Carmen a mea plangea deja in telefon... Oh! Iubita mea... plangea in hohote la telefon...
- Carmen... hei! Linistete-te... Draga mea, draga... Nu s-a intamplat nimic rau... Trebuie sa ma crezi... Totul e bine...
- Nu te cred... Nu cred nimic... Stiu ce gandeste tatal meu despre tine... L-am auzit... mult prea bine...
- Iubire, ei vor sa ma convinga sa mai vorbesc o data cu tine... Ei vor sa incerc sa te conving sa vrei sa il vezi...
- De ce? Nu si-a terminat cuvintele? Mai vrea sa imi arunce in fata inca o data toate acele vorbe scarboase despre tine...? De aceea vrea el sa vorbeasca cu mine? Sa incerce sa ma convinga sa renunt la tine? Asta vrea el? Tocmai azi?
- Nu... Nu de aceea... Printesa mea frumoasa... El si-a cerut iertare... pentru acea zi... Crede-ma... Ii pare rau pentru acea zi... Carmen, el m-a implorat sa il iert si sa incerc sa vorbesc cu tine... Iar acum, eu vreau sa stiu daca tu poti ierta... si daca doar ceea ce a spus el despre mine te inversuneaza sa il tii departe de tine...
- Doar? Edmond?! Doar?!
- Hm! Da! Eu sunt motivul... Iubire... Te rog... Nu vreau sa traiesc cu asta... Nu vreau sa nu fie si el prezent la nunta noastra... Stii ca eu mereu am incercat sa vorbesc despre asta... Eu mereu am incercat sa te fac sa cedezi in privinta tatalui tau... Carmen... Poti sa faci asta pentru mine? Poti sa iti calci pe suflet si sa fii de acord ca el sa vina la nunta ta? Sa fii de acord ca el sa te vada mireasa alaturi de mine? Alaturi de cel pe care tu il consideri omul perfect si care, de fapt, e plin de pacate? Carmen... te rog... Imi doresc sa te aduca el la altar... Imi doresc sa fie acolo... Carmen... Se caieste... Pe bune! Crede-ma! Se caieste! Ii pare rau ca asa s-a intamplat atunci... Dar el a izbucnit atunci din grija pentru tine, iubire... Te-a vazut in halul in care ai fost tu atunci... dupa o zi si o noapte de plans si a tras concluzia gresita... si si-a descarcat furia pe care o simtea la adresa mea, in acest mod... Din grija pentru tine, iubire... A incercat sa te faca sa ma vezi asa cum a spus el ca sunt, doar pentru a te trezi si a-ti reveni... cat mai repede... Sunt sigur ca asa a gandit el in acel moment... Furia l-a orbit... Furia l-a facut sa vorbeasca asa... A crezut ca te-am parasit... Asta a crezut el... si a crezut ca te va vedea trista din nou, ani de zile... Asta e vina lui... Furia... Stii ca fiecare reactionam altfel sub influenta furiei... Carmen... Tatal meu a amenintat ca ma omoara, cand Daria a dormit la apartament... din cauza furiei... Stii ca asa a fost... Sunt sigur ca si el a folosit cuvinte jignitoare si blesteme la adresa mea... E o reactie normala... Carmen... si tu o stii prea bine... Ai facut facultatea de psihologie... Stii foarte bine ce insemna o criza de furie... Cat de periculoasa poate fi... Cat de distrugatoare poate fi... Ai vazut ce poate face furia... Ai vazut in ce m-am aruncat eu din cauza furiei... Te rog... Carmen... Lasa-l sa vina... Stiu ca ai jurat ca eu nu voi fi niciodata fata in fata cu tatal tau... Stiu... Dar, acum ca tatal meu si Alex au facut asta posibil, nu mai are rost sa te tii de juramantul facut... Nu ti l-ai incalcat... Haide, iubire... Hai sa facem asa cum trebuie... Totul... Sa nu avem regrete pe mai tarziu... Nu putem intoarce timpul... Iar ziua asta e mult prea importanta, ca sa nu facem tot ceea ce depinde de noi, ca sa fie totul bine... Carmen, iubirea mea draga... Vom sta in fata preotului... Vom jura in fata lui, nu vreau sa fim apasati de gandul asta... Iarta, iubire! Iarta, ca sa nu te gandesti la un moment dat, intr-un moment greu, ca e pedeapsa divina pentru ca nu ai iertat... Iubire, imi spui conditiile tale pentru a accepta prezenta lui si ne vom tine de ele... Jur! Haide, iubire! Nu o pedepsi pe mama ta... Ea nu merita... si tu stii asta... Esti copilul ei... Carmen... Nu o supune unui chin... E si asa dureros ca esti departe de ea... Macar sa aiba consolarea ca te-a vazut mireasa... ca te-a vazut fericita... in bratele mele... ca isi lasa fata pe maini bune... Ca isi lasa fata in bratele unui om demn de ea... Unui om care sa merite ca fata ei sa fie atat de departe de bratele ei... Te rog... Carmen... Te rog, iarta... Si hai sa facem sa fie bine... Sa ne bucuram de noi...
