Prăpastia dintre noi

33 4 0
                                    

Vine primăvara, însă nici măcar nu mă pot bucura în voie. Spre  fericirea mea, lucrez la ei de cateva luni și sunt uimit, de faptul că m-am putut obișnui. Nu mă plang cu salariul, ci mă irită problemele lor de familie, pe care nu prea și le rezolvă. 

Astăzi au dorit de exemplu să ia masa în grădină, căci au mult spațiu, ceea ce înseamnă că a trebuit să alerg mai mult. Am obosit ce-i drept, însă cum Viviana este greu de mulțumit, nu mă pot gandi la vacantă. Mai ales că am primit bani frumosi, pe care încă îi visez, doar se apropie salariul iar. 

-Este frumoasă vremea. 

Spune Veronica pe un ton visător, însă Cristi se uită spre mine în schimb : 

-Ești cam plin de sudoare, sigur nu vrei o pauză? 

Relația mea cu el este la fel de nasoală. 

Și încă nu am reușit să aflu, ce știe de la CRINA. Pot să pun pariu că încă se vede cu ea. 

-Nu, mă simt bine. 

-Frate, tu auzi ce zic? Ori mă ignori cu voie? 

Începe Veronica să sufere după atenție pentru a mia oară și Cristi zambeste cand o aude : 

-Te tachinez și eu, ce are drăguta mea? 

-Sigur frate, doar cu mine te porti așa, cu Vivi nu o faci. 

-Nu trebuie să te compari mereu cu ea, VERONICA. 

Este el serios cand o spune, după care mă atacă fără să mă lase să respir : 

-Ne pui sucul de portocale, ori ce aștepti? Nu cred că ți-am permis să îți tragi sufletul, ai refuzat pauza. 

Iau sticla în secunda următoare și mă gandesc în sinea mea, să vărs peste el sucul .

Dar Viviana își face apariția din casă, îmbrăcată la fel de elegant și cu părul prins la spate. Încerc să nu mă holbez în direcția sa, dar pasul acela, atitudinea pe care o are, totul la ea îmi atrage atenția. 

-Bună, dragilor! 

Ne zice zambind și Veronica mă atinge pe braț cu mana : 

-Ai rămas întepenit sau ce? 

Îmi revin și Cristi se ridică, să o întampine pe sora lor mai mare : 

-Ești foarte frumoasă, soră. 

Îi spune acesta, iar Viviana îl ia în brate și îl sărută pe obraz. Veronica își dă ochii peste cap și le torn suc în pahare pe rand, fără să mai fiu atent la aceștia, pentru că îmi fac mai mult rău. 

-Vero, nu vrei să iei parte la acest moment? 

O cheamă pe malefică la ei și se ridică, aproape că îmi dă peste mană, cand trece pe langă mine.

Încerc să fiu calm, după care mă retrag la locul meu și arunc o privire pe telefon. 

-Să mâncăm, dacă tot am terminat cu poza de familie. 

Iau ei loc în final și vreau să fug în casă, dar o aud pe Viviana cum îmi spune pe un ton bland : 

-Iustin, vino și tu, poti să servesti ceva. Doar ai gătit pană acum, sunt sigură că ești obosit. 

Mă întorc spre ei cu fața și Veronica îmi face semn cu mana, să mă așez langă ea. 

Cristi nu spune nimic pe moment, ceea ce mă face să mă tem, mai tare : 

-Nu, e în regulă, vă las singuri. 

-De ce oare o refuzi? 

Mă provoacă el zambind dulce, e la fel de prefăcut precum e VERONICA și trag de scaun, decis să-i răspund : 

DevenireWhere stories live. Discover now