Avertizare nu am corectat nimic, dacă vedeți vreo greșeală, va rog lăsați comentariu pe acel cuvânt.. Mulțumesc spor la citit. :*
Eliad POV
O vad pe Melody cum se îndreaptă spre acea creatură, parca ar fi atrasă de el. Oare e adevărat ce a zis ea a fost promisă lui, de aceea au încercat părinții ei sa o tina ascunsă? Dar ea nu știa, sunt sigur de asta, și părinți ei, dacă ar fi fost adevărat sar fi împotrivit nunți. Ma prind cu forță de ceea ce cred, și sper sa nu ma înșel.
- Melody tip dintr-o dată către ea, iar aceasta se întoarce spre mine speriată, ii vad ochi înlăcrimați ce dau frâu lacrimilor, dar chipul ei rămâne împietrit chiar și în momentul în care cade în genunchi.
Îl strig pe Dorian, și îl rog sa o ducă în siguranță, după care sa se întoarcă.
Nu trec nici cinci minute și el e înapoi, în tot acest timp, am găsit familia ei, și i-am trimis cu unul dintre servitorii de încredere la un conac ascuns din apropiere.
Privesc în jur la vampiri măcelăriți, nu ma mișcă nici măcar puțin imaginea din fata mea, se pare totuși ca toți demoni au plecat,mai puțin el, sta în spatele săli,în cel mai întunecat colt. Sa înțeleg ca acesta a foat un avertisment? Dar nu sunt departe, ii simt, sunt gata sa sară în orice moment la lumina, în cazul în care conducătorul lor e atacat.
- Cred ca esti destul de curios, zice el privindu-mă cu acel chip monstruos.
Ma indrept clocotind de furie spre el.
- Ai stricat ziua nuntii mele cu sufletul meu pereche, zicând ca nu ma pot bucura de eternitatea alături de ea.
- E mai bine sa afli, deoarece din cate știu ea face mâine 18 ani, și va deveni a mea.
Îmi înfig mama în gatul său si îl ridic deasupra pământului, chiar dacă e de aceeași înălțime cu mine,asta nu ma oprește. Chipul sau rămâne neafectat privind în ochi mei, parca provocându-ma.
- Explică. Ii spun printre dinții încleștati.
- Manierele te rog, spune el si îl las jos. A, și cred ca ai vrea sa vorbim într-un loc mai retras, pana la urma sunt destule urechi aici.
Avea dreptate, mai toată lumea era atentă la ce vorbeam noi. Ii fac semn subtil din cap, iar acesta ma urmează pana în biroul meu, ocupând imediat un loc pe fotoliu.
-Spune, zic nerabdator.
Simt cum am maxilarul încleștate de furie,emoție, și cred ca și frica.
- Ea e prințesa demonilor, iar eu Alexander Shadow, printul și viitorul rege, îmi e sortită, sa îmi fie nevastă și sa ducă mai departe sângele regal.
Ma asez la birou, genunchii îmi tremură ca niciodată, nu e posibil ca, cuvintele lui sa fie reale.
- Nu are cum, am văzut-o pe mama ei înainte sa o nasca și pe ea imediat după. E om, spun convins de acest luctu.
- Nu e, acum 18 ani și cinci luni, mai exact când mama noastă avea cinci luni de când era însărcinată cu ea, o boală mortală sa răspândit în întreg regatul demonilor, și printre majoritatea demonilor. Asi fi surprins dacă ai zice ca nu ai auzit de ea.
- Belena! Spun incet ca o șoaptă, dar mai mult ca sigur a auzit.
- Exact, ca sa protejeze și mama și copilul, tata a decis sa o transferam printr-o magie unei muritoare gravide, mama a fost de acord într-un final.
- Nu are cum, atunci ar fi trebuit sa mai aibă o soră, spun eu, simtind cum recapăt încredere și pot sa respir dinou.
- Nu, spune el ferm, transferul era și el unul riscant, asa ca avea nevoie de unde sa își recapete puterile, iar ca și copil de demon, a extras toată viata din celalalt făt, și ia absorbit intru totul corpul, pe scurt la mâncat.
- Nu, nu are cum nu ma voi lasa dus de nas de câteva vorbe, spun eu, îmi era greu de crezut, aveam nevoie de dovezi, și ea, Melody va fi distrusă dacă află, asta dacă ar fi adevărat.
- Bine, dar mâine când trezirea ei va avea loc, iti zic sa nu faci nimic, nu te apropia de ea, altfel ești în stare sa mori. Nu doar ca este un demon, dar în ea, trăiește un spirit străvechi numit Artemis, care a fost printre primii, dar și cei mai puternici demonii creați de Lucifer.
- De ce îmi spui asta, dacă asi muri, nu ți-aș mai sta în cale.
- Nu, vreau sa vezi cum te despart de "sufletul tău pereche" pas cu pas va fi incet și dureros, asa ea nu va suferi, ci tu.
- Tu neno...incep eu sa zic și ma ridic în picioare.
- Nu, nu te consuma de acum, ai timp zice el.
Și din senin sare pe primul geam din apropierea lui, imediat după îl vad cum zboară în dreptul geamului.
- Eliad, Melody ma va alege pe mine, nu va reuși sa stea departe, sângele apa nu se face.
Țipă el, apoi urcă în sus, cu speranța și o fărâmă credibila ca a plecat.
