M-am trezit și am deschis ochii aprinzând imediat telefonul găsind 60 de apeluri pierdute și 110 mesaje.
Apelurile erau de la prietenii mei și de la Jake, la fel și mesajele care ziceau toate aceleași lucruri.
Am eliminat tot și m-am uitat la ceas.
Era șase jumătate seara. M-am ridicat de pe canapea punând la loc poza și luând geamantanul ca mai apoi să urc scările. Când am fost în fața ușii vechii mele camere am respirat adânc și am intrat. Și acolo era totul perfect în ordine și totul la locul lui. Am lăsat geamantanul pe pat deschizându-l. Am scos niște haine la nimereală și m-am dus în baie. M-am dezbrăcat și am intrat sub jetul de apă caldă. După ce m-am spălat cum trebuie, am ieșit din duș. M-am îmbrăcat cu niște blugi rupți și un maieu alb pe care l-am legat lăsând burta descoperită.
M-am încălțat cu o pereche de Adidas albe și negre, m-am pieptenat și m-am machiat ca mai apoi să iau geanta și să ies din vilă.
Am închis ușa cu cheia și m-am dus spre motor. M-am urcat, am învârtit cheia în contact, mi-am pus casca și am pornit spre casa lui Zoe.
Cum am ajuns, am parcat și am coborât și am mers să sun la interfon. A venit să-mi deschidă o menajeră care, cum m-a văzut, s-a uimit.
-Domnișoară Brown? Poftiți înăuntru- a spus imediat lăsându-mă să trec.
Am urcat repede scările și am bătut la ușa camerei lui Zoe.
-Intră- am auzit și am deschis ușa.
Cum m-a văzut s-a ridicat de pe pat și a fugit să mă îmbrățișeze.
-Oh, Doamne, ce bine! Cum ai ajuns aici?- a întrebat fericită, dar în același timp uimită să mă vadă.
-Acum am un motor, draga mea- am răspuns zâmbindu-i.
-Mă bucur- a spus ea.
M-am așezat pe patul ei urmată de Zoe și i-am explicat tot făcând-o să promită că n-ar fi spus fratelui meu că mă aflam acolo.
-Iei cina cu noi, nu-i așa?- a întrebat ea zambindu-mi.
-Desigur- am răspuns eu ridicându-mă de pe pat și urmând-o jos.
Am intrat în bucătărie și ne-am așezat la masă.
-Părinții mei sunt într-o călătorie de afaceri, deci nimeni n-ar trebui să știe că ești aici. Menajerele mele nu vor vorbi, altfel pot să-și găsească alt loc de muncă- m-a asigurat ea începând să mănânce împreună cu mine.
-Ok, mulțumesc- am spus.
Am terminat de mâncat vorbind și ne-am hotărât să ieșim să dăm o tură. Ne-am dus direct pe plajă unde erau și niște prieteni.
Seara a trecut repede și ne-am povestit tot ceea ce se întâmplase în aceste luni.
Când ne-am întors acasă la Zoe am hotărât că m-aș fi oprit să dorm acolo, așa că m-am dus în camera de oaspeți.
M-am îmbrăcat cu niște pijamale care mi le împrumutase prietena mea și am luat telefonul observând alte apeluri și alte mesaje.
Am hotărât să-l sun pe David și așa am și făcut.
David: Unde ești, Isabella? Cum ești?
Eu: David, calmează-te că sunt bine. Voi rămâne plecată pentru câteva zile.
David: Ce tot spui acolo? Trebuie să te întorci. Suntem toți îngrijorați, iar Jake stă rău.
Eu: Auzi David, aveam nevoie să mă deconectez puțin, așa că mi-am luat o mică vacanță să-mi pun ordine în gânduri. Nu vă îngrijorați pentru mine că sunt foarte bine, și spune-i lui Jake că trebuia să se gândescă înainte.
David: Suntem toți la tine acasă și ascultăm toți. Vrei să vorbești cu cineva?
Eu: Nu
Jake: Isabella, întoarce-te acasă, te rog. Știu că am greșit, că e doar vina mea și nu m-aș ierta niciodată dacă ți s-ar întâmpla ceva.
