Supusă ție! ||

Surprize

Nu aveți idee cat de malefica m-am simțit când am scris acest capitol, veți vedea voi de ce, și cine apare îl el.

-Alo, am răspuns cu o voce răgușita de la somn.

- Ce voce sexy ai când te trezești.

- Ce e pisoiaș îmi duci lipsa?

- Mely, ce faci, închide .

- Nu, zic eu.

- Cine era? Întreabă Eliad.

- Iti mai amintești ca ți-am zis de o foarte buna prietena a mea? Sara Fernandez?

- Da...

- Pai am găsit-o, e una din slujitoarele lui Erik.

- Ma bucur pentru tine Melody.

- Am auzit ca vi joi.

- Trebuia sa fie o surpriză.

- Eliad, tu nu te pricepi la surprize...în schimb eu da.

- Ce te face sa crezi asta?

- Chestia mica ce e mereu cu mine.

- Bine, ai câștigat.

- Imi e dor de tine regele meu.

- Si mie de tine regina mea.

- Cum mai e pe la palat?

- Totul e ok, aceiași munți de hârti de completat zilnic, păcat ca nu ești aici sa vezi ghiocei din gradina, sunt foarte frumoși.

- Păcat, zic eu,  chiar imi plac ghiocei.

- Si, ...

- Ce e?

- Te iubesc.

- Si te iubesc Eliad.

- Abea aștept sa te întorci, îmi lipsesc nopțile cu tine,chiar dacă a trecut doar una, și diminețile, la fel si certurile noastre, jocurile și sa stau cu mânuța pe burtica ta, sa vorbesc cu viitorul nostru copilaș.

- Nu e asa de mult, v-am trai, mai ales ca ma vei vizita...

- Da, dar nu va fi la fel, nu voi putea sa te sărut fără sa ne ascundem, plus, ca am un sentiment cum ca Erik vrea mai mult de la tine.

- Ești cumva gelos?

- Nu.

- Bine Eliad, m-ai vorbim, mai stau puțin în pat, după care trebuie sa fac câteva schimbări pe aici.

- Știam eu ca nu vei rezista fără sa iti lași semnătura pe acel loc.

-  Pa Eliad.

- Pa Melody.

Îmi mai închid ochi preț de câteva secunde, apoi ma ridic, și ma îmbrac o rochie complet diferita de cea de ieri, aceasta era alba, fără corset, pe care le detestam, era puțin mai stramta sub sani, apoi curgea ca o cascadă pura pana în pământ. Avea niște mâneci lungi, iar pe deasupra, am m-ai luat un fel de eșarfă, tinuta pe mâini, îmi era puți răcoare, sper doar sa nu răcesc.

Doua bătăi se aud în usa, și o vad pe Sara cum se întoarce în pat dezvelindu-se. Soptesc un "imediat " și o învelesc înapoi pe fata din pat.

- Da, intreb eu, când ies, în fata mea Erik parea uimit.

- Ai lipsit la micul dejun, ma gândeam ca ești obosită, ai vrea totuși sa mi te alături la pranz?

- Scuzele mele, doar ca toată aceasta schimbare de fus , precum și faptul ca am povestit cu sora mea, ma cam epuizat.