Carmen nu a spus nimic... Doar si-a ridicat chipul ca sa ma intampine...
Oh, in momentul in care i-am intalnit buzele ei moi si calde... si atat de dulci, totul s-a aprins in mine. Tot trupul meu a simtit unda curentului electric ce mi-a trezit toate simturile. Stiam ca va trebui sa aplic ceea ce m-a invatat Narcisa, demult, demult... Va trebui sa imi infranez dorinta de a ajunge in paradis... Va trebui sa aplic metoda infranarii trupului meu, pentru ca simteam ca nu mai pot astepta...
- Oh! Doamne! Carmen... Cat te doresc in momentul asta si cat am asteptat clipa asta, cand stiu atat de bine ce imi poti tu oferi! Am gemut eu, printre sarutari patimase.
- Edmond, iubire... Nu vreau un preludiu... Nu am nevoie de el... gemu ea, tragandu-ma spre pat... - Sunt pregatita... Sunt nerabdatoare sa te simt in mine...
Odata cu cuvintele ei, murmurate in graba, mi-a desfacut nasturii de la camasa si slitul pantalonului... Apoi, si-a bagat mana in boxerii mei, nerabdatoare sa ma atinga... Sa imi atinga barbatia... Fara sa ii fie jena... sau scarba... sau sa resimta acea zi din cladirea dezafectata... Oh! Pofta m-a cotropit si mi-a luat mintile... Ce sa ma mai infranez!? Nimic din viata mea de pana acum nu ar fi putut acum sa ma incetineasca... Am dezbracat-o rapid de tot ceea ce avea pe ea in acel moment, gandindu-ma ca Narcisa imi spusese si faptul ca atunci cand voi avea o relatie serioasa, am dreptul sa fiu disperat de pofta pentru trupul fetei din bratele mele. Carmen era viitoarea mea mireasa... Deci nu gresesc cu nimic acum... sa imi dezvalui adevarata pornire... Abia mi-am amintit de protectie... Insa nu voiam sa am o mireasa cu burtica... Vom avea timp dupa nunta sa incercam sa aducem pe lume un suflet pe care sa il iubim si sa il protejam... nu asa cum facuse mama mea cu mine...
Am intins-o pe pat... si am navalit peste ea, continuand sa o sarut innebunit deja de dorinta. Ea mi-a raspuns la fel de dornica... mangaindu-mi trupul mult prea infierbantat... Nu am mai lungit-o mult... Mi-am facut loc intre picioarele ei, cu miscari tremurande, departandu-i genunchii... si... am intrat in ea, gemand... oftand... de placerea maxima pe care am simtit-o cand i-am resimtit tot ceea ce simtisem de fiecare data cand am facut dragoste cu ea... Aceeasi stransoare umeda si calda si moale... Am intrat in ea, fara sa ma pot gandi la altceva... Carmen mi-a incolacit talia cu picioarele ei sexi si acum a intrat in ritmul meu... strangandu-mi cu degetele ei muschii bratelor si ai spatelui... nebuna de placere... tragand aerul printre dintii inclestati, pierduta in dorinta noastra... Am intrat in ea, dorindu-mi sa nu se mai sfarseasca acele senzatii miraculoase... acele retrairi ireale... Nimic altceva nu a mai contat in acel moment, in afara de faptul ca o posedam pe Carmen... Nimic altceva...
Nu a durat mult timp... Era de asteptat... Dorul de trupul ei ma macinase atata timp... Gandul la trupul ei ma urmarise in fiecare secunda... Insa nu m-am facut de rusine... Nu! Nu tocmai cu iubirea mea... nu cu unica mea iubire... Am avut atata putere sa ma infranez sa ajung la capat, pana cand am simtit muschii abdomenului ei, tensionandu-se... Respiratia ei oprindu-se... trupul ei arcuindu-se... coapsele ei strangandu-se pe talia mea... si degetele ei inclestandu-se in muschii mei... Atunci a fost momentul cand am explodat... in ea... cu o forta pe care nu o mai simtisem niciodata, ce m-a facut sa gem tare si sa ii rostesc numele, pierdut intre stele... mii de stele stralucitoare...
M-am lasat peste trupul ei transpirat, inca rasufland greoi... Saruntand-o din nou... degustandu-o din nou... asa ca o incheiere dulce a trairilor prin care am trecut amandoi...
- Oh! Carmen a mea! Am murmurat eu, sarutandu-i gatul in dreptul carotidei in care se simtea pulsul inca navalnic al inimii ei...
- In sfarsit, Edmond al meu... In sfarsit... te am din nou... Iar acum te am doar pentru mine... Mintea ta nu va mai fi cu o parte la tatal tau... Nu voi mai numara zile... nu voi mai numara nopti pana la un termen fixat cu ani in urma...
