Deci, printre altele find spuse, a mai trecut o luna, am foat la un control, și din cate se pare, inima celui mic bate perfect.
Dar, din cate se pare, existenta lui, sau chiar căsătoria și relația mea cu Eliad trebuie sa rămână ascunsă, deși nu mia plăcut asta, într-un fel Eliad a găsit un motiv bun. Astfel încât , dacă lumea ar ști de relația noastră, ar încerca să ma rănească, doar ca sa se răzbune pe Eliad, nu oricine, ci dușmani, rebeli, cei care se împotrivesc regelui. Iar aceasi poveste ar fi și în cazul micuțului.
Ce nu face o mama ca sa își știe copilul sănătos?
Oricum, ma chinui sa îmi închid fermoarul rochiei, crem, din dantela pana sub sani, iar apoi lăsată sa curgă ca o cascadă. Este petrecerea de după botezul Sofiei și Anei, la care sunt invitați fel și fel de vampiri și oameni. Din partea mirelui sau a miresei.
- Eliad, te rog ajută-mă.
- Vin acum, zice el, si se lasă păgubaș cu un oftat în fata cravatei rosi de la gat.
- Gata, zice el, apoi își așează mainile pe soldurile mele, și ma saruta pe gat.
- Dacă aveai de gând sa faci asta, nu ar fi trebuit sa mai tragi fermoarul.
Simt uimirea din el, cu siguranță nu e genul meu sa vorbesc astfel.
- Prințes-o, acesta a fost cumva un apropo?
- Mai taci, zic si ma întorc la el ca sa ii aranjez cravata.
- Cum se face ca ai 2000 de ani, dar nu sti sa iti aranjezi o cravată?
- Pai, obișnuiam sa port papionul, dar desigur, reginei mele nu i sa parut ca se potrivește cu costumul.
- Nu te lua de mine, am toane, și pe lângă asta, de ce nu ai purtat niciodată cravata?
- Pentru ca mi sa părut prea complicată.
- Leneșule.
Aveam câteva accesorii primite de la Eliad, un frumos colier auriu, cu o piatră argintie, și niște cercei asortați, iar parul într-o împletitura coada de peste, lăsată pe o parte, iar în piceoare niște sandale auri.
Eliad era inbracat intrun costum negru, cămașă alba, și cravata rosie, iar în piceoare o pereche de pantofi din lac negru. Elegant, mai ales cum ținută da pare atât de sexy, nu imi face deloc bine sa îl vad asa.
***
Imediat ce am ajuns am rămas uimita, adica vampiri și oameni la un loc, discutau, zâmbeau, se înțelegeau.
" Scumpo, îmi pare rău să oti spun asta, dar totul e o masca, se comporta frumos, deoarece știu ca nu ii vor mai vedea niciodată. "
" Serios, adica..."
" Știu, dar asta e, oricum, vroiam să-ți zic, se poate sa fiu chemat de anumiți vampiri, asociați, la anumite afaceri, sa iti dau seama dacă dispar din senin, sa ști, iar dacă cineva te invita sa dansezi cu el, nu ai voie sa zici nu."
" Și eu care speram sa zici ca nu am voie sa zic da."
" Îmi pare rău scumpo" ziceai timp ce ne îndreptăm spre masă, " dar asta este regula, dar dacă cineva vrea sa....Cum sa zic ca te ia su el, înțelegi tu,... categoric nu."
" Cum adică sa ma ia ci el?"
" Sa iti bea sângele sau sa se culce cu tine."
" Are voie asa ceva?"
" Normal doar dacă ii dau eu voie, iar dacă se întâmplă ceva de genul, îl refuzi politicos, și ma cauți."
" Bine. "
Din cate se pare, vorbitul telepatic are și avantajele sale, oftez, iar Eliad îmi trage scaunul ca sa ma asez la masa. Eodora și Adrian sunt pe ringul de dans, unduindusi corpul pe o melodie mai modernă.
Uni invitați stau la masa și vorbesc, alți privesc de oe margine dansatori, iar alți chiar dansează, sticle de băutură sunt la fiecare masa.
