Ducesa Ecaterina

III- Perfecţiune

    Uşa dormitorului s-a închis uşor în urma lor lăsând furia, nesiguranţa, neîncrederea şi temerile afară. Trevor o lăsă jos lângă pat și o privi intens în ochii. Oricât de mult și-ar fi dorit să continue, trebuia să fie sigur că și ea își dorea cu adevărat acel lucru. Oricât de greu i-ar fi fost, avea de gând să se oprească chiar în acel moment dacă vedea fie și o mică urmă de incertitudine în ochii ei.

-Nu ești obligată să faci asta iubito, ştii nu?

-Știu.

-Ești liberă să pleci, dacă te-ai răzgândit.

   Ecaterina vedea foarte clar dorinţa din ochii lui, dar era sigură că dacă și-ar fi dorit ar fi fost liberă să plece. Dar ea nu își dorea să o facă. Se gândise foarte mult înainte să vină, refuzând să ia o decizie pripită. Dacă venise, o făcuse pentru că asta își dorise și nimeni și nimic nu ar fi putut să îi schimbe dorința.

-Rămân.

-Sper să fii sigură Ecaterina, deoarece mai târziu nu știu dacă voi mai fi capabil să mă opresc în cazul în care te răzgândești.

-Sunt sigură Trevor. Cred că sunt îndrăgostită de tine.

   O luminiţă a apărut în ochii lui, dar a dispărut atât de repede încât nu a putut fi sigură dacă chiar a existat. Remuşcările vor veni mai târziu deci ce conta dacă îşi dădea şi inima? Oricum nu aveau decât momentul.

-Doar crezi?

   Ecaterina a înghițit în sec înainte de a-i răspunde. Dar până la urmă el își deschisese sufletul în fața ei, așa că la fel de bine putea să o facă și ea.

-Oricât de mult mi-ar displace să recunosc, adevărul este că știu. Știu că inima îmi bate mai repede de fiecare dată când te văd. Știu că îți simt îngrozitor de puternic lipsa când nu te văd și mai știu că rațiunea mea devine inexistentă atunci când mă săruți. Deci dacă nu sufăr de vreo boală rară și necunoscută, atunci da Trevor. Sunt îndrăgostită de tine. Desigur, ai fost destul de clar când mi-ai spus la ce îmi este permis să sper, așa că nu trebuie să-ți faci griji că voi avea pretenții în ceea ce te privește. Totul este aici și acum. Am înțeles asta.

   Fără să mai spună nimic, Trevor îşi lăsă capul în jos, aplecându-și uşor gura peste buzele ei ca nişte petale de trandafir. La fel ca data trecută Ecaterina simți sărutul cu toată ființa ei. Făcuse această alegere şi nu avea de gând să o regrete. Cel puţin nu încă.

   El o strânse în brațe iar ea se agăță de umerii lui puternici căutând un punct de sprijin. Degetele i se răsuciră în şuviţele blonde care îi atârnau până la umeri şi fără să se gândească, s-a strâns mai aproape de pieptul lui masiv şi puternic, simţind cum se topeşte încet, încet în îmbrăţişarea lui fierbinte. În acel moment el era al ei și ea era a lui. Nu conta ce avea să se întâmple după aceea. În acel moment Ecaterina avea de gând să se bucure de fiecare clipă petrecută alături de el.

   Trăirile lui nu erau foarte diferite de ale ei. Gustul dulce al buzelor ei lipite de ale lui, freamătul curbelor bine proporţionate ale trupului zvelt pe care-l ţinea lipit de propriul trup și parfumul ei de femeie care îi intoxica simţurile, îl făceau să simtă o dorinţa violentă şi copleşitoare de posedare. Ar fi dat orice să o ţină strâns şi să nu o mai lase niciodată să plece. Ar fi dat orice să nu dispună doar de prezent.