Am cumpărat de la magazin un cv, pe care a trebuit să-l completez pe drum, în mașină. Miron conducea și nu era atent la mine, iar eu l-am întrebat cu pixul în gură :
-Și ce scriu la experienta anterioară?
-Doar nu vrei să afle că ai fost vedetă! Nu știu, scrie o minciună.
Mi-a sugerat el, cu ochii la drum și am încercat să îl ascult, deși o parte din mine s-a opus. În final, am trecut doar informatiile despre mine în mare, fără să intru in delatii. Dacă mă întreba față în față, aveam de gand să-i explic. Am tresărit cand telefonul lui Miron a început să sune, fiind sotia la celălalt capăt :
-Unde ești dragule? Angela mă întreabă de tine și plange de cand ai plecat.
-Sunt ocupat, am treabă. O să mă întorc pe seară.
I-a spus Miron pe un ton sec, dar Crina, sotia lui, nu a dorit să renunțe ușor :
-Poate îți iei revansa, însă. Ce fel de soț ești oare în ultima vreme? Să cumperi ceva bun pentru familia ta.
I-a închis în nas, iar Miron a înjurat fără să se ferească de mine și s-a uitat urat pe geam, eram la semafor și așteptam :
-Femeia asta mă irită la culme. DE CE OARE NU A FĂCUT AVORT CAND I-AM ZIS? Ai mei au aflat și a distrus totul. A pus ghearele pe mine.
-Miron, amice, e totusi soția ta. Ai o fetiță cu ea.
-Și ce frate, crezi că eu le-am dorit? Nu le-am vrut deloc, asta e, nu mai am cum să o întorc.
A bolborosit el și a spus că după ce terminăm, vrea să bem.
***
-Te aștept în mașină, nu mă pot apropia cu tine. Suni la poartă și aștepti. Cineva trebuie să răspundă.
Au fost vorbele lui Miron, pe care le aud și acum, dar încerc să mă calmez. Mă trag de haină cu mana și aștept, după ce mă asigur că sunt auzit de cineva din interior. Aerul rece mă izbeste în mutră și mă gandesc la faptul că imi este dor de primăvara, care întarzie să îmi facă pe plac.
Mă uit la ceas, fiindcă mă apucă nervii deja, însă în final cineva îmi deschide, înainte să izbesc în poartă cu piciorul, ori poate, cu trupul :
-Bună ziua, ce doriti?
Sunt întrebat de tipul din fața mea, pare mai tanăr decat mine și încerc să îmi revin în simtiri, deși sunt agasat :
-Am venit pentru postul de bucatar. Știu că mai angajati, mai ales că nu v-a impresionat nimeni.
-Nu e vorba de noi, ci de sora noastră. Ea este mai aspră, greu de mulțumit, un critic în adevăratul sens al cuvantului.
SE REFERĂ LA EA. LA CEA PE CARE A RĂNIT-O MIRON. IUBIREA LUI DE ODINIOARĂ.
-Frate, ce tot faci acolo? Vezi că trebuie să vină amicii mei, de ce nu te întorci mai repede? Georgian vrea să discute cu tine! A zis că vrea să afle de unde ți-ai luat adidasii din picioare.
Încă una? Cați mai sunt oare?
Tipul zambeste scurt și se dă din drum :
-Nu mai bine intrati dumneavoastră? Vă țin la poartă, ce urât din partea mea. Vă rog.
Pășesc în curtea lor și mă izbesc de privirea unei fete și mai tinere, cu ochi mari, sclipitori și cu păr închis la culoare. Este mai mică de înaltime decat mine, dar are forme din cate reamarc.
-Ea este sora mea, Veronica.
O prezintă acesta, iar Veronica se apropie de mine zambind fermecător :
-Sunteti cumva noul bucătar? Arătati beton ce pot să zic!
Iese țața din ea, iar fratele ei își duce mana la frunte și pare obosit :
-Veronica, nu este angajat încă, a venit pentru interviu cred.
-Și ce, la cum te porti cu el, sigur îl placi, nu?
Îi dă ea replica, dar el trece pe langă noi și se duce spre ușa de la intrare, care este lăsată deschisă se pare :
-Georgian, o poti chema pe Vivi de sus te rog?
-PE SORA VOASTRĂ CARE NU MĂ ÎNDRĂGESTE? DE CE EU? SORA VOASTRĂ E UN MONSTRU!
