Ducesa Ecaterina

III- Posibilităţi

    După mirosul de băutură ieftină care plutea în aer Ecaterina era sigură că cei trei bărbaţi erau în cel mai bun caz ameţiţi. Nu că asta ar fi schimbat în vreun fel situația neplăcută în care se afla. Cu toate acestea nu putea să nu simtă o foarte, foarte mică satisfacție. Simțurile ei nu o înșelaseră nici de data aceasta. Din păcate însă nu a putut intui și ce anume avea să se întâmple așa cum intuise că se va întâmpla ceva neplăcut.

      Aruncându-le o privire mai amănunțită și-a dat seama că bărbații aveau între 30 şi 40 de ani. Forma fizică le era impunătoare iar privirea întunecată cel mai probabil de alcool. Dacă nu ar fi fost conştientă de brutalitatea vieţii, Ecaterina s-ar fi temut de ei, dar viaţa te învaţă să fii receptiv, iar ea știa asta mai bine ca oricine.

    Știind că nu are decât o singură șansă a așteptat momentul potrivit, iar când acesta a sosit, s-a repezit spre bărbatul care se apropiase cel mai mult, luându-i floreta în momentul în care el a întors capul spre unul din partenerii lui.

    Bărbatul, amețit fiind nu reacționă la timp iar când o făcu a fost doar pentru a se uita la ea uimit. Dar uimirea a fost înlocuită rapid de un acces de râs batjocoritor care o indignă foarte mult pe Ecaterina. Luându-și o poziţie de atac, tânăra l-a tăiat de-a lungul pieptului. Nu avea de gând să-l omoare sau să-l rănească cu adevărat, dar dorea să-l sperie în speranţa de a fi lăsate în pace.

    Dar din nefericire pentru el bărbatul a reacționat complet pe dos față de cum prevăzuse ea. Se repezi asupra ei și o obligă pe Ecaterina să se apere. În urma celei de-a doua lovituri de floretă bărbatul a căzut ca secerat la pământ. Țipătul îngrozit al Emmei o făcu să regrete că a fost nevoită să-l lovească pe bărbat în fața ei, dar ținând cont de circumstanțe, nu era ca și cum ar fi avut de ales. Totuși tot răul spre bine din moment ce Emma țipase atât de tare cât să trezească și morții și poate suficient de tare cât să o audă și cei de la castel.

    Cei doi bărbaţi care până atunci au stat şi au privit şi-au scos floretele şi s-au apropiat de ea. Știind că situația avea să se complice Ecaterina și-a dat seama că singurul mod în care se putea duela cu ei era ca Emma să plece de acolo și să nu o distragă.

-Încercă să fugi cât îi ţin eu ocupaţi! I-a şoptit Ecaterina.

    Emma s-a uitat îngrozită la scena din faţa ei neștiind ce să facă. Nu îşi dorea să fugă ca o lașă și să o lase pe Ecaterina singură cu cei doi bărbaţi, dar prezența ei acolo era inutilă în timp ce fugind, putea aduce ajutoare pentru Ecaterina. Luând decizia cea mai înțeleaptă, a fugit când i s-a ivit ocazia.

    Faptul că le făcea faţă cu greu celor doi bărbaţi i-au confirmat Ecaterinei bănuielile legate de faptul că Joseph o menajase atunci când o învățase să lupte. Ataca și para cum ştia mai bine, dar şi-a dat repede seama că nu era aşa uşor cum crezuse.

    A reuşit în cele din urmă să-l pună pe unul din ei jos, dar într-o clipă de neatenţie celălalt bărbat i-a tăiat corsetul pe jumătate cu o lovitură pe care ea nu a reuşit să o evite sau să o pareze.

-Lupta face premiul să fie mai bun, i-a zis bărbatul.

    Tânăra și-a dus palma la piept dorind să verifice cât de grav era rănită. Când și-a dat seama că tăietura nu era atât de gravă cum își imaginase și-a permis să răsufle ușurată și să-i răspundă bărbatului.

-Şi care e premiul, mă rog?

-Vei afla curând.

    Aluzia o făcu să strâmbe din nas și oricât de mult își dorea să-i răspundă pe măsură, a preferat să tacă și să se pregătească de următorul atac. Era slăbită şi o ustura pieptul, dar trebuia să lupte din moment ce el nu părea să vrea să renunțe.