O vreme, a fost liniste in telefon... Carmen nu mai plangea... o auzeam cum respira... Apoi i-am auzit din nou glasul:
- Edmond, iubire! Tu chiar iti doresti ca ai mei sa fie aici?
- Da! Asta imi doresc... Imi doresc din toata inima sa fie acolo... Sa se bucure si ei de noi... Stii ca eu am tot incercat sa te conving sa te impaci cu el... in astia trei ani deja... Imediat sunt trei ani de cand eu am venit aici si s-a intamplat ceea ce s-a intamplat cand am venit aici... Draga mea... Nu vreau sa fiu eu motivul pentru care tu nu vrei sa te impaci cu tatal tau... Nu vreau... Daca el nu te-a lovit in acea zi, eu pot sa trec pentru faptul ca m-a ponegrit... Chiar nu ma intereseaza ce a crezut el despre mine, la un moment dat... Mai ales ca a avut si dreptate pe alocuri... Carmen... iubire... Stiu acum ce a vazut el la tine, in cei sapte ani... Mi-a spus si ce a vazut el acum exact zece ani... in acea seara cand tu mi-ai vorbit pentru prima data de iubire... Mi-a spus cum te-a vazut el si cat ai plans tu in acea noapte... pe balcon... Hm! Tu nu mi-ai spus niciodata ca ti-ai petrecut si tu o noapte intreaga plangand pe balcon... cu doar o zi inainte de a trece si eu prin aceasta experienta... Iubire... Noaptea asta va sterge acea noapte... si va sterge si noaptea mea... Vom fi inconjurati de oamenii care conteaza pentru noi... Si vom trece de acele nopti in care am fost singuri in lacrimi si durere... Apoi mi-a spus ce a vazut el patru ani de zile, pe chipul tau... Iubire... tatal tau a vazut asteptarea ta... Apoi mi-a spus de schimbarea ta din ziua in care am fost in padure... si in cele din urma despre ziua in care v-ati certat... Cat de ravasita ai fost... si astea, toate, din cauza mea... Eu sunt vinovatul pentru care tu te-ai certat cu el... din toate punctele de vedere... Din punctul tau de vedere pentru cuvintele lui la adresa mea... si din punctul lui de vedere, pentru chipul tau plans... si trist pentru care eu sunt vinovat... pentru ca am venit aici... Deci vezi? Am motive sa insist sa cedezi... si daca nu vrei ca eu sa ma simt vinovat pentru ca ai nostri copii nu isi vor cunoaste bunicii, te rog, fa asta pentru mine... Lasa-i sa vina la nunta noastra... Sunt sigur ca va fi bine... Si ne vom bucura peste ani, de aceasta zi...
- Bine! Pentru tine accept. Dar... Exista si un dar. Am o cerinta. Daca tatal meu mi-o indeplineste, atunci accept... altfel, sa plece acasa.
- Spune, iubire! Care e cerinta ta?
- Vreau sa isi ceara iertare de la tine... in vazul tuturor invitatilor... in prezenta prietenilor lui Alex... In prezenta familiei tale...
- Bine, iubire. Ii voi spune. Il las pe el sa aleaga! Daca e de acord, bine, daca nu, atunci asta este. El va avea de ales... Ii spun conditia ta... si daca o face, atunci totul va fi bine, asa-i?
- Da, Edmond... Va fi bine... Promit...
- Iubire... Imi pare rau...
- Sa nu iti para... Tatal tau a vrut sa fie bine... Nu fi suparat pe el... Nici eu nu sunt... Crede-ma... Nu sunt suparata... Dar m-am temut ca tatal meu iti va arunca toate acele vorbe pe care mi le-a aruncat si mie... De asta m-am temut eu... cel mai tare... si promit ca daca el face asta, eu voi fi bine... si o sa il imbratisez... Edmond... Promit asta... Daca el isi cere iertare de la tine... va avea iertarea si imbratisarea mea... si va fi bine... Dragul meu, trebuie sa inchid... Trebuie sa ma pregatesc... pentru sarutul tau de la ora sase...
- Vin, iubire... vin sa ti-l dau... Sper sa nu te gasesc plansa... Sper sa nu te gasesc trista... Imi promiti ca vei fi bine?
- Da! Scumpul meu! Voi fi bine, orice decizie ar lua tatal meu. Tu esti cel mai important pentru mine. Jur!
- Vezi, ca nu poti sa te ascunzi de mine! Vezi ca imi voi da seama...
- Nu voi avea ce sa ascund... Vei vedea doar iubirea mea si fericirea sa iti fiu mireasa, domnule Reyn!
- Oh! Abia astept sa iti dau sarutul meu... Sa continuam sarutul nostru de acum fix zece ani...
