- Hei! Va fi bine... vei vedea. Hai sa ne uitam la comentariile de la poza postata. Vrei?
- Da. Si tot da-mi cererea. Vreau sa comentez si eu. Zambi ea.
Mi-am luat din nou telefonul. Primul comentariu:
"te astept" - <Uau! Ce frumosi sunteti!> Oh! Iubirea mea draga! Am inspirat adanc sa ma umplu de gandul la ea... apoi am adaugat-o pe Daria la lista de prieteni.
Dupa ce sora mea a acceptat cererea, s-a si repezit pe postarile mele.
- Uite, Edmond! Cineva a spus ca suntem frumosi.
- Da. Am vazut si eu... am raspuns eu inca cu gandul la dragostea mea...
- Uau! Ce de reactii ai deja! Mama, mama! Ce de admiratoare ai! Pot sa le comentez si eu?
- Fa cum vrei. Nu ma deranjeaza...
Daria a luat comentariile la rand. La comentariul lui Carmen a trimis o inimioara si a raspuns simplu: <Multumesc> Apoi a continuat sa raspunda celor din lista mea care nu s-au rabdat sa nu comenteze. Majoritatea fete. Aveam multe fete in lista mea de prieteni. In doi ani de zile mi-am tot marit numarul lor.
- Se pare ca esti cunoscut! Observa ea zambind. - Ai avut multe fete?
- Am avut destule... Stii si tu cum e... de la cinspe-saispe ani o iei razna, ca baiat... Vrei tot... Vrei cat mai multe... Vrei un raboj plin... si nu prea te intereseaza inimile fetelor... Dar, perioada asta trece... si incepe constiinta... Te loveste si vrei sa repari ceva, ca sa te simti mai bine...
- Deci eu sunt un leac pentru constiinta ta?
- Cam asa... De acum voi face totul bine. Nu voi mai rani pe nimeni...
- Au fost multe ranite de tine?
- Au fost cateva...
- Au fost si virgine printre ele?
- Doar una. Una singura... Dar ea e regretul meu cel mai mare...
- Hm! Acum te inteleg... Toti baietii trec prin asta? Prin trezirea constiintei?
- Nu cred... Nu stiu... Dar eu asa sunt... Asta simt... Dar hai sa ne punem la somn. E tarziu...
Am condus-o pana la usa camerei si i-am sarutat cast mana... Atat.
- Somn usor... am murmurat eu.
- Multumesc, la fel sopti ea... inghitind in sec.
Am intrat in camera mea. M-am pregatit de somn si m-am intins peste plapuma... Abia asteptam sa vorbesc cu Carmen a mea, insa nu am putut sa o sun. M-ar fi auzit Daria. Aveam perete comun cu camera in care dormea ea. Asa ca nu am putut sa ii aud vocea.
"Iubire, dormi?"
"Te astept, dragostea mea"
"Nu pot sa te sun. Daria e aici"
"Nu te necaji. Fa ceea ce trebuie sa faci."
"Dar imi e tare dor de vocea ta"
"Iubire! Ne vom auzi... Nu te pierde acum, cand ai ajuns atat de departe"
"Carmen, iubire! Mi-e groaza... Mi-e groaza de noaptea Craciunului"
"De ce spui asta?!"
"Am aflat multe despre tatal meu... Dar inca nimic de mama mea"
"Si? Atunci de ce ti-e groaza?"
"Ma tem de Daria! De data asta, ma tem pentru ea. Ai avut dreptate! Nu stiu cum sa fac sa fiu cu ochii pe ea... E o fata atat de sensibila, incat stiu acum ca o voi lovi rau de tot"
"Oh! Deci nu e ceea ce pare?"
"Nu!"
"Edmond, va fi bine. Vei vedea. Trebuie sa fie bine! Tu doar supravietuieste! Te vreau acasa!"
"Eu te vreau in bratele mele, oriunde"
"Edmond! Ce ai aflat totusi despre tatal tau?"
"Nu iti pot da amanunte acum, dar el duce un mare regret cu el"
"De la accident?"
