Nu ştia dacă era de vină epuizarea sau gândul distras. Nu știa dacă durerea de cap sau faptul că în ultimul timp nu se mai putea concentra la nimic erau motivele pentru care nu-i remarcase prezența încă de când intrase. Cert era că nu şi-a dat seama de prezenţa lui decât atunci când l-a văzut în oglindă. Și cu toate că știa că ar fi trebuit să se întoarcă şi să-i ceară să părăsească imediat încăperea, a rămas pur şi simplu pe loc amânând momentul confruntării.
El arăta ca păcatul însuși. Îmbrăcat în negru, cu eșarfa înnodată perfect la gât și cu părul prins într-o coadă la ceafă, Trevor era o adevărată ispită. O ispită mult prea mare pentru biata ei inimă care a început să bată mai repede. Și de parcă asta nu ar fi fost de ajuns, felul în care o privea îi făcea sângele să fiarbă. Ochii lui de culoarea verde smarald o cercetau minuțios iar sclipirea de dorinţă din ei și zâmbetul arogant îi spuneau exact cât de încântat era de ceea ce vedea. Și oricât de mult și-ar fi dorit să trateze cu nepăsare toată atenția pe care el i-o acorda, trupul ei reacționa oricum numai cum și-ar fi dorit ea nu. Supărată pe el, dar și pe trupul ei trădător, a pornit disputa pe care până atunci își dorise să o amâne.
-Ce cauţi aici?
-Particip la nunta?
Răspunsul lui nonșalant și zâmbetul încrezător nu o impresionase deloc, ba chiar dimpotrivă, reușise să o enerveze de-a dreptul.
-Nu asta te-am întrebat și știi prea bine. Ce cauţi în dormitorul meu?
Trevor nu îi răspunse imediat la întrebare ci o contemplă în tăcere câteva momente. Deşi era cu spatele la el, o putea vedea foarte bine în oglindă. Ecaterina arată ca o zeiţă. Desigur, o zeiță nu foarte bine dispusă, dar tot o zeiță. Rochia de culoarea piersici coapte îi venea perfect. Brațele goale lăsau să se vadă o piele la fel de albă ca spuma laptelui, iar decolteul adânc, ceva specific ei, îi permitea lănţişorului simplu şi nepotrivit să sclipească pe pieptul ei. Trevor nu a putut să nu se întrebe dacă acel lănțișor simplu și aproape fără valoare nu era de fapt ceva foarte special pentru ea. Ridicându-şi privirea o observă privindu-l cu un interes prost ascuns. Constatarea aproape l-a făcut să zâmbească. Era plăcut să realizeze că până la urmă nu îi era atât de indiferent pe cât își dorea ea sa-l facă să creadă.
-Am venit să mă asigur că nu ai uitat de înţelegerea noastră.
-De parcă aş fi putut uita!
-Ia te uită, a murmurat el suficient de încet încât ea să nu-l audă, un om îşi face un vis despre eden şi sfârşeşte având o viperă în grădină. Minunat!
-Poftim? A pufnit ea indignată.
Poate că nu vorbise chiar atât de încet pe cât crezuse. Dar nu regreta. Felul în care pieptul ei se ridica și cobora din cauza răsuflării furioase, era un adevărat deliciu pentru el.
-Exact ce ai auzit, iubito. Dar lasă asta. Nu am venit să ne certăm și dacă nu ai fi aşa o ipocrită ticăloasă ai recunoaşte că și tu mă dorești la fel de mult pe cât te doresc și eu.
Cum nu putea suporta privirea impertinent de satisfăcută afişată de el, Ecaterina s-a simțit nevoită să îi mai taie din avânt. Mâinile îi tremurau uşor, dar nu a întrerupt nici o clipă contactul vizual creat de oglindă.
-Cred că pot dormi foarte bine şi fără a face această mărturisire, milord.
-Chiar așa?
-Da. Chiar așa.
-Foarte bine atunci. Nu-mi rămâne decât să încerc să te conving de contrariu.
Ceva din felul în care a rostit cuvintele o făcuse să-și dea seama de pericolul iminent, dar orice împotrivire a fost înăbușită de el încă înainte de a apărea. Dintr-o mişcare, o prinse de umeri şi o întorse spre el, lipindu-şi buzele de ale ei pentru a o săruta așa cum își dorise încă de când intrase în încăpere.