- Îmi oferiți acest dans ??
Îmi întorc privirea spre locul devine se aude vocea, și îl vad pe Eliad aplecat ușor în fata, cu oama întinsă spre mine.
- Exact ca în acea seară, îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri.
- Mai ști și răspunsul?
- Cu multa placere.
- La fel de rece ca atunci.
- Normal, doar acestea au fost instrucțiunile.
- Ce instrucțiuni?
- Nu contează, zic, si imi pun mana intra lui, lăsându-mă condus pana pe ringul de dans, unde începe un vals, pe aceasi melodie.
"Cate aranjamente ai făcut?"
"Contează, ma gândeam ca asa va fi si la botezul celui mic."
"Nerăbdător?"
" Normal, abea aștept sa îl țin în brate, sa ii vad ochi, fata, sa ii aud primele gândurile, primele cuvinte, și primi pași."
" Nu uita de nopțile nedormite, și schimbatul de pampers. "
" Nu scap așai?"
" Nici sa nu visezi "
Amândoi radem, curând melodia se termina, și oricât asi vrea sa îl sărut pe Eliad, nu o fac, ar insemna sa atragem atenția.
" Doamne Melody, de ai ști cat tânjesc după buzele tale acum..."
Zambesc și ma asez dinou la locul meu.
Eliad, este intampinat de câțiva vampiri în costumele lor importante, la fel si rangul lor mai mult ca sigur. Rămân liniștită, și observ, cum pentru moment, discoteca ce era la venirea nostra se transforma într-o sala de bal. Dansuri de societate, prin care vampiri, și iubitele lor, își expun talentul, sau mișcările. Îmi dau ochi peste cap, la tangoul de pe ringul, care pare mai mult...un dans cu pipăieli , se simt hormoni în aer, și îmi pare ca sunt gata sa sară unul peste altul.
" Perverso."
" Mai lasă-mă."
"După ce naști , dacă vrei, te mai las o data "
Zambesc ca proasta singura, pana cand sunt întreruptă, un vampir, cu o moaca de constipat, și o privire rece.
- Un dans domnișoara?
Îmi întinde mana, și încep sa îl înjur mintal, când îmi amintesc ca nu am voie sa refuz...plus ca trebuie sa ma port ca o servitoare exemplară.
- Desigur domnule. Zic zâmbind cat mai adevărat.
Ma trage pe ringul de dans, unde în timpul unui vals, mainile sale se plimba pe fundul meu.
Îl privesc scârbita și dezgustata prin masca vesele de pe fata mea, acesta îmi zâmbește, și ma strânge de fund.
- Nu cred ca stăpânului meu i-ar plăcea ca faceți asta.
Ma priveste cu ochi sai verzi spre gri, și îmi zambeste orbitor.
- Ma bucur sa vad ca sunteti educata, și desigur loială stăpânului.
- Asta e datoria mea.
- Desigur, cine este stăpânul dumneavoastră?
- Însăși regele.
- O vai, de acea sunteți atat de educată, se vede ca nu va coborâti la misoginia celorlalte servitoare.
Misogin ești tu tâmpitule.
- Desigur, aceasta atitudine nu este acceptata de stăpânul meu.
- Of, crede-mă, asi vrea si eu o servitoare atat de Supusă precum ești tu, ale mele sunt total rebele.
- Ați apelat la educație?
- Desigur, biciuit, bătut, chiar lăsate fără mancare.
- Dezgustător.
- Ce vreți sa spuneți?
- Domnule, chiar nu știți sa va comportați cu servitoare dumneavoastră.
- În acest caz, asi dori sa ma înveți, atat pe mine cat și pe ele.
- Un vampir sa învețe de la o servitoare?
- Normal, poate am eu 1000 și ceva de ani, dar știu când vad astfel de maniere.
- Ma simt flatata, dar sunt sigura ca regele nu ar fi de acord.
- De unde știți?
- Nu stiu.
Atunci, după dans, asi fi fericit sa îl întreb.