Aud o altă voce, tot un tip, dar fratele lor insistă pe un ton iritat :
-DOAR fă ce iti spun, te rog, ești la mine în casă! Nu mai sta de parcă ești la hotel.
-Frate, nu te mai lua de amicul meu!
Sare Veronica pe el cu gura, dar este ignorată și tipul dispare în casă.
Răman cu Veronica, de care nu cred că mai scap și care se dă la mine din priviri :
-Și, ce poti găti pentru noi? Trebuie să ai experientă și sigurantă, dacă ai venit la noi. Crezi că o vei cuceri pe Vivi?
Îmi trec limba peste buze și mă gandesc la realitate de fapt.
AM FOST TRIMIS ÎN CUIBUL LOR, FĂRĂ SĂ FIU PREGĂTIT ÎNSĂ. PENTRU TOATE ACESTEA.
-Ce doriți voi, desigur. Aveti un meniu, preferinte, sunt dispus să vă aduc zambetul pe buze.
-Dar ce atent ești tu!
Pune ea mana pe bratul meu și se uită intens spre mine, dar ușa de la casă se deschide și apare băiatul de mai devreme, urmat de încă o persoană.
Când îi zăresc mersul, hainele simple, de casă, dar alese cu stil și părul lăsat pe spate, avand aceeasi culoare la fel ca în trecut, dar fiind tăiat până la umeri, mă cutremur. Viviana se uită spre noi doi cu o privire rece, rezervată și cu adevărat, obosită.
-El este domnul?
Îl întreabă pe fratele lor și Veronica se retrage de urgentă, speriată de vocea ei :
-Da, soră, el este. Dar nu e un domn. Nu vezi că e încă tanar? Sigur are sub treizeci de ani, vrei să ieșim?
Mă întreabă fără rusine, dar Viviana se apropie de noi și ochii mei o urmăresc tot pe ea, în tăcere, cu privirea :
-Cristi, o poti conduce în casă pe Veronica? S-a dat destul în spectacol și cred că, musafirul nu dorește avansuri, ci bani, un loc de muncă.
-Sigur soră, haide Veronico, ajunge cu purtarea asta.
O prinde de braț pe sora lor și o trage cat mai departe de noi.
Ba chiar, o impinge cu forța în casă, deși ea vrea să stea, să auda ce discutăm.
-Frate, te urăsc, de ce te porti așa cu mine?
Îi aud vocea din nou, dar Viviana mă ținteste cu privirea și îmi zice pe un ton jos :
-Aveti un cv, presupun. Îl pot vedea ? Sincer, nu am fost convinsă de nimeni dintre candidatii de până în acest moment. Aveam de gand să renunț să mai caut pe cineva. Voi plăti o servitoare să facă și mancare, dacă e cazul.
-Nu se poate una ca asta, eu sunt aici. Vă rog, sunt dispus să mă las testat de dumnevoastră. Mă aflu într-o situație dificilă și nimeni nu mă ajută !
Îi spun deși îmi tremură vocea, sper că nu m-a recunoscut, dar ea nu este atinsă de vorbele mele :
-O să vedem. Nu vă pot promite nimic.
Este atat de greu de citit, încat renunț pe moment. Îi întind acel cv de care doresc să scap după ce plec de aici și o privesc, în vreme ce se uită încruntată la scrisul meu stramb.
-Nu ai mai lucrat în altă parte, deloc?
Ridică ea din sprânceană, fără să se uite la mine și o scanez în continuare, cu privirea. Este mai frumoasă ca în trecut, a rămas la fel de feminină și de senzuală. L-am invidiat și l-am criticat pe Miron, fiindcă a putut să piardă și să rănească pe cineva, atat de special, precum este Viviana.
-Ba da, am lucrat. Însă nu este un domeniu potrivit, pe care să îl pot nota.
Îi răspund cu o voce balbaită, iar ea se uită spre mine în secunda următoare, puțin uimită :
-Ce poate să fie, în afară de plăceri pe bani și altele ?
Îmi vine să îmi trag una, dar mă abțin și îi zic pe un ton disperat :
-NU, NU M-AM REFERIT LA ACEL DOMENIU.
