Exact, unde se află fata aia când trebuiește. Ar fi bine să apară. De ies eu de aici vie, nu va mai vedea răsăritului. Ricky s-a întors cu spatele la mine, înăuntru sunt gardieni, ușă e încuiată, cheile sunt la R. Acum e acum. Mă ridic de pe scaun și îl împing pe el spre perete și se lovește tare. "Ți-am întors ceea ce mi-ai făcut" . Gardienii alerga spre mine. Cu o mâna îl țin pe R. cu cealaltă încerc să mă lupt. Între timp Dean se eliberează și mă ajută și el. S-au dovedit a fi mai puternici, decât mi se părea. Pe R. l-am lăsat la desert, cum am terminat cu cei doi am trecut la el. Era surprins de ceea ce văzuse.
-Cine trebuie să-și ia rămas bun? Noi? Nu. Te-ai încurcat. Nu știai cu cine te pui. Puteai să trăiești frumos și liniștit. Singur ai făcut alegerea și nu ai făcut-o corect , nu-i așa Dean?
-Foarte corect. Nu trebuia să i se facă mila de tine și să te omoare ca pe ceilalți. Tu ai trăit din milă, mereu. A venit timpul.
-Gata, pa-pa, dragule.
Din senin apare Jo cu tot consiliul a vampirilor. Consiliul s-a format atunci când era nevoie de făcut pace între clanuri. Dar nu au prea reușit și totul s-a terminat cu un război dintre părinții lui Dean și a lui Ricky, bătălia unde au murit mulți vampiri.
-Ce vreți să faceți voi aici? A spus cel mai mare din toți.
-Noi...
-Chiar dacă ești cea mai puternica, asta nu îți dă un privilegiu aparte să nimicești pe cineva.
-Dar dacă acest cineva este un pericol mare pentru familia și prietenii mei?
-Te adresezi unuia din noi, iar noi vom încerca să rezolvăm aceste probleme.
-Desigur... Dar acum e momentul cel mai potrivit moment de a încălca această regula. Vreau să mă apropii mai tare de Ricky care deja era întins jos, însă o putere foarte mare nu-mi permite. Dean observă și vine lângă mine. Simt cum energia treptat dispare și mai am un pic și cad acolo jos lângă Ricky. Cu ultimul strop de putere ma retrag în urma cu câțiva pași, fiind urmată de Dean.
-Avem nevoie de el. Nu vă faceți griji pentru dansul. O să-l închidem, acolo unde stau aceia care au făcut ceva rău împotriva noastră sau a altcuiva . Trăiți-vă liniștit viața. Jo mulțumesc pentru ajutor. Au vorbit pe un ton autoritar.
Au dispărut așa cum au apărut, în fața noastră rămânând doar Jo.
-De ce i-ai adus aici și nu ai venit să ne ajuți?
-Singura nu ai auzit, că cei care încalcă legea lor, este închis și supus la chinuri groaznice.
-Coboară tonul, domnișoară. Chiar nu înțelegi că el a rămas în continuare cel mai mare dușman al nostru. Odată și odată va ieși de acolo, cu o experiență mai mare și cu mai multă încredere în sine. Tot timpul cât am vorbit cu ea privea în partea lui Dean, ce urmarea ceea ce se întâmplă între noi. Știi sunt aici, dacă nu mă observi.
-Îmi pare rău, trebuia să-i chem astfel erați în alt pericol.
-Să mergem acasă, cred că e târziu deja. Ieșind afara am văzut că se lăsase întunericul.
-Mda... Ce ne-am mai odihnit, însă pe o perioada putem uita de Ricky. Spun eu.
-Știi mie tot mi-i foame și afișează un zâmbet nevinovat pe fața.
-Și mie, vorbește Jo.
-Vom pregăti ceva acasă.
Am urcat în mașina cu care am fost aduși de Ricky. Ce veche este. Mergi și parcă îi cade câte o piesa pe drum. Am mers unde an lăsat mașina mea, și după ne-am îndreptat direct acasă.
-Ce să mâncăm? Să vedem ce ne-a lăsat Margaret. Niște clătite. Iaurt. Lapte. Ciocolata. Tartine. Cam asta e cina noastră.
Ne-am așezat la masă, iar mie îmi venise o poftă de a mânca cereale, chiar dacă ele se consuma dimineața. Mi-am făcut un bol și m-am așezat lângă Dean, iar in stînga lui se afla Jo.