"Nu... De la inceputurile relatiei dintre Emily si tatal meu"
"Oh! Poate fi asta o legatura cu tine?"
"Nu! Nici pe departe. Insa am mai descoperit o minciuna de-a mamei. De aceea ma tem... Nu pot sa imi gasesc locul in povestea de viata a tatalui meu"
"Of! As fi vrut sa stiu amanunte, ca sa te pot ajuta macar cu sustinerea mea"
"Luni dimineata, vom vorbi. Dupa ce o duc pe Daria la liceu."
"Uau! Sta acolo pana luni?"
"Da! Dupa aceea nu stiu ce va fi. Ea va trebui sa isi convinga parintii sa o mai lase in oras. Daca nu o vor lasa, oricum am invitatia ei la majorat. Deci, eu voi fi acolo... Dar mi-e mila de ea... Ce sa fac eu oare sa ii protejez sufletul?"
"Doar sa fii atent, la prima ei reactie"
"Iubirea mea, cum sa fiu atent cand eu va trebui sa ii fac fata tatalui meu?"
"Vei gasi tu o solutie! Sunt sigura! Sau vrei sa vin eu acolo, sa te ajut cu ea?"
"Nu! Doamne fereste! Nu. Carmen, iubirea mea draga! Tu nu trebuie sa vii aici pentru niciun motiv! Nu cat nu imi rezolv problema cu Samir! Daca afla de tine, sunt mort. Nu risc asta! Prefer sa moara toata familia tatalui meu! Tu trebuie sa fii in siguranta. Tu trebuie sa ramai acolo!"
"Hei! Hei! Linsteste-te!"
"Cum sa ma linistesc, iubirea mea draga?"
"Stai linistit! Nu ma pun in pericol, daca nu vrei!"
"Asa te vreau! Nu ma intereseaza de cade cerul aici, tu nu te pui in pericol. Astepti mesajul meu. Astepti un semn doar de la mine! Sa nu ai incredere in nimeni altcineva!"
"Bine... iubire!"
"Nu uita ce mi-ai promis! Ne asiguri eternitatea! Indiferent ce se intampla cu mine, tu trebuie sa imi supravietuiesti"
"Bine, dragul meu Edmond"
"Hai sa ne punem la somn! Ai sarutul meu pe frunte"
"Te iubesc. Fa tot ceea ce poti ca sa supravietuiesti!"
"Si eu te iubesc, scumpa mea. Voi da tot ce pot!"
"Hai, la somn! Ai treaba azi. Daria"
"Da! Dar e mult mai calma acum. A fost urat azi."
"lasa ca imi spui cu lux de amanunte. Tu incearca sa nu ii dai multe sperante. Asta trebuie sa faci cumva."
"Voi incerca. Somn usor, draga mea draga"
"Somn usor."
Am inspirat adanc. Da... Ma temeam de reactia Dariei.
Duminica...
Am dormit pana pe la amiaza... cand am auzit usa camerei in care a dormit Daria. M-am imbracat si am iesit si eu.
- Scuze ca te-am trezit.
- Nu face nimic. Cum ai dormit?
- Destul de bine. Doar ca mi-a fost foarte sete.
- Eh! Asa este dupa ce bei alcool.
In acel moment a sunat telefonul ei. Daria a tresarit si a privit ecranul. A albit pe data. Si-a strans buzele si a apasat pe receptor:
- Ceao, tati...
Am incremenit! E tatal meu in telefonul ei! E tatal meu! Mi-am tinut respiratia pentru cateva secunde, apoi m-am ridicat si am lasat-o singura. Oh! Doamne! E tatal meu... E aici prin telefonul surorii mele. M-am retras in bucatarie. Nu am auzit ce a vorbit cu el, insa din reactia Dariei nu era de bun augur ca a sunat el.
Nu a trecut multa timp si Daria a intrat si ea in bucatarie. Era la fel de palida.
- Poti sa ma duci la Anastasia sa imi iau lucrurile?
- Acum?