-Dar la care te referi oare? Ori încerci să mă duci de nas? Nu am timp pentru jocuri, scuză-mă. Nu îmi inspiri încredere deloc. Te-aș ruga să cauti în altă parte, de muncă. Poți pleca. NU TE PRIMESC.
Îmi lasă ea foaia în mană și se întoarce la mine cu spatele.
Mă simt prost cand o aud și vrea să se îndepărteze, dar mă apucă nebunia brusc și alerg în urma sa. O prind de braț înainte să dispară pe ușă, iar Viviana se sperie o clipă și se răsuceste, dorind să-mi tragă una peste față :
-Ia mâna de pe mine, ești cumva vreun obsedat sexual? Ieși afară de la noi din curte!
Ridică ea vocea, însă o eliberez și mă feresc de atacul ei. Nu dau înapoi deloc :
-VREAU SĂ FIU TESTAT ÎNAINTE SĂ ÎMI ZICETI NU. DACĂ NU VĂ PLACE MANCAREA GĂTITĂ DE MINE, O SĂ DISPAR DIN VIAȚA VOASTRĂ. ÎNSĂ NU PLEC, NU PANĂ CAND, NU ÎMI FACETI PE PLAC.
Viviana își recapătă calmul de mai devreme, care se pare că este de suprafață doar și își ascunde șocul de pe chip. Își trece mana prin păr și se uită în jos, la picioarele sale :
-Atunci, îmi puteti lăsa mie acest cv și o să vă sun. Însă nu azi.
Fac așa cum zice, nu pot să cred că a fost de acord și încerc să nu zambesc.
Ea strange foaia în mană și îmi aruncă o altă privire stranie :
-Acum, puteți să plecati de la noi, vă rog?
DE CE ÎI ESTE FRICĂ?
Pare că a fost abuzată la viața sa.
-Vă mulțumesc pentru înțelegere și vă rog, să îmi scuzati purtarea. Dar am nevoie de bani și nimeni nu mă primește. Voi munci din greu, vă asigur.
Îi spun ca să dreg situația, dar ea doar dă din cap și mă dau în spate.
Mă decid să nu mai insist și grăbesc pasul spre poartă. O deschid, ies din curte și mai arunc o privire spre ea, înainte să o închid.
Viviana este în acelasi loc, dar de data asta, cu gandul la altele. Vantul îi face părul să pară sălbatic, iar hainele îi flutură pe langă corp. Deși vrea să pară înfiorătoare, ceva din mine o compatimeste cand o înțeleg, puțin.
Probabil se gandeste la el, la Miron. Care m-a adus pe mine în viața ei, dar nu are habar. Suferă încă, după el?
Trântesc poarta turbat și mă arunc în masina lui Miron, care a cumpărat bere pentru noi între timp :
-CUM A FOST? DE CE AI PRIVIREA ASTA?
-Vivi a ta nu arată bine deloc. Parcă este o stafie. A slăbit și se comportă aiurea.
-Serios? Sigur, îi este dor de mine, scumpa mea! Cand o să ai liber în casa lor, vreau să mă bagi pe furis. Îi voi face o vizită în camera ei, o să-i placă la nebunie. A ZIS DA, NU?
-O să mă sune. M-a respins prima dată. A trebuit să forțez nota.
-Asta nu e bine pentru noi.
-De ce nu? O să fiu bucătar la ei, cu orice preț. Îmi place treaba asta, e chiar amuzant.
-I-ai cunoscut fratii, nu? O familie mare, ce pot zice. Eu am fost singur la ai mei. Și totusi, nu sunt de acord cu nimic din ce fac.
-Miron, o iubești, nu, pe ea?
Îl întreb ca să fiu sigur, dar Miron nu îmi răspunde pe moment și dă berea pe gat, fără să-i pese de familie și de durerea fostei sale iubiri.
Încerc să îmi scot din minte izbucnirea ei și pun mana pe o sticlă la randul meu :
-Vivi este a mea, Iustin. E DOAR A MEA. NU O VOI LĂSA ÎN BRATELE NIMANUI. Nu aș permite să o pierd în acel mod.
Îl aprob, nu cred că amicul meu a lovit-o vreodată, ori a făcut altele, cu ea.
Totuși, sunt confuz în aceste clipe.
Viviana nu s-a prefăcut, nu cand a arătat ce simte cu adevărat.
Și atunci, singura cale prin care pot afla, e să pătrund în intimitatea lor.