15.O altă răpire: Partea 1

4.7K 176 17
                                    

Nu mă trezisem cu raze de soare care intrau pe ferastra mea, care îmi mîngîiau fața și deja e un început expirat. Nu, m-am trezit ciufultă și cu o durere groaznică de cap, care trebuia chiar acum rezolvata. Maimuța mea iubită dormea. Arată atît de adorabil cînd doarme că îmi vine sa îl iau la îmbrățișat. Încerc să mă eliberaz din strînsoarea lui, dar fară nici un rezultat.

-Unde vrei să fugi?

-Mai departe de tine.

-Da şi unde anume? Ca să te pot gasi pentru a-ti juca la nervi...

-Poate... în baie la moment.

A început să mă gîdele facînd ziua bună de dimineața. Ne-am bătut cu pernele. Am stat în pat îmbrățișați fără să scoatem vreun sunet, în cameră auzindu-se doar muzica. Am vorbit despre chestii neînsemnate, fiindcă ne trezisem prea devreme și mai aveam la dispoziți încă două ore.

M-am ridicat într-un moment de neatenție din partea lui și practic am zburat în baie. M-am poziționat în fața oglinzii, iar în oglindă am văzut cearcănele care erau imense, plus ca aveam ochii roșii de la atîta plîns din cauza cosmarului pe care l-am avut în această noapte și evenimentelor întîmplate ieri seara. Arătam obosită și am nevoie de un duș pentru a-mi pune gîndurile în ordine. Toți așa fac, ori sunt doar eu o ciudată, doar nimenu nu are gînduri cum ar fi: "unde s-a produs acest șampon? sau cîte procente din componente sunt naturale?". În timpul dușului te poți relaxa și mintea îți gîndește liber.

Las pijamalele mele de culoarea roșie cu buline să cadă jos, iar eu intru sub duș, unde petrec mai mult de jumatate de oră. Ies din baie și îl văd pe morăcănosul meu, fiindcă e morăcănos de dimineața, cum se întinde leneș în pat.

-Ce ți-a luat atîta timp să stai în baie? am și eu nevoie de ea, spune el cu o fața de copil mic.

-Dacă ai nevoie de baie, trezește-te înaintea mea.

Se ridică din pat tot așa leneș și se repede la mine și mă învîrtește pe sus, oferindumi senzația că zbor, după care mă sărută scurt și merge spre baie.

Merg spre dulap sa îmi aleg ceva haine din dulap pentru școala. Nu aveam azi chef deloc să merg la școală. Dar na, trebuie să merg acolo, cînd nu știu nimic despre părinții mei, de ce mi se întîmplă doar probleme. Aleg din dulap o fustă neagră și un tricou cu imprimeu " keep calm and love my smile" . Îmi încalț pantofii și sunt gata, pe cînd Dean încă nu a ieșit şi mai spune de mine că stau acolo cu orele.

Cobor jos unde o găsesc pe Margaret care ne pregătea micul dejun.

-Bună dimineața , îi spun eu și îi ofer un zîmbet.

-Bună. Dean e cu tine azi?

-Da, de ce?

-Să îi pregătesc și lui micul dejun.

Îl vad pe el cum coboară jos într-o pereche de pantaloni scurți și tricou, fiindcă am intrat în vară, neoficial.

După ce mîncăm ieșim din casă și ne îndreptăm spre mașina. Urcăm și în cîteva minute ajunseserăm la școală. Aceleași priviri de ieri erau ațintite spre noi.

Lecțiile au decurs ca de obicei. Timpul abia se mișca și se părea că va mai dura o veșnicie pînă mi se termină lecția. Între pauze am mai vorbit cu Amy și băieții și am făcut niște glume în stilul nostru. Cît de mult mi-a lipsit aceasta. Acestea au fost cele mai interesante evenimente ce s-au întîmplat la școala. Eu terminasem pe ziua de azi lecțiile, însă Dean mai avea încă una.

-Ne vedem acasă, îl sărut și plec spre ieșirea din liceu.

Am mers aproape toată distanța de la școală pîna acasă, dar cineva se opri cu mașina înaintea mea, ieși și îmi puse o batistă la gură de la care adormisem.

Cînd mi-am revenit, am realizat că din nou am fost răpită. Dar nu pot numi răpire, ceea ce a organizat-o Dean, scutire de la lecții da și răpire de la care am primit plăcere, dar aceasta presimt ca nu e una organizată de el, așa că nu știu la ce să mă aștept, neștiind cu ce se va termina.

Mă aflam într-o cameră cu desing vechi, patul nu era deloc moale și se facea auzit la fiecare mișcare a mea. Pereții erau murdari și aveau lipite pe ei poze cu mine și Dean și înca o fată care mi se pare că o cunosc. Da e o fată din clasa mea. Încăperea în care mă aflam nu avea ferestre. Am auzit pe coridor niște pași și o teamă imensă m-a cuprins.

-Ce faci, dragă , te-ai trezit?

-Pe mine nu mă iei cu dragă , și spune-mi cu ce onoare mă aflu aici?

Se dă în lumină și îi recunosc fața, care acum era un pic vînată din cauza bătăii primite în club. Da era el și acum tremuram și mai tare.

-Să-ți fie clar din start, cu mine vorbești frumos, și trebuie să plătești pentru ce mi-a făcut iubitul tău acum 5 ani?

-Și ce ți-a făcut?

-Mi-a furat iubita și acum eu fac același lucru.

Cînd a spus aceasta tot în capul meu se lega: fotografiile, clubul și simțeam cum de cîteva zile cineva mă urmărea, dar credeam că e doar o senzație.

-Dar erați mici, astfel de situații se întîmplă.

-Da, dar nu între cei mai buni prieteni, în plus ca ei filtrau chiar în fața mea. Acum te las aici să te mai gîndești, spune și se apropie de mine și mă sărută. Mă trag de la el, fiindcă nu îl suportam pe omul aceasta .

-Să nu mai faci asta niciodată, idiotule.

-M-ai ușor cu înjurăturile dragă, te pot pedepsi. Iese din cameră și eu rămîn între patru pereți, acum trebuie să mă gîndesc cum să scap de aici.

~Din perspectiva lui Dean~
Am sunat-o pe Crissy de mii de ori și i-am dat mii de mesaje și nu mi-a răspuns, ceva sa întîmplat cu ea și sper ca nimic rău, fiindcă nu aș putea trăi fără ea. E unica mea scăpare din viața aceasta montonă. Merg la ea acasă și Margaret îmi spune ca încă nu a ajuns și că un băiat a spus sa îmi dea mie o scrisoare.

Dean, dragul meu Dean,
Chrissy e la mine și îți voi plăti cu aceași monedă. Ţii minte cînd mi-ai furat-o pe Emily acum e rîndul meu să mă răzbun. O să fac tot ce vreau cu ea ca să îți fac ție rău.
Cu drag, cel mai bun prieten al tău, Felix.

O nu, e la Felix! Trebuie să o scot cît mai repede de acolo. Trebuie să îmi aduc aminte toate ascunzătorile noastre, deoarece sunt sigur că e în una din ele. Sună telefonul și e un număr necunoscu.

-Alo...

Iubire neașteptatăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum