- Da! I-am spus! S-a asteptat sa faca o prostie, dar nu s-a asteptat sa faca una atat de mare.
- Edmond, ei oricum ar fi luat-o... Sa fii sigur! A fost hotarata miscarea asta, de cand v-ati afisat in club...
- Dar, Alex, daca Samir stia cine e Daria, cum naiba de s-a gandit s-o ia?! Cum de se gandeste ca imi va forta mana cu ea, fiind fiica tatalui meu?!
- Nu a gasit nimic altceva! Isi incearca norocul cu ea. De aceea iti spun. Nu face vreo nebunie! Nu te arunca in foc! Mai bine, mergi la cacealma... joaca totul... prefa-te ca nu te intereseaza de Daria... si deci nu iti poate forta mana...
- Dar atunci, o retin pe Daria pentru trafic! E prea frumoasa sa nu faca asta! Si, frate! E virgina!
- Da. Dar o vor scoate din vila, Edmond. Ei nu tin fetele acolo! Iar noi o vom astepta. Daca ea a fost cea care a urcat in masina, de buna voie, avem un avantaj. Ea te uraste! Ea nu va fi nevoita sa joace teatru si daca tu reusesti sa te controlezi, Samir va fi convins ca nu asta e metoda de a te convinge. Ca a gresit, gandindu-se ca iti poate forta mana, luand-o pe Daria sau chinuind-o in fata ta... Pentru ca, mai mult ca sigur ca daca te tradezi, o va chinui in fata ta, pentru a te face sa te hotarasti... Tot ce se poate sa o violeze in fata ta, frate! Stii ca o poate pastra virgina... si totusi s-o violeze... Stii ce ti-am spus si eu in prima seara... Nu ma face sa repet acele cuvinte... Stii ca exista metode foarte convingatoare de a constrange... Stii, Edmond... si de aceea, te rog, frate, nu te da de gol... Indiferent ce ii va face, tu nu ceda! Tu pastraza-ti cumpatul... si joaca la cacealma... Doar asa o salvezi pe ea... si doar asa te salvezi pe tine...
- Da. Ai dreptate. Nu iti face griji. Eu nu voi gresi.
- Bun! Ma duc in camera vecina sa dorm putin. Vis-a-vis e o camera goala. Poate vrei sa te odihnesti si tu.
- Nu cred ca voi putea dormi, dar probabil ma voi intinde si eu.
Alex a iesit din camera si am ramas doar noi, cei patru. Tatal meu ma privea. Apoi s-a apropiat de mine si si-a pus palma pe umarul meu, soptind:
- Edmond, vreau sa continuam discutia. Nu poate ramane asa. Vreau sa stiu despre tine. Vreau sa stiu totul.
- Daca vrei, putem merge in camera despre care a vorbit Alex. Daca nu vrei sa te odihnesti, putem vorbi.
- Vino, fiule. Abia astept sa imi spui totul.
Am intrat in camera si ne-am facut comozi. Eu m-am linistit. Nu mai aveam fiorii din stomac... nu mai aveam palpitatii. Stiam acum ca sunt sanse mari sa se termine totul cu bine. Singurul lucru ce ma mai agita era faptul ca oamenii lui Samir aveau arme.
Ne-am asezat fata in fata la masa din incapere si tatal meu a fost cel care a vorbit primul.
- Fiule, spune! Vorbeste! Spune-ti povestea. Cum adica sa ofere Samir pentru tine o suta de mii de euro?
- Asta este suma pentru care am ajuns eu la Alex.
- Poftim? Cum adica?
- Hm! Tata! Tu nu stii nimic despre lumea asta a lor.
- Nu! Nu am avut niciodata ocazia sa aflu. Si nu m-a interesat lumea lor...
- Da. Lumea ta e lumea afacerilor corecte... si a femeilor frumoase...
- Cum ai ajuns la ei? Ce s-a intamplat? Si de ce are el accent de bucurestean?
- Poate pentru ca e din Bucuresti? Am raspuns eu ironic.
- Bucuresti? Acolo te-ai nascut tu?
- Da!
- Oh! Am fost in Bucuresti... Nici nu am banuit ca am fost atunci atat de aproape de tine! Am fost la Fundeni cu mama...
- Da... Destul de aproape de mine... Destul de aproape de mama mea...
- Deci, cum adica a dat Alex o suta de mii de euro pentru tine? Reincepu el. Asta il rodea cel mai tare.
- Pentru ca am fost vandut lor...
- Ah! De Ana? Intreba el stupefiat.
