Supusă ție! ||

Lupte

Dimineața trece, Eliade e complet încordat de posibila venire a asa zisului meu frate, iar eu sunt doar șocată, viața mea ce pana acuma părea scoasă din basme sa transformat într-un coșmar.

Stam amândoi în camera noastă, și dintr-o data ma bate un gând și mai înfiorător.

"Copilul va supravietuii schimbării mele?"

Știind ca Eliad ma aude, se întoarce către mine, și ma vede dinou asa cum nu am suportat niciodată sa fiu văzută plângând, suferind după ceva ce încă nu sa născut dar pe care iubesc atât de mult.

- Va fi bine regina mea, trebuie sa fie, e copilul nostru, Melody gândește-te dacă transformarea ta la derutat, sau ii schimba și lui anumite lucruri e slăbit dacă plângi vei face mai rău.

Eliad avea dreptate, asa ca mam resemnat, am terminat cu plânsul și am încercat sa ma axez pe ce vrea puiul meu mic.

- Eliad ii e foame.

- Ma duc sa aduc ceva.

- Nu, vrea sângele tău, știe ca ai o esență tare, îl va ajuta.

- Ai dreptate, aveți dreptate zice el zâmbind. Și atunci îmi dau seama ca și el era îngrijorat pentru copil, dar rămâne atât de puternic pentru mine.

***

Mult mai calmi, la vederea apusului, ne îndreptăm spre sala de mese ținându-ne de mână, zâmbăreți, ca și cum nimic nu ne-ar amenința fericirea.

- Melody, vroiam sa te întreb ce facem cu părinții tai.

- Pai, deocamdată ii lăsăm acolo, se poate așai?

- Da...

- Bun, vreau sa fie păziți bine, a, și cheamăl pe Scout.

- Bine, spune uimit Eliad de comportamentul meu dintr-o dată superior.

Stai cu unghia de la degetul mare în gură, nu o rod, dar o presez ușor apoi ii dau drumul, cealaltă mâna pe stomac ținându-mi talia, privesc ușor ceasul, ora 9: 57 Eliad e cu telefonul în mână,căutând numărul lui Scout.

- Suna după.

- După ce Melody?

- După mine, se aude o voce, și sunetul asurzitor al unui geam spart. Alexander a intrat ca o sageata în geam și sa oprit imediat după zburând pe aici ca un fluturaș făcându-și aterizarea.
Își retrage aripile și se îndreaptă spre mine, Eliad panicat speriat, dar și protector se așează în fata mea și își scoate forma vampirica din interior, avea de gând sa lupte ca sa nu ma piardă, simt vibrații prin legătura noastă ca orice a fi va lupta pană la capăt pentru mine. Acest lucru îmi înmoaie inima, mai ales inima unei gravide, dar ma păstrez rece.

- Eliad, lasă-l, nu plec și nici el nu ma va lua.

- Are dreptate, jur pe degețel dacă vrei, spune Alexander.

Eliad răsuflă pe nas mai rău ca un taur în torida. Dar se da din fata mea și se așează lângă mine, o mână o pune pe burtica, și una pe talia mea protector, ma strângem ferm cat sa nu ma rănească , dar sa știu ca e aici ori ce ar fi.

Alexander înaintează până în dreptul meu când îngenunchează, îmi prinde mâna, și o sărută.

- Ma bucur ca te-ai întors dragă sora și viitoare soție.

- Poate sora îți sunt... cumva, spun ultimul cuvânt în puțină scârbă. Dar Alexander intre noi nu va fi nimic mai mult.

- Asta crezi tu deocamdată.

- Asta este adevărul, deci spune cu ce motiv ai venit, și cat vei sta?

-Am venit sa îți vad frumusețea schimbată cu adevărat esti mult mai irezistibilă decât niciodată. Dar nu îți fa griji, nu voi sta prea mult, am un plan bine pus la punct care, nu va decurge bine dacă rămân prea mult.

- Atunci la revedere. 

Alexander ma privește după care ridică mana sa ma atingă, Eliade începe sa respire din ce în ce  mai greu. Mana lui Alexander se oprește, și începe sa zboare dintr-o data plecând.

Pe toată durata vizitei lui chipul nu mi sa schimbat, am rămas împietrita și după. Dar îngândurata.

-Mergem noi la Scout, cu ocazia asta îmi las si părinții acasă... Zic eu către Eliad degajată, ca si cum Alexander nici nu ar fi fost mai devreme în cameră.

- Pregătește avionul plecam in zori .

- Bine Melody, dar nu sunt secretarul tau...pot primi un pupic, si le fac pe toate . Îmi dau seama abea acum cât de rece am vorbit cu Eliad, abea după ce mi-a atras atenția. Îl sărut pe buze ,si îmi cer scuze, apoi mă îndrept spre camera noastă.

- Cred ca ma culc devreme, nu mă simt în apele mele.

Îl observ pe Eliad cum lasă capul în jos îngrijorat, fără să zică nimic, își duce mână la frunte. Oftează,trage aer în piept, ridică capul si merge mai departe cu o privire fara viață.

Mă doare sufletul să îl va așa, dar simt ca ma pierd, am nevoie de liniște, trebuie să mă găsesc pe mine...până nu mă pierd, trebuie sa lupt cu ea, să nu câștige. Lupta mea, e inca la început, si simt ca va trebui să lupt de acum in continuu.

Eliad POV

Simt cum mi se frânge inima, dar  stiu ca si inima ei se frange, am fost lângă ea, acum are nevoie de liniște, așa că io v-oi da, sper doar să nu piardă lupta...sper ca scumpa mea Melody să se întoarcă la mine, cu ochii ei căprui, privindu-ma plini de speranță și iubire, să văd zâmbetul ei, fără nici o cută de nesiguranță. Sunt atat de aproape, si totuși atât de departe de ea, îmi e frică să nu se adevereasca ce a zis Alexander, dar deja simt ca e adevărat, e lângă mine, dar nu, si a avut dreptate, doare mai rău să fie lângă mine si sa o pierd încet, decât departe.

Sun pilorul avionului, si il rog sa alimenteze, să fie gata de plecare de dimineață de la 7.

Apoi cu pași târâș si o veselie de nedescris mă îndrept spre o cu totul alta camera decât a mea, voi dormi în seara asta la o mică distanță.