Eu: Du-te la Jessica că ea e perfectă, eu sunt aia cu o mie d probleme, nu? Pa
Jake: Nu, Isabella, așteaptă, nu închide
Eu: Ops... Tocmai am făcut-o
Am închis lăsând telefonul pe noptieră și m-am băgat sub plapumă. După puține minute am adormit cu o mie de gânduri în cap.
***
Dimineața următoare am fost trezită de cineva care continua să mă scuture. Am deschis ochii unde, în fața mea, era Zoe.
-Ce vrei?- am întrebat răbufnind și întorcându-mă pe partea cealaltă închizând din nou ochii cu tentativul de a lua din nou somn.
-Ridică-te, hai. Astăzi mi-am luat ziua liberă pentru tine, deci mișcă-te- a răspuns ea privându-mă de pătură.
-Bine, mă ridic!- am spus punându-mă în șezut și uitându-mă urât la ea.
-Neața, somnoroaso! În dulap sunt niște haine, în timp ce în baie găsești tot ce ți-ar putea trebui. Pregătește-te, eu te aștept jos- a spus Zoe pupându-mă pe obraz și fugind afară din camerăam oftat ridicându-mă din pat și am mers în baie. M-am dezbrăcat și m-am aruncat sub jetul de apă al dușului. După ce m-am spălat, am ieșit și m-am îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un maieu alb. M-am pieptenat și m-am machiat, m-am încălțat cu o pereche de Adidasalbe și negre și mi-am luat telefonul. Am observat alte apeluri și alte mesaje și le-am eliminat, fără să mă uit cine era, ca mai apoi să bag telefonul în buzunar și să cobor scările în grabă.
Am intrat în bucătărie unde micul dejn
Un era de pregătit. Am luat loc cu Zoe și am început să mănânc.
-Ce facem azi?- am întrebat curioasă.
-Înainte stăm acasă și dupaia la prânz mergem prin jur să facem shopping- a răspuns Zoe.
Am încuvințat continuându?-mi micul dejun. Când am terminat ne-am ridicat și am mers în salon.
Am rămas să vorbim toată dimineața până la ora prânzului.
-Domnișoare, prânzul este gata- ne-a anunțat o menajeră intrând.
-Ajungem imediat- a răspuns Zoe și menajera a plecat.
Ne-am ridicat de pe canapea, de unde nu ne mișcasem deloc și ne-am îndreptata spre bucătărie, dar telefonul meu a început să sune.
-De azi-dimineață tot sun. Ar trebui să răspunzi- mi-a spus Zoe.
-Ai dreptate. Vin și eu imediat- am fost de-acord zâmbindu-i și ieșind. Am făcut înconjurul vilei și am ajuns în spate. M-am așezat pe o băncă și am scos telefonul din buzunar.
Nu a întârziat mult că a sunat din nou și de data asta am răspuns.
Eu: Alo?
David: Isabella, din fericire ai răspuns. Cum ești?
Eu: Bine. Tu?
David: Eu sunt bine, dar voiam... Adică voiam să știm dacă ești bine.
Eu: Nu vă îngrijorați. Știu să am grijă de mine.
David: Unde ai dormit?
Eu: Îmi pare rău, dar nu-ți pt spune. Ați veni imediat să mă căutați, iar eu vreau doar puțin timp și spaziu pentru mine însămi, pentru a-mi pune ordine în gânduri.
Oricum, nu voi sta mult plecată, mă voi întoarce.
David: Suntem toți foarte îngrijorați pentru tine, întoarce-te cât mai repede.
Eu: Sunt sigură că o să vă descurcați.
David: Nu mai e același lucru fără tine, chiar și profesorilor le lipsești.
Eu: Doar este logic, eu sunt Isabella Brown, cui nu i-ași lipsi? Hahaha
David: Hahaha, întoarce-te repede, pacoste mică ce ești
Eu: O voi face. Pa
David: Pa
Am oftat și am pus telefonul la loc în buzunar. Erau niște persoane care țineau la mine cu adevărat, iar eu țineam la ele. Merita să mă îndepărtez de ele pe pentru una sau două persoane? Merita să stai departe de cine iubeai cu adevărat?
În momentul de față nu mi se părea să fie lucrul corect de făcut. M-am ridicat de pe bancă și am intrat don nou în vilă alăturandu-mă lui Zoe și începând să mănânc în liniște.
I
'm heree!
Acesta este capitolul de duminica trecută, sper să vă placă.
Vă pupăm😘