- Da. Trebuie sa ma duc acasa. Anastasia a vorbit cu tatal meu. M-a parat. Tatal meu e foc si para! Vine dupa mine!
- Oh! Imi pare tare rau.
- Si mie! Dar asta este. Voi rezolva eu cumva! Dar trebuie sa te rog sa nu iti doresti sa il intalnesti! Nu azi!
- De ce?
- E prea nervos ca sa fie bine. E prea pornit. A spus ca te omoara daca te vede.
Oh! Doamne! Aceleasi cuvinte ca ale mamei. Uite ca am auzit in sfarsit cuvintele mamei. Am inchis ochii un lung moment. Tatal meu vrea sa ma omoare! Hm! Daria nu mi-a spus nimic nou!
- Bine... linistete-te! Tatal tau nu ma va vedea.
- Dar vei mai vrea sa vii la majoratul meu? Mai ai curajul sa dai ochii cu tatal meu?
- Promit sa vin. Dar eu am presimtirea ca ne vom mai vedea pana atunci. Hai, sa te duc la Anastasia. Sa nu il enervezi si mai tare pe tatal tau.
Asa am si facut. Am dus-o la ticaloasa de Anastasia si de acolo m-am intors acasa. Nu am asteptat in zona. Tatal meu nu ma va vedea inainte de vreme. Am ajuns la apartament si m-am grabit s-o sun pe iubirea mea. Aveam mare nevoie s-o aud. Eram mult prea agitat.
- Alo? Edmond, iubire. Ce s-a intamplat? Parca maine ar fi trebuit sa ma suni.
- Oh! Iubire!
- Edmond! Vorbeste!
- Daria a plecat. Colega ei a dat-o in gat. A venit tatal nostru dupa ea.
- Poftim? Ce naiba!? Tatal tau? L-ai vazut pe tatal tau deja?
- Nu. Nu a fost nevoie sa ne vedem. Daria mi-a cerut asta. S-a temut pentru mine. Se pare ca tatal meu mai are un motiv sa ma omoare! Asa a spus: ma omoara daca ma vede.
- Nu pot sa cred! E nebun? Ce naiba!? Edmond! Ce vei face acum? Cum mai mergi tu la majoratul ei? Cum te prezinti tu acolo?
- I-am promis Dariei ca indiferent ce se intampla acum, voi merge la majoratul ei.
- Oh! Edmond!
- Carmen, iubire... Va fi cumva. Acum asta este. Vedem. Tu, doar, sa nu vii aici! Nu vreau sa vii aici. E mult prea periculos.
- Haide, Edmond. Spune-mi ce ai aflat de la Daria.
- Hm! E framantata de grija. Se teme... Mama ei a trecut prin niste momente in viata asta, ca e de mirare ca mai traieste...
- Ce vrei sa spui? Si ce regret duce tatal tau cu el?
- Stii, iubire. Ei nu au avut norocul nostru... Adica mama ei nu a avut norocul tau... Eu am ajuns primul la tine... Ea a fost violata, virgina fiind, in prezenta tatalui meu...
- Vai! Nu pot sa cred!
- Da... Draga mea... iar Daria se teme sa nu pateasca la fel. Daca nu as fi fost eu cu ea aseara, ea ar fi facut greseala sa se arunce in bratele primului venit... doar ca sa scape de virginitate...
- Cum adica?
- Daria a venit bauta la club... Bauta bine... Nemernica aia de colega a ei, i-a dat sa bea... I-a fost rau... Am scos-o din local si am stat o vreme in masina... Asta a fost greseala mea. Am stat cam mult in masina... iar colega ei a luat-o razna. Dar acolo, in masina, Daria mi s-a descarcat... E plina de frustrari... si de teama. In primul rand de teama... Mi s-ar fi aruncat in brate daca as fi lasat-o. Dar cred ca am ajuns la creierul ei. Sper, cel putin. Totul la ea e aparenta... Totul... De fapt s-a temut sa vina la mine... S-a temut de mine, iubire... Oh! As fi putut fi un loverboy... iar ea s-ar fi aruncat de bunavoie in plasa lui...
