Supusă ție! ||

Putin inainte...

Eliad sa comportat asa ciudat de ieri, a foat mai mereu lipit de mine, ce face, adica serios chiar a vrut sa vina cu mine la baie.

Flashback

-Eliad, ma duc doar pana la baie, nu mor...

- Paza bună nu strică, era și un proverb, dar nu imi amintesc..

Îmi dadusem ochii peste cap, aveam discuția asta de 10 minute.
- Da. Și ce mi se poate întâmpla?

- Dacă nu e bine curățat veceu, poate faci o infecție urinară, și nu mai poți sa faci copii.

- Dați peste gură, zic ei și îl privesc urat.

- Pai ai spus...

-Nu contează ce am zis, spun deja nervoasă, nu vi cu mine și gata."

End Flashback

Am scăpat de câteva minute, ca a fost chemat la telefon, asa ca am făcut pe spionul și am dispărut, noroc ca e talent din naștere.
Acum ma plimb puțin prin curtea imensă a palatului, înflorata... Asa frumoase, și când ma gândesc ca ieri a fost un măcel la palat... Părinți mei sunt încă la conac, iar majoritatea care au fost și au supraviețuit au luptat cat au luptat și au plecat... Eliad a dublat paza castelului, dinou noroc de talentul meu. Sara e în haită, nu mai e mult pana va deveni luna lu Justin. Eo și Adrian au fugit în prima clipă ci gemenele, iau scris un mesaj lu Eliad, și-au cerut scuze, dar nu era nevoie, sunt niște părinți tineri, sau na unul, dar totuși ce nu face un părinte pentru copilul sau?

- MELODY...

Aud un strigat puternic dinspre palat, și îmi dau seama din prima secunda ca e foarte îngrijorat, de ce nu vrea sa îmi zică de ce? Simt ca nu are încredere în mine, și asta, sincer ma întristează.

Melody unde ai dispărut, ți-am zis sa stai într-un loc.

De parcă nu mai cunoaște.

Ba, dar speram ca vei sta văzând cat de...

Cat de ce Eliad? Cat de enervant ești azi, da sigur.

Unde ești, vin sa te iau imediat.

În grădină, ai uitat e vineri, vinerea ne plimbam prin grădină împreună.

Simt părerea lui de rău, și parca ma simt într-un fel bine, pana la urma pot sa zic ca e ca un fel de întâlnire la care nu a venit.

Iartă-mă, acuma vin,.

Nu trece un minut, ca e langa mine, îmi zâmbește, și îmi oferă mâna sa îl prind, și continuăm plimbarea... Privesc florile calmă, dar el nu face alceva decât a fi în alerta maxima încordat mana la ultimul mușchi.

- Bine gata, eu nu mai pot.. Ce tot ai?

- Nimic, spune simplu.

- Iar eu sunt Columb, toarnă tot, sau jur ca nu mai vorbesc cu tine în viața mea.

Schițează o urma de tristețe,și îmi dau seama ca e foarte important de nu mia zis. Scot arsenalul dacă ni vrea cu frumosul, o facem cu uratul.

- Nu ma mai culc cu tine.

Pune capul în jos și tace.

- Iati adio de la alți copii.

Tace, nu ma priveste și tace, ce se poate sa fie atât de rău.

- Eliad asta nu e o căsnicie, dacă nu îmi spui plec,... Acasă.

- Nu pleca, nu ma părăsi acum, spune și îmi cade în genunchi în fata, ma prinde de talie, și sărută burtica. Lacrimile lui îmi udă rochița, care nu are nici o însemnătate în acest moment te rog, nu ma părăsi Melody ești tot ce am de valoare pe aceasta lume, tu ești cea pentru care am trait atat, și pentru care trăiesc în continuare, jur ca dacă pleci ma omor, nu a-și suporta sa te vad în bratele acelei creaturi.

Plânge mai rău ca un copil mic, ii simt suspinele, și ma simt mai șocată ca niciodată, cum se poate,nu lam văzut niciodată pe Eliad asa. Ma asez în genunchi în fata lui, și îl iau în brate, simt cum și mie îmi dau lacrimile, ii simt durerea inimi, ca după o despărțire.

- Eliad, de ce a-și pleca tu, voi, sunteți totul pentru mine,va iubesc nu plec nicăieri.

- Dar mia zis ca vei pleca cu el...spune printre suspine.

- Cine ți-a zis asta?

- Alexander, demonul de ieri, a zis ca ii ești sortită... Ca ești demon și vei pleca cu el, ca ma vei uita.. A zis ca ești promisă lui dinainte de a te naște, ca sângele vostru regal se va unii, ca vei avea copii cu el.

Îl țin strâns în brate, când ma îndepărtează ușor sa îmi vadă chipul, eu îl vad pe al lui, plin de lacrimi, ochii lui sunt rosi pe marginea, iar irisul a devenit ca un abis negru.

- Eliad, am deja un copil cu tine, iar nimic în această lume nu ma va face sa te las.

- Dar a zis ca azi te transformi, ca te vei trezi, și vei simți pofta de sânge, ca vei vrea sa ucizi. Ca în tine e un spirit atat de puternic..

- Tu realizezi cat de prostesc suna toate acestea? Și promite-mi ca dacă voi vrea vreodată sa plec, ma vei lega cu forță de tine, ori ce asi zice, tu ești cel lângă care vreau sa stau acum și pentru tot deauna, în oricare alta viață dea mea.

Ii șterg urmele de lacrimi, și ii sărut întregul chip, simt fărâma de pericol în inima lui, de nesiguranță, și depinde de mine sa ii demonstrez asta.

-Promit, spune el, si zâmbește. Ma sărută flamand și parca nu a-și vrea ca timpul sa mai treacă, sa rămână aceasta zi mereu.

- Haide regele meu, îmi e frig, se inorează, și nu cred ca vrei sa răcim.

- Nici decum...

Ma ridic și ii întind mâna, ma prinde, și îl ajut, apoi ne îndreptăm incet spre castel.

Totul pare atât de liniștit, chiar ma sperie Eliad, nu vreau sa fiu demon, vreau sa rămân eu, ca de obicei, sa trăiesc lângă Eliad, și poate mai târziu sa ma transforme...Dar vreau sa fiu ca el, nu diferită.

- Regina mea, la ce te gândești?

- La cum tu nu vei scăpa asa de ușor de mine. Spun și zambesc.

Privește spre mine, și știe ca îl mint.

- Bine, eram și eu puțin îngrijorată, dar sper ca totul va rămâne asa, nu vreu sa se schimbe.

- Ți-am promis ca nu te las, fie rău sau bine.

- Mulțumesc regele meu.

- Haide, la masă, trebuie sa mănânci micuțo.

Zambesc și îl urmez, luam masa liniștiți... Când de-o dată.....