- Nu! Mama nu stie nimic din toate astea... Hm! Ziua in care am aflat de tine, a fost o zi neagra... intunecata... care m-a impins sa ma arunc in lumea lor. Am nimerit din intamplare... sincer... doar din intamplare... la ei... Iar ei au exploatat la maximum furia, ura si dorinta mea de razbunare. Am nimerit la inceput intr-un grup de tigani din Baneasa... Ei m-au vandut tatalui lui Alex...
- Doamne Dumnezeule, fiul meu vandut... gemu el oripilat...
- Nu a fost usor pentru mine sa imi aflu valoarea... chiar daca nu e o suma mica... Aveam doar paisprezece ani pe atunci... Dar a fost cel mai bun lucru ce mi s-ar fi putut intampla... Am avut si eu, in sfarsit... o familie... Am frati... Am o mama adoptiva extraordinara... Am nepot si mai vine unul prin 27 decembrie. Sotia lui Alex urmeaza sa nasca peste doar cateva zile, iar Alex e aici si se pune in pericol pentru mine. Datorita lor eu nu m-am pierdut... Datorita lor, eu sunt ceea ce sunt acum... Datorita lor, am avut sarbatori si zile de nastere...
- Fiule! Vreau sa ramai aici, daca totul se termina azi! Vreau sa ramai cu mine!
- Nu! Tata! Locul meu e acolo! Si acolo voi ramane!
- Nu este nicio modalitate de a te convinge?
- Nu! Si nu ma tin banii dati pe mine! Samir se inseala. Eu mi-am platit de multa vreme pretul... Aproape de la inceput... Eu am fost liber, aproape de la inceput... apoi le-am adus bani grei... in anii care au urmat... Dar le sunt dator pentru cum s-au comportat cu mine... Ei sunt familia mea... Ce sa fac aici, tata?
- Sa fii cu mine?
- Hm! Sa fiu cu tine! Am repetat eu, ingandurat... – Eu inca nu stiu care e varianta corecta... si indiferent daca varianta ta e corecta sau nu, eu am in spate zece ani de ura... de dorinta de razbunare... Am in spate o gramada de pacate... Ti-as manji familia, daca as ramane aici... Nu uita ca stiu multe despre tine... Stiu ca tu niciodata nu te-ai alaturat tiganilor... Stiu ce ai facut atunci cu Amelia...
- Cum? Tu stii de Amelia? Uimirea lui era imensa acum.
- Da! Am si vazut-o... Am si stat de vorba cu ea...
- Oh! Doamne! Cum ai ajuns tu pana acolo?
- Tot prin familia mea, tata... Apropos de Amelia... sarmana... Nu cred ca mai traieste... Era pe patul de moarte... acum doi ani si ceva... Dar tata, ea nu te-a uitat... Stii cum ti-a spus ea, atunci cand m-a vazut? A spus ca esti ingerul ei pazitor... Te-a tinut minte... A crezut ca eu sunt tu, tata... A tinut minte pana si vocea ta... A fost cel mai emotionant moment de cand sunt aici si stiu ca il voi tine minte mereu... Atunci am aflat de singura fapta buna de-a ta... Ea mi-a povestit ce ai facut pentru ea... A spus ca s-a rugat pentru tine mereu... si ca o va face si acolo sus...