- Dorian, spun cat sa se audă.
Acesta intra imediat în sală, stiam ca e aici, si ma bucur într-un fel ca știe.
- Ce ma fac, nu vreau sa o pierd,zic si ma las înapoi în scaun, dacă e adevărat?
- Nu ai cum Eliad, e sufletul tău pereche.
- Tu nu ai văzut-o acolo, era atrasă de el, prima oara când iam rostit numele nu ma auzit.
- Nu stiu Eliad îmi pare rău, dar sunt sigur ca Melody nu te-ar părăsi, te iubește, aveți un copil imediat.
- Da, dar în acel moment ni parea sa mai conteze ceva inafara de el.
- Ești și gelos și speriat, ai încredere, ai încredere în dragostea voastră, vei vedea ca va rămâne cu tine.
- Dorian, dacă se întâmplă ceva, sincer eu nu pot trăi fără ea, fără copilul nostru, dacă îmi va lua și copilul ce ma fac?
- Vei lupta.
- Și dacă nu ma va mai vrea înapoi dacă nu va mai suporta sa îmi vadă chipul?
- Continui.
- Sa ce sa ma mint, dacă nu reușesc sa fac nimic, viata mea e terminată, asa ca tu ești singurul în care am incredere, tu vei primi regatul.
- Ce ai de gând sa faci?
- Dacă sentimentele ei nu vor mai fi pentru mine, ma voi omorâ decât sa îmi vad familia cu un alt bărbat, tot ce ar fi al meu fericirea mea sa fie prin magie a altuia.
- Eliad dramatizezi.
- Se poate, dar vei înțelege când vei avea un suflet, nu vei putea trai fără el, e atât de sfâșietoare această durere.
- Revino-ti, stai bine și gândește-te, ai nevoie sa iti limpezești gândurile.
Privesc spre tavan, pictat în modele auri, atat de strălucitoare ca ochi căprui ai Melodyei, aud usa, și știu ca Dorian mi-a lăsat timp de gândire.
Cum asi putea sa trăiesc fără ea, sa ma trezesc dimineața fără chipul ei angelic adormit pe perna, fără trezirile ei matinale dar mofturoase, zâmbetul ei frumos, ochi ei în care nu găseam alea decât dragoste, buzele ei rozali moi și voluptoase.
Imagini cu ea îmi trec rapid prin cap, și simt cum lacrimile mi se lasă ușor pe obraji.
Cum sa trăiesc fără ea. Îmbrățișările calde și saruturile pasionale, calduroase, fierbinți și perverse. Nopțile noastre de dragoste mângâieri tandre zgârieturi adâncii, corpul ei micuț în bratele mele, căldură ei, gemetele melodioase...fiecare moment im care ii simțeam corpul tremurand sub al meu de placere...Doamne, ea e perfecta pentru mine, e tot ce am avut și am nevoie, e tot ce ma reprezintă, singurul lucru ce ma face moale, singura persoana pe care îmi permit sa o iubesc, dar nu sa o ranesc.
Îngândurat, totul ținând de ea, ma indrept spre fosta ei camera, sunt sigur ca acolo a dus-o Dorian.
Intru în cameră, de cum ma aude, se întoarce brusc spre mine în alerta maxima de atac, zâmbesc în sinea mea, si ma indrept spre ea, chipul luptător se schimba într-unul trist, cu o privire confuză. O cuta mica i se creează intre sprancene, și dacă nu a-și cunoaște-o asi zice ca va începe sa plângă, dar sunt sigur ca nu va face asta, nu ii place, pentru ea plânsul e o slăbiciune, iar ea e regină mea cea puternica.
- Ești supărat pe mine, întreabă aceasta, iar eu rămân uimit, se aștepta să fiu nervos de ce?
- Nu, ar trebui, glumesc eu,si ii ofer unul din zâmbetele mele.
- Eliad asta nu e o glumă.
Ma indrept spre ea, o iau în brațe, picioarele ei stau pe o mana de a mea, iar spatele pe alta, ea e prințesa mea, o asez ca pe un fulg pe pat, si ii prind chipul intre palme.
- Tu ești a mea, obișnuieștete cu asta, nu te împart cu nimeni ai înțeles?
Aceasta zâmbește, ii simt fericirea explorând în suflet, chiar dacă lunea noastră e închisă.
- A stricat... Spune, și o vad cum privește dinou tristă în jos.
Fata mea e bipolara, nici nu știu ce sa ii mai zic, acum zâmbește acum e tristă, îmi e frica sa nu ma bată în secunda următoare.
- Hei, dacă nu o strica el, o stricam eu, nu rezistam o zi întreagă pana sa iti dau jos rochia asta splendidă jos.
Perversule, spune ea, si imi da o palma în joaca. Ce am zis eu, deja ma bate. Ii zâmbesc ca și cum a-și fi vânătorul și ea prada, și gata sa sar pe ea,..... Imi primesc o pernă în față.
- Ce am făcut? Intreb eu ispășit..
- Ești asa simpatic când te bat, doar asta.
- Ce regină sadica am și eu...spun și o prind într-un sărut flamand, aceasta ma prinde de după gat, și începe sa se joace cu firicele mele de par, toată pielea de pe corp e străbătută de un curent, iar inima parca e centrul de electricitate. Fata mea, poate sa întoarcă ori ce celulă din corpul meu pe dos, ca mereu o voi iubi.