Ducesa Ecaterina

III- Explicaţii

   Deși încă nu îşi revenise din şoc, Trevor s-a ridicat în picioare mai repede decât ar fi crezut că o putea face vreodată şi a ridicat-o şi pe Ecaterina odată cu el. Apariția celor doi reușise să îl readucă într-o oarecare măsură la realitate. Când ea a făcut câțiva pași în lateral pentru a se depărta de el, Trevor a dat să o urmeze, dar s-a oprit la timp. Nu avea nici un drept să facă asta.

-Bună seara domnilor, a spart Ecaterina într-un târziu tăcerea când a văzut că nimeni nu avea de gând să zică nimic. Joseph, îmi pare bine să te revăd.

   Timpul a părut să se oprească în loc. Joseph nu avea cuvinte. O privea neîncrezător pe femeia din faţa lui şi se întreba dacă acea ființă era chiar sora lui. Deși fizicul era același, nu putea spune același lucru despre privire rece și tonul lipsit de căldură pe care vorbise ea.

-Cred că am nevoie de un pahar, a spus Sir Welwyn după ce a analizat situația. Mai vrea cineva? A întrebat el în timp ce se îndrepta cu cele două sfeșnice pe care le ținea în mâini spre locul unde ţinea băuturile.

-Pune-mi şi mie unul, a zis Ecaterina urmându-l îndeaproape. Simt să voi avea nevoie.

   În timp ce Ecaterina îl urma pe Sir Welwyn, Trevor încerca să-şi dea seama dacă era cu adevărat treaz sau visa. Cu cât se gândea mai mult la asta cu atât i se părea că situația în care se afla nu avea cum să fie adevărată.

   Primul gând pe care l-a avut atunci când ea s-a depărtat de el, a fost să ignore persoanele din cameră şi să o prindă înainte ca ea să dispară din nou. Iar apoi s-a întrebat desigur dacă se poate îndrăgosti de două ori de aceeaşi femeie. În timp se resemnase cu gândul că nu o va mai putea avea niciodată, dar văzând-o acum după atâta timp, atât de plină de viaţă şi atât de frumoasă nu putea să nu se gândească cum ar fi să fie a lui din nou, dar de data aceasta pentru totdeauna. Era minunată. Atât de feminină și atât de perfectă. Nu putea să nu se întrebe cum de nu o recunoscuse încă de la început deși purta acele haine bărbătești.

-I-a stai puţin! Eu tocmai m-am bătut cu o femeie?

-Da! Și aproape te-am bătut. Resemnează-te! A ridicat nonşalant din umeri Ecaterina, uitându-se orinde numai la el nu.

   Trevor simţea cum se înfurie pentru a doua oară în acea seară şi pentru o clipă aproape a uitat că o iubeşte pe femeia care sorbea elegat din paharul de whisky scoţian. El nu o recunoscuse, dar ea da şi cu toate astea nu îl oprise din luptă ci îl provocase mai mult. Făcuse asta intenţionat.

-M-ai provocat intenţionat! Pentru Dumnezeu! M-am luptat cu o femeie! Am lovit o femeie!

-Te repeți milord. Credeam să am lămurit asta deja. I-a răspus ea calmă continuând să nu-l privească.

-De ce?

-De ce, ce?

-De ce ai făcut-o?

-Pentru că pot? Deşi nu dorise afirmaţia ei sunase ca o întrebare.

   Trevor se întunecase la faţă în timp ce se întreba cum ar fi să o pună pe genunchi şi să îi tragă o bătaie bine meritată. Se luptase cu o femeie. Lovise o femeie, fir-ar al naibi şi era numai vina ei. Nu suporta gândul că rănise o femeie și probabil nu avea să se ierte niciodată pentru asta, dar nici pe ea nu avea să o cruţe. Și unde mai puneai și faptul că nu numai că îi făcuse faţă, dar aproape îl și învinsese. Îi terfelise orgoliul. Asta chiar durea.