Iubire neașteptată

20.Durerea din suflet: Partea 1

Dimineața, e ziua plecării noastre în excursie și eu ca un copil mic aștept cu nerăbdarea această plecare. Toată casă e cuprinsă de liniște, dar nu pe mult timp, eu m-am trezit. Merg în coridorul care unea toate camerele și strig cît mă ține răsuflarea.

-Ajutoooor!!! țip și toată lumea se adună în jurul meu.

-Ce s-a întîmplat de țipi ca o nebună scapată de la psihiatrie? spuse Felix, care era îmbrăcat doar pe jumătate cu părul ciufulit și normal că enervat din cauza că l-am trezit.

-Știți e cam ora 9:30 și peste o oră și jumătate trebuie să plecăm. Ce e cu voi așa obosiți?

-Știi ne-am culcat aproape de 5, ce vrei de la noi să sărim în sus de bucurie? spuse Martin și el dornic de somn.

-Și eu m-am culcat tîrziu, spun eu și îl văd pe Dean care se apropie de mine, bosumflat.

-Hai dă-le oamenilor pace să se trezească și să se îmbrace, și tu tot doar nu o să mergi în pijamalele.

-Peste jumătate de oră vă aștept jos, strigă Margaret din bucătărie.

-Bine!!! Spunem toți în același timp.

Îl tîrasc pe Dean în cameră, după care mă culc în pat și îl văd mirat...

-Ai trezit o casa întreagă și acum tu te culci înapoi?

-Mission complete, spun eu și închid ochii.

-Auzi, tu, mission complete, dacă nu te ridici acum mă voi răzbuna pe tine că m-ai trezit cînd m-ai aveam jumătate de oră de dormit.

Peste un timp văzînd că nu răspund, simt că ia o pernă de pe pat și tot acea pernă aterizeză pe capul meu.

-Ce e cu tine?, aproape murmur și iau perna pe care am dormit și încep să-l lovesc cu ea unde nimresc. El făcea la fel, ciufulindu-mi părul pe care acum 10 minute mi-l pieptănasem.

-Vei plăti!! țip, enunțiînd ultimul cuvînt.

-Pentru ce mă?

-Uite ce dezastru e în capul meu, parcă aș avea un cuib de păsări... și nu așteaptă să termin că mă sărută, facînd ca să nu mai vorbesc și să mă las moale în brațele lui. După cu o mîină mă ciufulește și fuge repede din cameră , iar eu arunc cu o pernă în urma lui care a nimerit chiar în cap. Marcat!

Peste cîteva clipe ies din cameră și merg în bucătărie. Sunt toți aici. Mă așez lîngă Dean și Margaret ne sevește cu suc și ceva sandwichiuri.

-Mulțumesc Margaret, dar tu?

-Eu am mîncat mai devreme, cînd m-am trezit, acum mîncați că nu aveți mult timp la dispoziție.

După ce am finisat, ne-am ridicat de la masa, i-am mulțumit lui Margaret și am mers să ducem bagajele în mașini. Cînd totul era gata tot ea ne-a spus:

-Copii fiți atenți și nu vă băgați in probleme. Aveți grijă de voi. Tu, Dean, dacă fata mea pățește ceva, o să ai de rezolvat cu mine.

-Nu vă faceți griji e în mîini bune.

-Pa copii. Drum bun!

-Mulțumesc. La revedere! spunem toți și mergem spre mașini. Am hotărît să mergem cu două mașini. Fetele cu fetele și băiețiu cu băieții, și poate la jumătate de drum ne vom schimba.

Ne-am pornit și în drum am oprit la un supermarket de unde am cumpărat apă, floricele și mai multe. Am inclus radioul și vorbeam chestii: gen fete.