Simt cum frica ma cuprinde, cum adică? Are voie sa facă asta? Adică serios, biciuit și bătut, ca sa nu mai zic ca le lasă flamande.
Imediat ce valsul ajunge la sfârșit, iar în difuzoare începe da se audă din nou muzica modernă, ma scuz cu o plecăciune mica, și îl caut pe Eliad în mulțime.
" Eliad unde purici pisici ești?"
" Pureci cui? "
" Nu fa asta, avem probleme, cel puțin eu am."
" Melody, esti ok? " Ii aud vocea serioasa de data aceasta.
" Da, doar ca este unul care vrea sa ii educ servitoarele."
" Ah Melody serios?"
" Da.... "
" Of, nu am cum sa refuz asta, ți-am zis sa fi cuminte. "
" Dar ai zis sa nu refuz dacă ma invita la dans."
" Da, dar chiar trebuia sa vorbești cu el?"
" Și ce vroiai sa vorbească singur? Apoi ma trezesc ca sunt eu trimisa la educare. Și nu mai tipa la mine, ca jur ca o sa încep sa arunc mesele pe aici."
Eram extrem de furioasă cum sa fie atât de prost? Da l-am făcut prost.
"Scumpo, te-ai calmat, tocmai i-am zis la Adrian ca am întâmpinat niște probleme și trebuie sa plecam cat mai rapid, a înțeles el."
" Atunci te aștept la ieșite, simt cum mi se face rău."
" Ajung în câteva secunde."
Eliad a ajuns chiar înaintea mea, doar ca...când sa ieșim pe ușa, aud vocea acelui vampir.
- Rege, a-și vrea sa vorbesc cu dumneavoastră.
" Sa îmi bag piciorul. "
Ii aud rasul mintal al lui Eliad, și ma enervez mai mult, incercand sa ascund totul sub un zâmbet.
- Da?
- Vreau sa va cumpăr servitoarea.
Pe jos.... Serios fata mea e pe jos, sa nu calce nimeni pe ea, va rog...
- Poftim? Zice Eliad încordat, și simt cum se enervează.
- Exact, vreau fata aceasta ca servitoare.
" Eliad, te rog fa ceva, el...le bate, și biciuie..."
Asi începe sa plâng dacă nu eram atat de împietrita.
- Domnule, zic eu cu un zambet mare pe fata, dumneavoastră ați pomenit de ceva împrumut.
- Da, dar acum cu siguranță vreau mai mult, când vad astfel de maniere.
- Atunci lăsați-mă sa va luminez, manierele mele sunt de fațadă.
- Poftim? Întreabă el șocat.
- Exact, " Punete bine cu dracu pana treci puntea. "
- Eliad rămâne uimit de comportamentul meu, dar eu îl privesc pe bărbat cu un zambet mare, și o privire plina de venin.
- Acum ca am lămurit, cred ca ar trebui sa ne retragem. Zice Eliad.
- Dar majestate, acceptați sa va facă de ras în felul acesta?
- Nu, cu siguranță nu vreau sa fac un show la botezul prietenului meu, asa ca voi regla lucrurile acasă.
Tac, și zambesc în continuare.
- Acum va rog sa ne scuzați zice Eliad.
Mergem pana în limuzina cu care am venit, și simt cum tot ce e in jurul meu e pe cale sa ia foc, fierb de nervi.
- Melody. Ce a fost asta?
- Mam enervat, ști foarte bine ca nu suport idioți, și plus ca mai sunt și data peste cap hormonal, asa ca sa nu te aud, altfel vei vedea cum ma întorc și îl decapitez.
Eliad ma priveste speriat, apoi îmi face semn sa respir.
- Nu îmi mai spune ce sa fac.
- Dar tu sti în ce te-ai băgat?
- Nu...în ce?
- Of, va cere sa fi educată de el. Are tot dreptul.
- Bine, atunci condoleanțe familiei.
- Melody, ce tot spui acolo.
- Am de gând sa îl omor, dacă crede ca voi fi tratata astfel.
