ascuns secret al meu, mi-a demonstrat cã pot avea încredere în el, si el în mine.
Seara si-a fãcut aparitia, astãzi mã voi culca mai devreme deoarece am avut o zi extenuantã. Mã asez în pat, opresc luminile si asez pãtura mai bine peste mine.
......
Telefonul sunã încontiinu , îl i-au si rãspund fãrã sã vad cine era.
-Ce pastele lu' tatãto vrei? îmtreb iritatã
-Usor fiaro , sunt Tate. sar ca arsã din pat când îsi spune numele. Am vorbit cu Vic si Viv, au spus sã fi gata în 10 minute, vin sã te i-au! spune si nu mai apuc sã spun nimic deoarece mi-a închis.
Îmi fac repede toaleta si îmi aleg o pereche de blugi rupti si un plover visinii, în picioare îmi i-au conversi si arunc pe umãr geanta. Cobor în fugã unde zãresc masina lui Tate. Avea un frumos Range Rover negru. Intru în spate lângã Vic iar Viv stã lângã Tate. Îmi îmtorc privirea spre Victoria iar ea doar îmi zâmbeste slab.
-Ce ai pãtit ieri, nu ai venit la scoalã? spun prinzândui mâinile, iar ea doar zâmbeste trist.
-Nimic important, doar am lesinat si mama a sunat la salvare. Mi-au spus cã am lipsã de calciu si mai multe. fac ochii cât cepele si o trag într-o îmbrãtisare de urs. Îi spotesc un "îmi pare rãu" apoi simt masina care sa oprit. Coborâm din masinã si intrãm pe portile liceului.
Intrati în clasã mã asez cu Tate la locurile noastre, Victoria se aseazã lângã Vivien si mã bucur cã si-a gãsit loc lângã ea. În clasã intrã profesoarea si ce crede-ti , se decide sã asculte astãzi. Începe cu Vic care se scuzã cu nu a reusit sã învete iar profesoara îi pune datã, apoi îmi strigã numele, rãspund corect la fiecare întrebare corect si primesc un 10 pentru "munca" mea.
....
Orele au decurs bine, drumul spre casã a fost plictisitor, de acum înainte numai cu masina mea o sã merg. În drum spre casã simt un bârâit în buzunarul pantalonilor, era de la Ashton pe Snapchat. Poza era foarte amuzantã asa cã i-am fãcut screenshot si am salvat-o de amuzament. In poze se aflau Luke si Michael într-un loc de joacã, se vedea pe chipul lor cã se distrau pe cinste.
Asez telefonul pe noptierã si decid sã fac o baie cu multã spumã. Întru în baie, deschid robinetul si las apa sã umple cada complet. Adaug în apã gelul cu miros de trandafir si ciocolatã si observ primele bule care îsi fãceau aparitia deasupra apei. Înlãtur fiecare articol vestimentar si intru în cada plinã cu apã si bule. Mã las în jos, doar capul se afla în exteriorul apei. Privirea mea era fixatã pe geamul micut al bãi, iti dai seama ca iubesti cu adevãrat pe cineva odata ce nu poti sta departe de el, acest lucru mi se intâmplã acum, îmi este dor de el , de Luke.
Ies din cadã, scot dopul iar apa începe sã scadã din ce în ce mai mult. I-au un prosop si mi-l înfãsor în jurul corpului, i-au un prosop mai mic si usuc pãrul, mai apoi uscândul cu feonul. Intru în camerã, scot o pereche de lenjerie si sutien apoi aleg din dulap o pereche de egãri si un hanorac care îi apartine lui Luke. Simt mirosul lui imprimat în hanorac, acest lucru fãcându-mã sã închid ochii si sã-i savurez mirosul lui specific.
Aud soneria, apoi o aud pe mama strigându-mã.
-Rose, e cineva la usã pentru tine! mã anuntã ea.
Cobor pânã în living, înaintând pe holul micut care desparte sufrageria de usa de la intrare. Când ajung în fata usi rãmân uimitã.......
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*
Heii, ce face-ti?
Lãsa-ti un like sau o pãrere , mai jos! ⬇️⬇️ 🌟
La media este Tate 😍
Pwppp 💜😍😘❤️💚💖💛💙💋👑💗
1518 cuvinte