Devenire

Cu două fețe

Sunt alături de cei doi frați în bucătărie și mancăm liniștiți, cu toate că, nu am idee dacă este o iluzie ce trăim sau realitate. Viviana este la muncă din nou, iar în ultimul timp, doar pe acolo stă. Are întalniri peste întalniri și abia dacă își găseste timp pentru ea. Dar cred că îi place să se țină ocupată în felul acesta, deși ceva îmi spune că relația dintre ea și Miron este mai bine. Dacă mă bucur pentru cei doi, nu sunt sigur. 

Tot ce știu este că nu pot simți pentru Vero, ce m-a făcut ea să simt, habar nu am cum să o explic și nu vreau să discut despre. Nimeni nu m-ar înțelege, nici măcar Miron. Oare cum aș putea vreodată să-i mărturisesc faptul că am sentimente adevărate pentru iubirea vietii sale? Nu am curajul. Am rănit destul pe atâția și m-am săturat să fiu nemulțumit. 

-Și ce mai face așa zisa ta iubită, ori e fosta? 

Mă întreabă Cristi dorind să spargă atmosfera stranie din jur, iar Vero se uită urat la el : 

-SERIOS, FRATE? CHIAR TREBUIE SĂ ADUCI VORBA DE AIA? 

-Soră, nu te supăra, dar era iubita lui, nu? Eu așa știu. 

Vero își dă ochii peste cap și trag aer în piept, răvăsit ca de obicei și fără să am răspunsul la mine : 

-Este bine, cred. Mai vorbim prin mesaje. 

Îmi amestec în mancare și pe fața lui Cristi apare un mic zambet, pe care nimeni nu îl remarcă :

-Poate ar trebui să o chemi și să afle că ești cu sora mea, Vero. Nu consideri că așa e mai frumos? Ori te joci cu sentimentele doar? 

Vero crede că o face pentru ea și se mai calmează, dar eu nu pricep un lucru. Oare ce tot vrea de la mine tipul acesta? Ce treabă are cu Dalia, mai ales cand a zis că nu vrea să mai apară pe aici? 

-Fratele meu are dreptate, Iustin. Cand îi spui despre noi și că nu mai ai ceva cu ea? 

Tună Vero pe un ton sec și încerc să nu ridic vocea la ea, mai ales că fratele monstru este prezent : 

-Vero, nu vreau să te rănesc, dar tu îmi cunosti inima.

SPER. CĂ O CUNOȘTI PUȚIN DE TOT. ȘI CĂ EȘTI CONȘTIENTĂ DE FAPTUL CĂ NU MĂ POȚI FORȚA SĂ TE IUBESC. 

Vero tace din gură, dar pe Cristi îl apucă mai tare nebunia : 

-Ce vrea să însemne și asta, IUSTINE? 

-Adevărul Cristi este acesta, nu țin la Vero așa cum își imaginează ea. Ai dreptate și tu. DAR CE POT SPUNE? Este sora voastra mai mică și vă pasă doar de ea, nu de ceea ce vreau și eu. 

Îi susțin privirea lui Cristi și el se întunecă mai tare la chip, dar Vero se ridică de la masă și începe să țipe la mine : 

-ATUNCI, DE CE ÎMI DAI SPERANTE? DE CE ÎMI FACI ASTA, IUSTIN? ȚI-AM ZIS CĂ O SĂ AM RĂBDARE CU TINE ȘI AM CREZUT CĂ POȚI, CĂ VREI SĂ AVEM CEVA AMANDOI! NU POTI SĂ-MI SPUI CĂ A FOST DOAR SEX ȘI ATAT, CE AI AVUT CU MINE! Erai acolo, pentru mine, chiar și cand am dorit să renunț !

Am făcut totul pentru Viviana. 

Înghit în sec și Vero începe să plangă, de față cu noi. Cristi o trage de mană spre acesta și mă decid să îi las pe cei doi, singuri : 

-Vreau să fiu sincer și sunt cu tine, Vero. Îmi cer scuze, dar nu merge. Inima mea nu functionează cum îți dorești tu. CRISTI, NU AM VRUT SĂ O RĂNESC PE SORA TA NICIODATĂ. Doar că, ești bărbat și tu, îți dai seama de situație, corect? Nu vreau să mă explic și față de tine. Vero trebuie să înfrunte adevărul, deși este dureros. Poate ar trebui să caute în altă parte, nu la mine.