- Măcar joaca teatru, sa creadă ca te-am pedepsit groaznic, și ca ți-ai învățat lecția.
- Nu înțelegi, e atât de ciudat Eliad, simt chiar aici, e ceva ce se schimba cu mine. Trebuie sa mergem repede la un control, mi-e frica.
- Eliad rămâne mut la cuvintele mele, și cum am schimbat discuția.
- Repede, la domnul Scout, zice el când bate cu degetele în geamul ce ne desparte pe noi de șofer.
- Melody zice acum către mine, ce e, ce se întâmplă?
- Simt, simt ca sunt sfâșiată, ma doare Eliad, zic, si imi pun o mana pe burta, iar alta la inima.
Amândouă ma dor, nu știu ce se întâmplă. I frica se instalează în inima mea, iar dorul începe sa se învârtă.
- Eliad, cred ca o sa leșin.
Atimci scoate de nicaieri niște apa, și mi-o arunca în fata.
- Pai mersi, chiar nu îmi plăcea rochia.
- Cum poti sa glumesti, viata ta și a copilului nostru poate fi pusa în pericol, iar tu? Glumești.
- Calmeazăte, ii z, am nevoie sa fi puternic pentru mine.
- Mașina se oprește, și simt cum sunt luata în brate de către Eliad, iar după câteva secunde așezată pe ceva întins, deschid ochi, și ma vad în salonul domnului Scout.
- Ce sa întâmplat, întreabă el.
- Am avut...niște dureri, aici și aici, si ii arat inima și burta.
- Doamne mai copi ce mai speriat, zice el, am crezut ca e pe moarte.
- Pai si ce am nenea?
- Ii e foame, asta e normal pentru o viitoare mama, si, se poate sa fie ceva stres sau nervi.
- Dar ma durea îngrozitor.
- Acesta începe sa râdă.
- Poate ți sa parut, cred ca te-ai speriat mai mult, orice ar fi, copilul e bine, și foarte sănătos,zice și își așează mâna pe burta mea, doar ca extrem de supărat.
- Supărat întreb eu?
- Da, cu timpul iti vei da seama și de ce, e ceva intre mama și copil.
- Pai mulțumesc nenea.
- Acum, ce e atât de important încât sa te streseze astfel?
- Un vampir vrea sa ma cumpere, și am găsit o scena, iar acum am șanse sa merg la educație.
- Of Melody, ai idee im ce te-ai băgat? Poți muri.
- Pai na, poate regele ar trebui sa se gândească la asta din nainte.
- Dar ce am făcut greșit?
- Dacă ar ști lumea ca sunt aleasa ta, sar gândi de doua ori înainte sa facă ceva, iar cu puterea ce o am acum, nu ar reuși nici sa ma atingă.
-Offf.
Eliad oftează exasperat, iar eu îmi dau ochi peste cap. Singurul bine dispus, e domnul Scout, care rade.
- Ce vi se pare asa amuzant, strig la el.
- Nimic, haide Melody, calmeazăte.
- Nu ați făcut bine, zice Eliad.
Atunci mai rău ma enervez, cobor de pe masa, și cu o simpla mana, o iau și o arunc în perete, ies suparata din cabinet, și strig după Daniela.
- Daniela, bărbați sunt prosti. Spun când o găsesc în bucătărie.
- Of scumpo plângi?
- Da.
- De ce?
- Am impresia ca lui Eliad ii e rușine sa spună ca sunt sufletul sau pereche. Și ma doare inima când ma gândesc la asta.
- Of inimioara mica. Haide, ia o felie de tort, o sa te facă sa zâmbești.
Intre timp barbati
- O sa fac o renovare, zice Sebastian privind peretele, distrus, precum și multe dintre ustensilele lui împrăștiate pe jos.
- Scuze.
- Nu iti fa griji, nu e prima , dar e cu siguranță cea mai puternica pe care o cunosc. Adică, mai puțin, si trecea targa prin perete.
Nu știu dacă ar trebui sa iti faci griji pentru aceasta putere sau nu.