- Unica mea iubire... te rog sa ma ierti... Am soptit eu... incruntandu-ma. - Iarta-ma pentru toti anii astia... Iarta-ma pentru nebunia mea...
- Edmond, dragul meu iubit... Te rog... Nu! Nu iti mai cere iertare! Ai facut-o de atatea ori deja... Nu o mai face daca nu vrei sa incep si eu... Eu vreau sa iti multumesc ca existi... Ca m-ai iubit de la zece ani... Ca nu mai urat... Ca nu m-ai schimbat cu alta... Ca ai crezut in mine si in dragostea mea... Ca ti-ai permis sa speri... si ca ai facut compromisuri... ca sa pastrezi iubirea noastra... Ca nu te-ai dat batut... Ca ai gasit solutii si ca m-ai tinut aproape... Ca nu ai renuntat la planul tau sa te razbuni pe mine, cand nu ai mai vrut sa o faci... Asta ne-a apropiat, de fapt... Edmond...
Era prin ianuarie, cand, asa cum i-am promis Dariei, eram cu ea, cu Darius, care a decis ca era vremea sa simta si el viata din cluburi si cu iubirea mea la o masa in clubul oradean unde o cunoscusem pe sora mea... Radeam veseli... Carmen, imi sedea in brate... cu dezinvoltura... fara sa simta jena si savuram o gluma de-a Dariei...
Apoi ne-am facut toti un selfie si am postat-o fiecare pe paginile noastre de Facebook... Cu etichetari... si locatie bineinteles... Apoi am inceput sa ne distram de comentariile primite de fiecare... Ne-am simtit bine... Liberi... Am savurat atmosfera... Carmen se distra de minune la comentariile fetelor pe care le aveam pe adresa facuta acum doi ani jumate... Nu o stersesem. Ea mi-a spus ca nu o deranjeaza sa pastrez acea adresa... din moment ce avea acces total la ea. Asa ca acum savura sa reactioneze la aceste comentarii.
Asta a fost atmosfera cand, de masa noastra s-a apropiat o domnisoara blonda... care mi s-a parut cunoscuta... insa inca nu mi-am amintit cu ce ocazie o intalnisem... Stiam ca doar dintr-un club as fi putut-o cunoaste, insa chiar nu mi-am amintit de unde o stiu...
Asadar, s-a apropiat zambind... Darius a fost cel care a vorbit prima data:
- Uau! Nicola? Ce faci, fata, pe aici?
- Salut, Darius! Ce surpriza, saluta ea, zambind acum mult mai larg... - Nu m-am asteptat sa te vad intr-un club! Sincer!
- Da! Tu ma stii doar din laboratorul de informatica!
- Da! Tu? Soarece de biblioteca sa fii in clubul asta? Tare!
- Haide, acum! Nicola! Nu sunt un soarece de biblioteca! Se ofensa, Darius... incruntandu-se usor. – Dar, hai sa-ti fac cunostinta cu sora mea, cu fratele meu si iubita lui.
Fata a dat mana cu noi toti... iar eu nu am putut scapa de sentimentul ca o cunosteam foarte bine pe fata asta, dar nu stiam de unde... si ma enerva intr-un fel starea in care ma bagase faptul ca nu imi aminteam cu ce ocazie ne-am intalnit...
- Nicola, esti singura? intreba Darius, pe neasteptate...
- Nu... Sunt cu niste fete... si cu fratele meu... si trei baieti de la bloc... Dar am vazut postarea ta si am vrut sa ma conving ca esti chiar tu aici...
Am privit-o cu atentie... apoi l-am privit pe Darius... si iar pe fata... si am zambit fara sa vreau... Hm! Mi se pare mie sau era ceva acolo? Nu! Nu mi se pare... Era acolo acel ceva... Apoi, privirea ei s-a intors direct spre mine.
- Nu ma mai cunosti, asa-i?
Am privit-o intrebator... Deci chiar ne-am intalnit la un moment dat. Insa nu am continuat sa imi fortez memoria cand Carmen a devenit mult mai atenta... la fata din fata noastra... Apoi m-a privit pe mine... intrebator, cu fruntea incretita... Am decis sa ii vorbesc fetei. Trebuia sa aflu de unde o cunosc si asta cat mai repede. Pana cand iubirea mea nu intra la banuieli in ceea ce ma priveste...
- De cand te-ai apropiat de masa noastra, am stiut ca te cunosc de undeva... Dar... crede-ma, nu imi amintesc de unde... Scuze... Nu vreau sa te ofensez... Dar chiar nu pot sa imi amintesc de unde te cunosc...