-Dean poți să-mi dai iaurtul, i se adresează Jo lui Dean. Pentru ce i-l cere dacă ajunge foarte bine la el. Acesta îi dă iaurtul și ea îi zimbește.
După cina am strâns masa și m-am ridicat sus pentru a ma relaxa după o zi atît de încărcată. Dean a rămas jos să privească un meci de fotbal la televizor, iar Jo s-a retras înaintea mea, la ea în camera.
După duș, am coborât jos și m-am așezat pe canapea lângă Dean. Ultimul timp urmaresc și eu multe meciuri cu el. Am învățat totul ce ține de fotbal. Ce înseamnă fiecare cuvânt, căruia nu-i dădeam niciodată importanță. Chiar am și o echipa preferată " Bayern München". Îi ador și nu din cauză că sunt jucătorii frumoși, ci din cauza ca joacă bine. Se pare că m-am molipsit de la Dean. Pentru că îi place și lui aceasta echipa.
-Gooooool! Striga el. Goool, iubito! Și mă sărută rapid după care se ridică în picioare și mai țipă de vreo doua ori.
-Mai dorm oameni.
-Nu-i nimic. Vino la mine, sigur câștigăm acest meci.
Am simțit prezenta lui Jo în spatele nostru și ne-am întors ambii spre ea. Părea de parcă era hipnotizata și se uita la noi foarte straniu. Dean se scoala și merge spre ea. Începe să o scuture de umeri și în scurt timp își revine.
-Jo ce e cu tine?, o întrebăm la unison.
-Ce, nimic, mergeam după apa și am văzut meciul și m-am oprit să-l privesc. Desigur. Să privească meciul. Ceea că se uita la noi nu e nimic, parcă era în transa, gândesc eu.
-Bine. Ai văzut cum s-a marcat ultimul gol? Spun eu.
-Da, a fost minunat, dar eu voi merge sus sa ma culc. Noapte buna!
-Noapte buna, Jo! Și se ridica încet pe scări.
-Nu ți se pare nimic straniu la ea?
-Sincer să-ți spun da. Se uita cam prea atent la noi. Hai că mai avem un pic și mergem să dormim.
Am rămas jos sa privim mai departe meciul. Echipa noastră a marcat încă un gol și au câștigat aceasta partida cu 2:0.
-Grozav. Acum hai să strângem de aici și să ne culcam că sunt obosita.
După ce am făcut ordine după noi, strigând cutiile de la băuturile răcoritoare și de la mâncare, am urcat sus. Ne-am culcat imediat, oboseala punându-și amprenta pe noi.
La miez de noapte am auzit ușă camerei noastre cum se închide, de parcă cineva ieșise. Poate doar mi s-a părut. Am adormit înapoi, însă simțeam că ceva e în neregulă.
Trezindu-ma de dimineață am făcut rutina obișnuită, l-am trezit abia abia pe Dean, mi-am ales din dulap niște blugi cu un tricou mai lung, din cauza ca timpul este foarte rece pentru vară , am mers jos să pregătesc micul dejun. Margaret în mare parte nu e acasă cînd noi ne trezim așa că mai gatim și noi. Ajunsă jos am văzut-o pe Jo care era in fața aragazului.
-Bună dimineața. Ce faci?
-Bună... Becon cu ouă.
-A... Ok. Să te ajut?
-Dacă vrei, și îmi zimbește slab.
Între timp Dean își face apariția în bucătărie. Vine la mine ma sărută pe obraz, iar in acel moment am prins o privire rece din partea ajutorului meu.
-Bună dimineața, Jo. Ce bun a-ți gătit? Jo îi pune rapid în față farfuria cu mâncare și afișează un zâmbet mult ma pronunțat decât cel oferit mie. Mulțumesc. Dean mă privește straniu pe mine. Dau din umeri și mă așez alături. Tot timpul cât am stat la masă, liniștea era apăsătoare așa ca eu am început a vorbi.
-Deci ce facem azi? Ricky nu este, așadar putem să începem cu pregătirile pentru nunta. O să o sun pe Amy să vină la noi ca sa decidem tot.
-Minunat. Noi cu Jack vă vom ajuta.
-Știu cum ajutați voi, împreună cu PlayStationu-l faceți un grup minunat.
-Ei, chiar așa...
-Cine face nunta? Îl întrerupe Jo pe Dean.
-Noi, sora mea și cu iubitul ei.
Ea se scoala de lângă noi și merge sus, trântind ușă după sine.