- Iubire, asa a fost sa fie! Sa fii tu langa ea in acest moment... Poate asta e miza! Poate de aceea s-au intamplat toate cate s-au intamplat...
- Nu stiu ce sa zic, dragostea mea... Ea e o singura persoana... Adica Divinitatea sa salveze o singura persoana, aruncand in dezastru multe altele... Ai uitat ce am facut eu patru ani de zile? Ai uitat cate fete am distrus eu? Sa fie doar pentru Daria?
- Nu se stie, Edmond... Dar, sa trecem acum la altceva. Poza postata de tine e superba.
- I-a placut comentariul tau, iubire...
- Stiu... Am vazut... Hai, ca mai este putin. Inca cateva weekenduri si gata. Vei ajunge la un final. Oricare va fi el!
- Da. Si cu cat ma apropii cu atat ma tem mai tare. Nu ma tem neaparat de tatal meu... Ma tem de ceea ce va fi in acea seara. Asadar, un adevar de-al mamei. El chiar vrea sa ma omoare. Exact aceleasi cuvinte!
- Nu poti sa legi cele doua cazuri, iubire. Nu! Orice tata ar spune la fel, in aceasta situatie! Nu e vorba expre de tine!
- Stiu! Dar tot m-a atins rau! Iti dai seama. Sa vorbeasca Daria cu el la telefon, in acest apartament?
- Ai apucat sa ii spui sa nu ii povesteasca tatalui ei de apartamentul asta? Daca o face, atunci e grav...
- Am reusit sa ii explic de ce nu vreau sa le povesteasca nimic despre mine. Acum cu atat mai mult, cu cat tatal meu e atat de pornit pe mine.
- Edmond... iubire... E bine... Tu ti-ai luat toate masurile de precautie... Asta este acum. Imi pare rau ca iar ai emotii. Dar mai ai putina rabdare... Tu nu ai ce face in situatia Dariei. Eventual, incearca sa ii vorbesti pe messenger. Ca sa te linistesti... Mai asteapta o vreme si daca ea nu da niciun semn, atunci incearca sa dai tu de ea. Ca sa vezi ce poti sa faci in continuare.
- Asa voi face, iubire... Doamne! Ce m-as face eu fara tine!?
- Haide, Edmond, nu dispera...
- E atat de grea asteptarea asta...
- Stiu... Dar a fost alegerea ta... si tu o stii prea bine...
- Da! A fost alegerea mea...
- Deci Acum termina treaba! Gaseste-ti linistea... afla raspunsurile si intoarce-te la mine!
- Bine, draga mea... Tu cum esti? Cum e la scoala? Cum e baietelul internat in spital?
- E mai bine. Azi mergem cu clasa in vizita la el, la spital.
- Ce frumos!
- Da. Am niste copii minunati.
- Ai grija de ei...
- Am, iubire... am... Abia astept sa vii si tu... Abia atunci voi fi eu fericita pe deplin.
- Nimic despre tatal tau?
- Nu! Si nu mai vreau sa mai intrebi de el. Te rog! Cu mama sunt bine. Vorbim aproape in fiecare zi...
- Ce i-ai spus? Unde sunt?
- Adevarul. Ai de rezolvat niste probleme de familie.
- Of! Sa ajung odata in bratele tale! Sa te strang tare de tot si sa nu iti mai dau drumul niciodata! Sa nu mai fiu nevoit sa fiu departe de tine! Sa fim in sfarsit fericiti... Trebuie sa fiu si eu fericit pe deplin!
- Vom fi fericiti!
- De cum te am din nou in bratele mele, vreau un copil! Vreau sa imi dai un copil! Vreau sa am o viata de familie...
- Vom avea si copii... Daca va fi sa fie. Tu doar trebuie sa supravietuiesti. Tu doar vino inapoi la mine...
- In curand, iubirea mea... In curand...
- Edmond, iubire. Trebuie sa ma pregatesc. Ma intalnesc cu copiii sa mergem la spital.