- Te iubesc, Edmond... Te astept....
- Si eu te iubesc, Carmen a mea... Vin...
Carmen a inchis... Huh! Am scapat... Nu e suparata pe mine... Am reusit sa imi gasesc cuvintele potrivite... Mi-am privit telefonul o clipa, apoi m-am reintors la masa... unde toti erau cu ochii pe mine. Acum trebuia sa ii spun tatalui lui Carmen despre cerinta ei. M-am asezat pe scaun si l-am privit in ochi, apoi am inceput, cu voce joasa, fara pic de emotie:
- Am vorbit cu fiica ta. E de acord sa treaca peste asta, daca... tu imi vei cere iertare public, de fata cu toti invitatii, indiferent de ce etnie sunt. Asta e conditia ei, pentru a ierta... si eu voi mai adauga ceva: Iti vei cere iertare public si de la ea, pentru ca ea a avut de suportat acea zi de sambata... Astea sunt conditiile pentru ca tu sa ai permisiunea ei sa fii prezent la nunta noastra. E alegerea ta! Mingea e in terenul tau... Tu stii cat de mult iti doresti sa o vezi mireasa...
- Accept, Edmond! Accept cu tot dragul! Sari el, fara sa ma lase sa continui... - Edmond, accept orice conditie... Absolut orice conditie impusa de ea sau de tine! Imi e usor sa va cer iertare! Nu imi doresc altceva decat iertarea voastra... Nu imi doresc altceva decat sa imi vad fata fericita... Si stiu acum ca tu o faci fericita... Imi pare rau pentru singura voastra cearta, baiete... Apoi, tatal lui Carmen s-a intors spre tatal meu: - Multumesc, domnule Reyn... Multumesc pentru ceea ce ati facut... Daca nu m-ati fi sunat, eu nu mi-as fi vazut fata mireasa... Stiu ca ati riscat mult... Stiu ca ati fi putut strica nunta... Dar aveti un fiu de nota zece! Puteti fi mandru de el!
- Stiu ca am un fiu de nota zece. Si da! Sunt foarte mandru de el. Imi pare rau doar ca nu am aflat asta mult mai devreme! Am pierdut multi ani din viata lui... Asta m-a impins sa incerc sa dau de voi... Nu am vrut sa pierdeti si voi ani din viata fiicei voastre... E dureros... Nu am vrut sa fie un schimb... Ani cu fiul meu, contra ani fara ca voi sa va imbratisati fiica... sau macar sa vorbiti la telefon... Asta e tot... Acum, ar trebui sa ne organizam... Avem de pregatit o nunta... Asadar, mergem in sat... Autocarul ajunge la ora cinci... Daca vreti, asteptati autocarul, sau daca vreti veniti acum... E alegerea voastra... Carmen va fi sechestrata in camera pana la ora sase. Nu riscam ca mirii sa se intalneasca din greseala... Zambi el, la ultimele cuvinte...
- Venim acum... Masina noastra e aici...
- Bine. Haideti!
Ne-am urcat in masini si am pornit in coloana spre sat... Dupa ce am iesit din oras, mi-am luat telefonul si am sunat-o pe Carmen.
- Alo? Carmen, iubire... venim acasa...
- Vin si ei?
- Da! Dar nu ii vei vedea pana la ora sase... Tu nu ai voie sa iesi din camera...
- Haide, acum, Edmond! Sa nu te vad pana atunci?
- Nu! Nu vreau sa aduca ghinion... Nu am voie sa-mi vad mireasa pana la ora sase!
- Hei! Nu ora e importanta! Chicoti ea, vesela.
- O, ba da! Azi e importanta ora! Daca vrei sa ne reluam sarutul nostru!
- Of! Edmond!
- Haide! Mai sunt doar cateva ore... si ne strangem in brate, iubire...
- Abia astept... Iubire! E nunta noastra! Nu imi vine sa cred! Izbucni ea, emtionata, fara pic de suparare... Emotie pura.
- Da, iubirea mea... E nunta noastra! Dar era de asteptat, dragostea mea... Doar ti-am promis ca te iau de sotie! Ti-am promis inca de acum sase ani!
- Da, Edmond! Dar s-au intamplat atatea intre timp...
- Ei! Eu sunt omul termenelor! Ai uitat? Eu sunt omul planurilor! Si asta a fost planul meu... de cand am indraznit sa sper... La inceput a fost intuneric in mintea mea dupa termenul meu limita... dar, de cand am inceput sa sper... s-a facut lumina dupa acel termen... Am stiut ce vreau dupa acel termen... Te-am vrut pe tine mireasa in bratele mele... Deci, inca un plan indeplinit... la termen... Urmeaza copiii... Cat mai devreme posibil... Asta e urmatoarea mea tinta... Te vreau cu bebelusul nostru in brate... Hm! Pentru asta nu am o data fixa... Asta depinde doar de Dumnezeu... dar e urmatorul plan... Apoi, vin nepotii...