-Ce e cu ea? Se poarta foarte straniu în ultimul timp. Nu ți se pare?
-Da, trebuie să vorbim cu ea. Dar să vină mai întâi Amy să vorbim despre nunta. Am apelat-o pe Amy și ea mi-a spus că vine imediat ce termina să se certe cu Jack din cauza mașinii care îi va duce în timpul nuntii.
În scurt timp au ajuns la noi.
-Deschid eu. Striga Dean din sufragerie.
-Surioara, trebuie să te ajut. Îmi vorbește Amy, ce intrase în bucătărie.
-Numai să le duci pe masă, fără ca să le scapi.
Am făcut niște sandvișuri și niște ciocolată fierbinte.
-A-ți văzut ce timp urat e afară.
-Mda... De-ar fi mai cald, cu asa timp numai la somn te trage.
-Somnul ca somnul, voi v-ați hotărât cu mașina?
-Da, noi vom merge cu una sport, Ferrari. Voi?
-Păi pe tema aceasta încă nu am discutat dar mi se pare ca pe...
-Un Jaguar, mă întrerupe Dean.
-Poate mai bine pe un Alfa Romeo? Îl contrazic.
-De ce nu m-am gândit eu? Înseamnă că rămânem la el?
-Da.
-Costumele, continua Amy, le dăm la comanda ori mergem să probați, la fel și cu rochiile la comanda sau direct din magazin.
-Hai să le facem la comanda. Cum vrem noi.
-Nunta va fi una obișnuita sau pe o tema oarecare?
-Las Vegas.
-Ce?
-Tema "Las Vegas".
-Ceva gen la bal mascat însă noi tot in rochii albe de mireasă vom fi.
-Biserica, restaurantul?
-Ne lămurim. Bine ar fi ca restaurantul să aibă o terasă și iarbă verde. Va fi fantastic. A venit o idee din partea lui Dean.
-Aprob dorința lui Dean.
-Așa elementarul l-am rezolvat. Gata puteți să vă jucați. Cit băieții s-au distrat noi cu Amy am mi vorbit despre rochii, despre cum să organizezi cea mai bună nunta din toate. Au mai stat la noi în jur la o oră, după au plecat.
Peste 20 de minute ne ridicam la etaj și batem la ușă însă nimeni nu ne răspunde. Decidem sa intrăm înăuntru. Dean a deschis ușa, prima ce am văzut e geamul care era deschis.
-Uitete poate e în baie. Deschid ușă însă nimic. Am găsit o scrisoare.
Dean și Crissy,
Îmi pare rău, dar nu mai pot rămâne cu voi. Anume cu tine Criss. Așa cum au dispărut toate problemele, dispar și eu. Poate nu ți-am fost de ajutor, dar am ținut la voi. Anume la tine Dean. Știi iubirea mea față de tine încă nu a dispărut. Am crezut că totul s-a terminat, dar m-am înșelat, m-am îndrăgostit din nou de tine. Știam că tu și Criss, sunteți împreună, dar nu știam că totul se apropie spre nuntă. Și am înțeles că cit nu mă voi stărui, totdeauna nu vom fi împreună. Inima ta îi aparține alteia. Nu vreau să vă distrug familia. Plec. Vă rog să nu mă căutați. Fiți siguri că veți mai auzi de mine și că ne vom mai reîntâlni. Și da, Dean, atunci nu te voi iubi. Nu vă faceți griji, totul va fi bine.
Cu dragoste și respect,
Jo
P. S. :Aveți grija, va așteaptă o surpriza la nunta, per că voi afla oricum data.
Ultima fraza a sunat amuzant. Însă situația nu e deloc amuzantă. Ea a plecat, din motivul pentru ca îl iubește pe Dean. Pentru că așa a vrut ea. Acum se explica toate situațiile stranii. Dorea să atragă atenția asupra sa și să ne despartă. Nu avea să-i reușească, poate sunt prea încrezuta, dar mă iubește prea mult ca să mă părăsească, la fel ca și mine. Dean nu a mai deschis gura de cînd a citit scrisoarea. Și deodată:
-Crissy, eu...
Au mai rămas în jur la 2-3 capitole și nu știam ce să scriu ca să ajung pina la momentul dat. Până la urmă mi-a venit ideea. Nu vreau să mai întind cartea, pentru că dacă continui așa devine previzibilă și plictisitoare. Așa deci, încerc să scriu mai rapid.
Va iubesc și va pup! :***<3 3 3