- Bine, Carmen a mea. Ai grija de tine. Te iubesc mult de tot. Ai sarutul meu pe frunte...
- Si eu te iubesc. Te astept...
A inchis. Hm! Cat de bine mi-a prins acum aceasta convorbire. Mi-am revenit. Acum ma simteam ceva mai bine.
Mi-am petrecut toata duminica la apartament. Am asteptat infrigurat mesaj de la Daria. Insa nimic, pana inspre seara... Eram in living cand am primit notificare pe telefon. Oh! Mesaj de la Daria. Acum e acum! Ce are sa imi spuna?
"Edi, sunt bine. Nu m-au omorat. Nu a fost chiar atat de rau, pe cat m-am asteptat."
"Cum a fost, mai exact?"
"Tata a fost nervos, intr-adevar. Dar pe drumul spre casa, s-a calmat."
"Si?"
"I-am spus cum te-am intalnit. Si i-am spus ca m-ai respectat si nu am facut nimic. Ca doar am dormit fiecare in alta camera. Nu mai vrea sa te omoare."
"Serios? Ma lasa in viata?"
"Edi! Doar nu ai crezut ca el chiar te-ar omori?"
"Pai, tu ai zis asta. Au fost cuvintele lui"
"Ei! Hai sa iti spun mai departe."
"Spune"
"Pana sa ajungem acasa, el a hotarat deja ce ma asteapta. A hotarat ca nu ii spunem mamei ce s-a intamplat. Sa nu se alarmeze. Si ma mai lasa in oras, daca nu mai dorm la tine. Daca accept sa ma aduca soferul nostru si sa stea dupa mine, sa ma duca inapoi acasa. Nu se impotriveste sa ne mai vedem, daca nu mai parasesc clubul."
"Uau! Ai totusi un tata de treaba."
"Da! Deci, ne mai vedem"
"A aflat si despre alcool?"
"Da. Anastasia i-a spus tot. Mi-a facut morala. Bineinteles... dar mama nu afla nimic din toate astea"
"Vezi ca nu e asa de grav, pe cat ai crezut tu? Ei vor doar sa te stie in siguranta. Nu vor sa te tina in casa"
"Da. Ai avut dreptate. In tot ce ai spus. De fapt, Anastasia mi-a facut un bine. Ha! Dar maine o mananc pentru spaima asta"
"Las-o in pace! Nu merita sa te cobori pana la ea."
"Nu! O bat pentru ceea ce mi-a facut"
"Daria! Nu fi atat de razboinica!"
"Dar spune tu ca nu merita sa o bat"
"Merita! Intr-adevar. Dar iti faci tu probleme, daca te bati acolo, la liceu"
"Bine... Bine... Te ascult pe tine. E bine asa?"
"Asa te vreau. Deci ne vedem vineri, la club?"
"Da! Si abia astept"
"Vezi, ti-am spus eu ca simt ca ne mai intalnim"
"Da! Mi-ai spus. Esti cumva medium?"
"Nu sunt. Dar tata tau ar fi fost prea crud sa te opreasca. Si oricum si el e vinovat in ceea ce s-a intamplat acum. El te-a lasat sa vii in oras. Daca ar fi fost dupa mama ta, ai mai fi asteptat ceva, pana sa poti sa gusti viata din cluburi."
"Da. Asta cam asa este. Cred ca se simte cu musca pe caciula. De aceea nu vrea sa afle mama."
"Ei vezi? Si care e varianta voastra? De ce te-ai dus mai devreme acasa, decat a fost in plan?"
"Doar faptul ca m-am certat cu Anastasia."
"Nu il vad bine pe tatal tau, cand va afla mama ta."
"Nu are de unde sa afle. Eu nu ii voi spune. Si nici tata"
"Voi stiti. Deci ne vedem vineri. Sa fii cuminte."
"Ok!"
Deci asta a fost. Planul meu merge in continuare. Cu aprobarea tatalui meu. Bun! Pot sa ma gandesc in continuare la ceea ce voi face.