Adevărul |

4.1K 225 30
                                    

Sunt închisă în camera mea, nu știu unde e Eliad, nu știu ce sa întâmplat cu invitații, sunt atât de speriată, parca fiecare celulă din corpul meu tremură de frica. Cea mai frumoasă zi din viața mea, sa transformat într-un dezastru, părinții mei, sper ca și ei sunt în regulă, am văzut invitați chiar și vampiri măcelăriți, acele orori îmi bântuie ochii chiar și atunci când clipesc, sânge, întunericul parca zbura, umbrele se înălțau din podea, parea ca iadul și-a schimbat locația.

" Micul meu îngeraș, măcar tu, dă-mi un semn de viață ca ești bine, ca ești alături de mami, și ca îl vom găsi pe tati. "

Ma rugam în mintea mea, ca scumpul meu copil sa fie bine, iar la doar câteva secunde acesta parca îmi mângâia încet burtica pe interior.

- Cu siguranță ziua asta nu e asa minunată pe cum credeam. Oftez eu.

La începutul zilei.

-MAMA...

- Da,ce e? Apare mama de după ușă cu sufletul la gură.

- Am emoții, spun, și simt cum ma albesc la față.

- E normal, dar vei vedea, totul o sa fie ok, apoi veți fi o familie frumoasa.

- Are dreptate, vei fi legată de un bărbat, sa vezi cand il apuca gelozia, va fi în stare sa vina cu tine la baie, o aud pe Eo zicând imediat ce intra în camera.

- Eo, taci, poate te mai și crede, zice Sara.

- Fetelor, îmi speriați fetita, zice mama.

- Fetita ta Aria, nu mai e mica, spune Eo.

- Puteți înceta sa mai vorbiți despre mine ca și cum nu a-și fi aici?

- Scuze, zice Sara, cred ca și noi suntem emotionate pentru tine, apropo arati magnific.

- Mersi, spun, și ma privesc în imensă oglindă.

Rochia e stil prințesa, cu mâneci din dantela, împodobite cu diamante, care se duce la fel si pe spate, pana sub omoplați, de unde vine corsetul alb, ce îmi tine talia, dar și sâni, într-un fel destul de decent, corsetul e plin și el de diamante, precum stelele de pe cer în cea mai întunecată noapte. iar în jos se revarsă ca o imensă cascadă albă, cu o trena extrem de lungă, are atâtea voaluri,încât abea îmi găsesc piceoarele , iar rochia în total presupun ca, cântărește 20 de kg. Parul e frumos aranjat, strâns în partea de sus a capului, precum um coc dezordonat, în asa fel încât sa scoată accesoriile în evidenta , o coroana plina de diamante, îmi tine voalul alb la fel de lung ca trena, ce e și el decorat cu diamante , iar în piceoare am o pereche de pantofi înalți, foarte înalți, plini și aceștia de pietricele. În urechi am niște cercei din diamante puțin mai lungi. Ma simt ca o adevărată regină, simt ca îmi ocup locul, și sper sa fiu mai buna decât așteptările tuturor vampirilor.

Dar de când m-am trezit simt acest gol în stomac, am impresia ca se va întâmpla ceva rău, dar am incredere în Eliad. Ca ori ce ar fi va fi minunat.

- Noi trebuie să plecăm, zice Eo, aproape începe. Rochia ei de domnișoara de onoare e de un violet extrem de frumos, decorata cu dantela și pietre mov, dar scurtă pana deasupra genunchilor.

- Ne vedem acolo, zice Sara, care e îmbrăcată într-o rochiță turcoaz tip maieu, cu dantela, ornamentat de câteva floricele, iar în talie o fundița, apoi în tiul și dantela pana deasupra genunchilor.

Aprob din cap ca și cum buzele mi-ar fi lipite , și asa simt, le urmăresc cum ies din încăpere și închid usa după ele. Il aștept pe tata, care ma va conduce, asa ca ma indrept spre geam, de unde pot vedea invitații, sunt atât de mulți care au venit, și continua sa vină. Gândul îmi zboară la momentele de acum un an, balul, toată acea frica și adrenalină, inima mea care bătea nebuneste, de frică, dar și când l-am văzut pe Eliad întreaga răsuflare mi sa tăiat. "Ma întreb, oare mam grăbit cu nunta, dar, copilul? Copilul a fost ceva neașteptat."

Supusă ție! ||Where stories live. Discover now