Ecaterina a căzut în acel vârtej ameţitor, fierbinte şi încântător, de parcă întreaga ei viață aşteptase acel sărut. Nimic nu o pregătise pentru aşa ceva. Nu era primul ei sărut, dar era primul sărut care o copleşise aşa. Simţindu-şi genunchii cedând, îi încercui gâtul cu mâinile, iar el drept răspuns își strânse mai puternic brațele în jurul taliei ei și o trase mai aproape de el.
Cu pieptul lipit de al lui, Ecaterina a început să se teamă din cauza supunerii ei mult prea rapide în faţa acestui univers îmbătător şi irezistibil al trăirilor. Dar când el i-a cerut să deschidă gura, ea s-a supus fără să se gândească și s-a cutremurat de plăcere când el a început să-i guste dulceața gurii. Orice gând logic sau teamă a dispărut fără urmă în fața plăcerii oferită de el.
Când Trevor a rupt sărutul și i-a dat drumul din brațe, Ecaterina a oftat nemulțumită. După părerea ei, totul se terminase mult prea repede. Abia începuse să se obișnuiască cu săruturile și cu mângâierile lui tandre. Încă nu era pregătită să renunțe la ele, dar evident el avea alt plan. Privirea uşor înceţoşată îi permitea să vadă zâmbetul arogant şi mulţumit pe care îl afişa Trevor. Dar era mult prea afectată pentru a mai avea suficientă putere să înceapă o nouă dispută cu el. În plus, nu putea înţelege de ce el nu era afectat.
-Sper ca la noapte să dormi la fel de bine ca până acum iubito!
Îndepărtându-se uşor de ea porni spre uşa fără a îndrăzni să privească înapoi. Ştia că dacă ar îndrăzni să se întoarcă şi i-ar vedea privirea încețoșată de plăcere şi-ar pierde cumpătul şi ar face lucruri pe care le-ar regreta mai târziu. Şi aşa riscase mult venind aici, ştiind cât de aspru pedepsea societatea astfel de escapade. Dacă l-ar fi văzut cineva, reputația ei ar fi fost făcută praf și ar fi fost doar vina lui.
Înainte să ajungă la uşă se opri totuși fără să se întoarcă. Încă nu îi spusese lucrul pentru care venise.
-Să vii peste două zile la Dinkston. E o cabană care aparţine familiei mele, situată în sud la aproape 100 de kilometri depărtare de Londra. Nu te îngrijora prea mult pentru ţinută. Acolo nu vei avea nevoie de ea. E clar?
-Du-te naibii! I-a spus ea cu venin.
-O să iau asta ca o aprobare.
Trevor a închis ușa în urma lui fix în momentul în care peria de păr o lovise. A deschis gura pregătit să-i spună că a ratat dar s-a răzgândit înainte de a o face. Riscase destul de mult pentru o zi.
Deoarece nunta s-a ţinut sâmbăta, Trevor a fost nevoit să-şi schimbe planurile. Putea aştepta până weekend-ul viitor, dar nu avea răbdare. Și începutul de săptămână era la fel de bun pentru ce avea el în gând. Nu era nevoie să mai aștepte aproape o săptămână în plus.
În urma lui Ecaterina încă ameţită şi cu simţurile răvăşite din cauza sărutului s-a aşezat pe pat şi a încercat să-şi reţină lacrimile provocate de frustrare. Nu îi venea să creadă că a cedat atât de uşor şi atât de total. Cum putuse să fie atât de ușor de manipulat? Cum de se lăsase atât de ușor păcălită? Ridicându-se din pat și așezându-se în fața oglinzii Ecaterina a încercat să se calmeze totuși. Era nunta fratelui ei, așa că oricât de mult și-ar fi dorit nu mai putea zăbovi în dormitor. Totuși își mai permitea câteva momente cât să-și pună ordine în gânduri.
-E clar? S-a strâmbat ea în oglindă imitându-l pe Trevor. Cine se crede? Cum îndrăzneşte ticălosul să-mi facă mie una ca asta?
Fără stare, amărâtă şi cu orgoliul zdruncinat, a început să se plimbe prin dormitor ca un leu în cuşcă. Trebuia să i-o întoarcă, dar nu ştia cum. Putea fugi după petrecere fără a-şi ţine partea de înţelegere. Pentru o clipă acea idee i s-a părut foarte tentantă, dar apoi s-a răzgândit. Ea își îndeplinea mereu promisiunile făcute și era oricum numai lașă nu, așa că nu putea să o i-a la fugă oricât de mult și-ar fi dorit.