- Haide, Edmond! Arati altfel acum, dar ochii ti-au ramas aceiasi... si forma buzelor... si nasul... dar eu nu cred ca m-am schimbat atat de mult... Daca iti spun ca tu ai fost ingerul meu pazitor acum vreo doi ani si ceva... Nici atunci nu iti amintesti de mine?
Atunci s-a facut lumina in mintea mea. Oh! Da! Era fata care a fost pe cale sa fie racolata de cei sase loverboy care au vrut s-o ia si pe Daria... Uau! Am privit-o lung... in timp ce fratii mei si Carmen ma priveau pe mine... uimiti de cuvintele fetei...
- Hm! Acum imi amintesc... Da... Erai cu inca trei fete... Ma bucur sa vad ca esti bine...
- Da! Suntem toate bine! Sunt cu mine aici, in club... De fapt si asta a fost unul dintre motivele pentru care am venit la masa asta acum. Am vrut sa ma conving ca nu ma insel... Am vrut sa am ocazia sa iti multumesc pentru acea noapte...
Apoi, privirea fetei s-a oprit pe chipul iubirii mele care o privea serioasa... si usor incruntata...
- Scuze... Nu am nimic cu iubitul tau... Dar imi dai voie sa il imbratisez? Nu pot sa cred ca ne revedem... Si mai ales nu pot sa cred ca e in compania lui Darius... E fratele lui... Asta e o coincidenta ciudata... socanta, chiar...
Carmen, s-a ridicat din bratele mele... strangandu-si buzele... Ce? Carmen e emotionata? Carmen e geloasa? Asta vad eu pe chipul ei? Insa... da... Iubirea mea era diferita acum... M-am ridicat si eu si m-am apropiat de fata ce astepta sa imi multumeasca pentru ceea ce am facut pentru ele... Apoi am imbratisat-o respectuos... prieteneste... zambind...
- Edmond, iti multumesc pentru ce ai facut atunci... Pot sa le aduc pe prietenele mele sa te salute? Altfel nu ma vor crede ca tu esti aici... Te rog... Iti suntem toate datoare...
- Nu am nimic impotriva... sincer... Dar nu pentru ca imi sunteti datoare... Ci pentru ca ma bucur ca sunteti bine si ca m-ati ascultat. Vad ca acum nu mai sunteti neinsotite.
- Nu. Zambi ea... - Nu s-a mai intamplat niciodata sa mergem in cluburi neinsotite... Ne-am invatat lectia din acea noapte... Ne-am tinut de tot ceea ce ne-ai spus tu atunci... si nu am mai avut niciodata probleme...
- Ma bucur ca v-am fost de folos...
- Deci, ma duc dupa fete. Sper ca nu va suparati... Noi nu avem masa...
- Nu? Vreti sa aveti una? Am intrebat razand.
- Ei! Degeaba vrem noi! Dupa cum vezi nu mai este libera niciuna.
- Hai, ca va rezolv eu o masa mare. Am chicotit eu, binedispus.
- Uau! Faci asta pentru noi? Serios?!
- De ce nu!? Tragem un party in noaptea asta!
- Super! Ma duc dupa ceilalti.
Fata a plecat... iar Carmen ma privea inca... Daria ma privea inca... Darius ma privea inca...
- Carmen, te derajeaza? Am intrebat-o eu, incercand sa aflu raspunsul, inainte de a-i auzi vocea.
- Nu! Dar sunt socata! Asta e fata in bautura careia unul dintre ticalosii aia a turnat ceva?
- Da, iubire! Ea este! Interesant. Nu le mai vazusem pe fetele astea de atunci... Si acum le revad... Sunt primele fete pe care le-am salvat din mainile lor... ultima e Daria... Nu e tare?
- E tare! Dar cum faci tu rost de o masa, in aglomeratia asta?
- Vino, cu mine! Daria, Darius, nu va miscati de aici! Ma intorc repede.
Am luat-o pe Carmen de mana si m-am apropiat de unul dintre bodiguarzi.
- Salve! Mitica!
- Oho! Edmond! Tu aici? Unde ai disparut, bai?! Nu te-am vazut de ceva timp?
- Da... Stiu... Dar acum am nevoie de tine. Imi faci rost de o masa mare?
- Cat de mare?
- Pentru opt persoane.
- Bine! Te rezolv. Asteapta-ma inauntru. Il chem pe Geo. E si el de serviciu azi. Se va bucura sa te vada.
- Ok. Merci! Va astept.
Ne-am intors la masa noastra. Daria si Darius ne asteptau cuminti. Inca nu au adus mesele, cand Nicola s-a reintors insotita de grupul ei, zambitoare si fericita.
- V-am spus eu ca e el! Si nu am gresit. Ce sa caute o poza pe profilul lui fara el? Chicoti ea, intorcandu-se spre celelalte fete.
?