- E chiar atât de rău?
- Eliad, ultima care am văzut-o cu o astfel de forță, sau cel puțin apropiata, abea dacă sa dus puțin varul, dar ea,privește , ar fi mai ușor dacă mi-aș face o usa acolo.
- Scuze Sebastian, plătesc pentru tot.
- Nui nimic, nu e nevoie.
- Mai bine ma duc sa o caut. Înainte sa distrugă și altceva.
- Iti urez bafta, vei avea nevoie.
Înapoi la fete
-Daniela, mi-e dor sa fiu mica, sanu am grija nimănui, și sa nu îmi pese de cat de frumos sau nu ma comport.
- Te cred micuțo, sfatul meu e asa, bucurate de cea ce ai, pentru ca totul se duce o data și o data, nu privi în trecut, pentru ca prezentul va trece pe lângă înainte sa iti dai seama.
- Of Daniela,mereu zici atâtea lucruri, pe care, nu le înțeleg niciodată pe loc.
- Asta înseamă ca trebuie sa mai crești.
- Imediat o sa am un copil, nu mai am timp sa cresc.
- Am auzit despre asta, nu am apucat sa te felicit scumpo.
- Mersi Dani, totuși am o frica.
- De ce scumpo?
- Pai, am fost atat de fericita când am aflat. Dar pur și simplu îmi e frica, nu știu de ce.
- Sti ca sunt aici sa te ascult mereu.
- Stiu Dani, mulțumesc.
- Mâncați prajiturica, și ai grija sa nu iti patezi rochia.
- Sigur ca da, nu ca nu a-și fi udă din cauza lui Eliad.
Daniela începe sa râdă, iar eu privesc trista la bucata de prajitura din fatalmente, cum dispare puțin cate puțin.
- Aici erai, te cautam.
- Avem în gând sa fug după ce termin, cred ca am pierdut șansa.
- Ești ok?
- Sigur ca da, doar ca sunt obosita. Putem merge acasă?
- Sigur ca da.
Noaptea a trecut rapid, am făcut un duș fierbinte, find atat de îngândurata, de când Eliad ma cerut în căsătorie, defapt din acea dimineață, simt, nu am cuvinte, dar ma simt din ce în ce mai ciudat. E ceva ce trebuie sa știu, într-un fel simt ca ceva din mine lipsește, iar toată aceasta lipsa, lasă un gol adânc.
Prin negura întunericului
-Ai idee ce ai făcut, teai apropiat prea mult.
-Trebuia sa ma asigur mama, nu e bine, nu trebuia sa fie cu acea monstruozitate. Gândește-te ca un astfel de copil ar putea fi ca sfârșitul lumi.
- Nu te mai certa cu mama ta. Am făcut tot ce am putut ca sa o ținem în viata, acum, trebuie sa știe care ii e soarta. Iar copilul, se poate ucide la naștere.
- Nu trebuia sa existe nici un copil, nu înțeleg de ce nu ne dezvăluim și noi existenta, privește, coltosi nu au nicio problema cu asta, acum conduc lumea oamenilor.
- Trebuia sa na gândim la asta înainte colturilor.
- Sunteți prea lași ca sa fi făcut asta.
- Acum nu mai putem, ar insemna un alt război.
- Si, lam câștiga.
- O au pe ea. Ai fi im stare sa o omori?
Prin simplul fapt ca ea e implicata, frumosul băiat cu parul ca stelele, privește în pământ trist.
- De ce a trebuit sa o dați unor oameni, de ce nu sa putut ocupa cineva din neamul nostru de ea?
- Ar fi omorât-o la naștere.
- Dar acum, cum va înțelege ca tot ce e ea, a fost doar un teatru?
- Va fi greu.
- Dar ma simțit tată, ma simt atat de fericit.
- Stiu cum e fiule. Zice acesta zâmbind, dar ea, e pe cale sa își facă o viata. Trebuie sa o luam cat mai rapid de acolo.
- De acord. Spune tânărul cu ochi precum universul, apoi gânditor părăsește încăperea.