-Asta e! Și-a zis după câteva momente de gândire.
Dându-şi seama că singura cale de a-i mai lua din orgoliu era să-l facă să creadă că îi e indiferent, a deschis uşa şi a coborât la petrecere.
Muzica se auzea până în partea de sus a castelului, acoperind cu ușurință conversațiile invitaţilor. Wallgrave Castle era plin de invitaţi și cum altfel să fie când acolo se ținea petrecerea de nuntă a unui duce? Iar cum nici mireasa nu era chiar oricine, provenind și ea la rândul ei dintr-o familie foarte importantă, cu greu s-ar fi putut spune că acolo era găzduită o petrecere de nuntă obișnuită.
Pregătirea castelului pentru nuntă a durat trei săptămâni şi Ecaterina a supravegheat foarte atent toate pregătirile. Acum coborând scările îşi simţea prezenţa în fiecare piesă de decor. Ajungând printre invitaţi a început să discute cu ei cu o foarte mare lejeritate. Deoarece învăţase cu multă vreme în urmă să-şi ascundă sentimentele, tânăra zâmbea şi râdea fără nici o problemă. Până la urmă era sora mirelui. Trebuia să fie fericită. Deși îi era greu simțind continuu privirea lui Trevor asupra ei.
I-a trebuit mai bine de o oră să discute cu o mare parte din cunoscuţi şi să se asigure că se simt bine. Nu o deranjase deloc să facă asta, ba chiar în felul acesta reușise să se destindă puțin, dar oricât de mult o ajutase să facă asta, începuse să simtă nevoia unei guri de aer proaspăt. Totuși când s-a hotărât să iasă pe terasă și-a văzut fratele și cumnata îndreptându-se spre ea așa că s-a oprit, renunțând la planul ei de a ieși.
În timp ce-i privea venind spre ea, Ecaterina se gândea că nu văzuse cuplu mai frumos. Desigur, poate nu era obiectivă ținând cont că era vorba despre fratele și cumnata ei, dar chiar și așa, cei doi făceau o pereche pe cinste. Și mai presus de toate se iubeau. Fericirea pură se citea pe fața lor în timp ce se apropiau. Ştiau amândoi că datorită ei a fost gata totul la timp, mama vitregă a Emmei fiind mult prea ocupată să cheltuie banii soţului ei, mergând la operă şi teatru. Dacă nu ar fi fost soacra fratelui ei, Ecaterina ar fi avut o grămadă de zis la adresa ei.
-Cum se simt proaspeţii căsătoriţi? A întrebat ea de data asta zâmbind sinceră.
-Eu una sunt extenuată, a răspuns noua ducesă de Rochester. După ceremonia lungă de la biserică şi întreţinerea invitaţilor de acuma...
-De ce nu vă retrageţi? A sugerat Ecaterina. Petrecerea poate continua şi fără voi. În plus lumea se aşteaptă să plecaţi. E noaptea nunții voastre.
-Cu siguranţă, eu şi cumnata mea ne putem ocupa de invitaţi, a vorbit Trevor chiar din spatele ei.
Ecaterina şi-a muşcat uşor limba pentru a opri replica usturătoare care dorea să iasă şi a luat paharul cu şampanie care il oferea chiar el. Nu asta a dorit să se întâmple când le-a sugerat să se retragă. Și în plus, ce căuta Trevor acolo lângă ea? Putea să jure că în urmă cu câteva minute îl zărise în celălalt capăt al sălii. Cum de ajunsese ticălosul atât de repede lângă ei rămânea un mister pentru ea. Cert era că bărbatul părea să simtă fiecare oportunitate de a o strânge la ușă la fel de bine cum simțea un lup mirosul prăzii.
-Atunci cred că aşa o să facem, în plus cred că voi doi o să faceţi o echipă bună lucrând împreună.
Ecaterina s-a înecat cu şampania pe care încerca să o înghită când a auzit replica fratelui ei. Habar nu avea el. Ar fi fost un adevărat succes dacă nu s-ar fi strâns de gât până la finalul petrecerii. Fără să știe ce gândea ea, Trevor se apropie şi o bătu uşor pe spate încercând să o ajute să îşi potolească tusea.
-Ştii, de obicei te îneci când...
-Pleacă până nu te iau la bătaie! I-a tăiat Ecaterina replica încercând în acelaşi timp să respire.
Joseph începu să râdă şi uimindu-și invitații, o luă pe Emma în brațe și plecă împreună cu ea.