Tatal meu a coborat privirea, incruntat... Nu a mai spus nimic... asa ca am continuat sa vorbesc eu:
- Da, tata... Eu sunt de cealalta parte a baricadei... Am facut tot ceea ce ai urat tu! Tot ceea ce nu ai suportat tu! Stii ca stiu multe despre tine... Nicu a fost foarte detaliat... in ceea ce te priveste... Si prima data si acum... Dar Nicu mi-a fost de ajutor prima data cand a fost intrebat de tine... Mi-a fost mai usor sa fac ceea ce am facut patru ani de zile, dupa ce am aflat amanunte despre ceea ce ai facut tu in tinerete... Nu imi cere sa iti spun ce am facut. Nu iti voi spune! Doar atat: am facut de toate, in afara de crima. Deci nu iti face cinste sa ma ai alaturi... Si nu voi veni pentru mila... Nu voi veni sa fiu privit cu mila sau cu compatimire... Eu am viata mea acolo... Nu mai fac ilegalitati, daca asta te intrebi... Nu mai fac asta de cinci ani de zile. Sunt acum un contribuabil respectabil... Alex la fel... Are o firma in imobiliare... Are o familie frumoasa... Dar, le-am facut, tata! Si stii unde s-ar ajunge, nu? Hm! La cuvinte urate... la cine stie ce reprosuri... Nu... Nu imi este scris sa renunt la viata din Bucuresti, pentru viata de aici... Nu ma vad in familia ta... Tu... hm! Inca nu stiu adevarul-adevarat... Emily, probabil ca m-ar uri pentru ca am intrat cu bocancii plini de noroi in aceasta familie... Probabil ca si-ar aminti mereu de seara asta... si-ar aminti mereu de Ana... De Daria, ce sa mai spun... Ma uraste... I-am distrus majoratul pe care l-a asteptat atat de mult si cu atata emotie. Stiu! Mi-am petrecut mult timp cu ea... Stii, tata, ca fata ta nu e fericita? Ca are o multime de frustrari? La asta ar trebui sa te gandesti tu... La faptul ca ar trebui sa ti-o apropii pe Daria... Nici nu stii ce are in cap!... Si nu o spun ca o para... Ai grija de ea... Hm! Ar fi o furtuna in familia ta, daca eu as accepta sa raman... Sa ii reamintesc din nou si din nou Dariei de tradarea mea, prin prezenta mea intre voi... Nu... Tata... Locul meu nu e aici... Treaba mea aici se termina in cateva ore... Sunt asteptat acolo... Sunt asteptat acasa... Nu pot sa raman... As face sa sufere doua familii... Una de dor... iar alta... Hm! Iar alta pentru furtuna pe care am starnit-o acum! Chiar daca imi dovedesti ca adevarul e al tau, eu nu pot sa raman, chiar daca, poate ca mi-as dori... Nu vreau... Nu cu atatea piedici... Voi iesi din viata voastra... Eu am vrut doar ca tu sa stii ca eu exist... Am vrut sa te vad ingenuncheat de mine! Dorinta mea de razbunare m-a impins sa fac ceea ce am facut eu pana acum! De acum inainte, probabil ca ma voi linisti... Am ajuns la tine... Si asta imi e de ajuns de acum inainte, ca sa ma linistesc... si sa-mi traiesc viata frumos...
- Edmond, fiule... Nu vreau sa pleci! Nu atat de departe! Nu cand abia te-am vazut... Nu va fi dupa cum vrei tu... Nu...
- Tata... nu insista... Sunt cine sunt... si asta tu nu poti schimba.
- Nu ar fi asa cum spui tu. Eu as fi fericit sa te am langa mine... Emily ar invata sa te iubeasca, pentru mine... Daria... Daria e rebela... dar stiu ca ar trece peste seara asta... De Darius, nu am ce spune... El e painea lui Dumnezeu... Nu ma intereseaza ce ai facut tu pana acum... Indiferent ce ai facut, ai facut din vina Anei si a mea... Nu te pot invinui pentru ceea ce ai facut, cand stiu ca simpla mea existenta te-a impins sa faci toate cate zici tu ca ai facut... Te rog, nu pleca... Iti dau apartamentul in care locuiesti acum... Ai avea unde sa locuiesti, daca nu vrei sa locuiesti sub acelasi acoperis cu mine...
- Ce vrei, tata? Sa ma cumperi si tu acum?
- Nu! Nu! Nu! Fiule! Nu! Nu o lua asa...
- Nu pot sa raman. Ti-am spus: sunt asteptat in Bucuresti...
- Dar poti sa le faci o vizita cand vrei tu... Puteti sa tineti strans legatura... Nu iti cer sa renunti la ei...
- Tata! Sunt un clan! Sunt tigani!
- Nu imi pasa! Sunt oameni! Sunt cei care ti-au fost alaturi, cand eu nu am fost! Nu imi pasa ca sunt tigani! Sunt cei care te-au ajutat sa ajungi la mine, indiferent din ce motiv!
- Nu, tata!
- Oh! Nu imi face asta! Nu te las sa pleci! Nu! Se agita el, strangand maxilarul de mandibula.
- Nu depinde de tine!
- Mai vedem noi! Nu scapi tu de mine atat de usor. Nu am eu un clan de tigani, nu am o armata, dar nu voi renunta la dorinta mea de a te avea langa mine, macar de acum inainte. Acum spune-mi despre celalalt barbat pentru care te vrea Samir. Ma omoara gandul ca tu ai riscat viata ta, doar pentru a afla despre mine! Nu merit viata ta, fiule! Nu ar fi trebuit sa faci asta!
- Am vrut sa aflu adevarul, tata. Hm! Ce ma enerveaza e faptul ca am riscat pentru nimic, de fapt.