- Serios, draga mea? Il strecori pe tatal meu in discutiile noastre de fiecare data.
- Da. Pentru ca din cauza tatalui tau esti tu acolo! Din cauza tatalui tau, eu nu te strang in brate la ora asta, dupa o dragoste nebuna... De aceea. Deci sa revin: asemanarea dintre voi: amandoi ati pedepsit fete care nu stiu sa iubeasca. Asta stii si tu. El ti-a dat solutia celor patru ani pentru constiinta ta. Dar sa fii sigur ca, daca e asa cum se zice, asa cum a spus politistul ala, fetele ieseau in agonie din apartamentul in care esti tocmai acum, nu era nici o diferenta intre ce simteau ele si ce simteau fetele la care ai ajuns tu. Aceeasi durere. Acelasi chin. Aceeasi inima sfasiata in bucati... Urmarea nici nu mai conteaza. Cine stie cate dintre cele pe care le-a avut tatal tau au luat aceeasi cale cu fetele la care ai ajuns tu... Pentru ca, pentru ele nu a mai contat nimic altceva in afara de faptul ca v-au pierdut pe voi. Pe tine si pe tatal tau. Acelasi final. Pedeapsa. Inima franta de voi doi! Nu stiu cum a fost, de fapt, cu mama ta. Dar esti acolo pentru a afla asta. Mai vrei asemanari?
- Mai ai?
- Da! Cea mai importanta!
- Ia, spune-mi si mie, iubire! Ca eu nu o vad!
- Amandoi sunteti capabili de o iubire nemarginita, dragul meu! Tu ma iubesti pe mine atat de mult... iar el isi iubeste sotia la fel de mult... Am vazut si eu pozele de pe profilul lui... Se uita la ea cu exact aceeasi expresie ca si cea cu care te uiti tu la mine... Nu ma insel. El isi adora sotia... Scuze ca iti spun tocmai tie asta... Stiu ce ti-a spus mama ta. Dar sunt obiectiva, dragul meu... Tatal tau isi adora sotia asa cum ma adori tu pe mine! Si mai vrei sa iti spun ceva? Ceva frumos... O asemanare frumoasa?
- Hai, spune, iubire... Acum ca tot suntem la asta. Ce ai mai descoperit?
- Uitandu-ma pe profilul lui am vazut ca, Edmond, iubire, voi, amandoi iubiti natura... Aminteste-ti unde m-ai avut tu prima data... Unde te-a dus instinctul... Intr-o padure... Iubire... nu a fost nimic programat atunci... A fost ceva spontan... si aminteste-ti unde ai fost in noaptea in care am fost pe punctul sa te pierd. Pe un camp, in natura, cu greieri prin iarba, cu stele cazatoare pe cer... pe un drum, care, nu inteleg cum de nu ai verificat pe net, pe harta, altfel mi-ai fi spus chiar tu, deci pe un drum care, daca mai rulai putin masina, ducea direct in satul tatalui tau! Sopti ea, ultimele cuvinte...
- Poftim? Am intrebat socat de momentul asta. La asta chiar ca nu m-am gandit. Nu m-am gandit niciodata sa caut satul lui pe harta... Oricum nu stiam ce planuri are Daria pentru majoratul lor. Pentru ca eram sigur ca de Daria depindea locatia majoratului. Darius nu avea nicio treaba cu asta. Fetele sunt mai fitoase si mai pretentioase in general.
- Da, iubire! Cauta pe harta de pe net si vei vedea ca am dreptate. Tu ce crezi ca fac eu aici singura atata vreme?
- Adica, vrei sa zici ca eu am fost pe cale sa ajung chiar atat de aproape de tatal meu in acea noapte, daca as fi continuat sa conduc masina? Ca poate a trecut pe langa masina mea? Ca poate a trecut pe langa mine? Oh! Doamne! Oh! Doamne! Carmen! Nu pot sa cred! Adica nu imi vine sa cred! Nu ca nu te cred pe tine! Sa nu ma intelegi gresit! Dar sunt ingrozit! M-as fi putut trezi pe dimineata cu el deasupra mea... Daca m-as fi pierdut in acea noapte... daca Alex nu mi-ar fi spus ca nu mai e niciun pericol pentru tine... Daca nu m-ar fi asigurat ca tu esti in siguranta, eu as fi putut fi gasit mort chiar de catre tatal meu... Oh! Doamne! Iubirea mea scumpa! Tu iti dai seama ce mi-ai spus acum? Tu iti dai seama ce insemnatate au cuvintele tale pentru mine? Oh! Dumnezeu a fost pe cale sa grabeasca lucrurile! Vai! Iubire!
- Edmond! Hei! Calmeaza-te! De ce esti atat de agitat acum?
- Nu intelegi de ce? Nu vad semnificatia celor ce mi-ai spus... Din centrul orasului as fi putut-o lua in orice directie... in acea stare... Orasul are o gramada de iesiri... e ca o stea... iar eu am luat-o tocmai pe drumul care duce la tatal meu... Tocmai pe drumul pe care circula el zilnic in drum spre faimoasa lui fabrica de mobila... De ce tocmai acel drum, Carmen? Trebuie sa incerc sa inteleg... Deci asta a fost semnificatia acelei zile. Nu spaima mea si avertizarea la adresa lui Samir... Asta fusese deja... Cu o zi inainte! Carmen! Prima data apartamentul, apoi asta? Ce naiba vrea sa insemne asta? Mai ramane sa il intalnesc pe strada? Mai ramane sa il vad mai devreme? Carmen ce probabilitate a fost sa dau tocmai peste femeia care l-a cunoscut pe tatal meu? De ce nu am aflat, in schimb nimic, despre mama mea? Sunt prea multe necunoscute acum. Prea multe intrebari, iubire!
- Poate ca nu sunt lucruri rele... Poate ca nu sunt avertizari... Poate ca altceva vrea sa iti transmita. Poate ca altul va fi deznodamantul la aceasta poveste...
- Carmen, iubire... Tu chiar ti-ai pus in gand sa fii avocata apararii tatalui meu si faci cercetari in aceasta directie?
- Nu... Iubire... Nu... Dar nu vreau sa mergi la el atat de pornit cum esti acum... sau cum ai fost pana acum. Doar atat. Vreau sa mergi la el, fara ura pe care ai avut-o de cand ai aflat despre el... Ura la care si eu am adaugat... Ura la care si eu am participat... Eu am adus-o la cotele astea. Stiu! Si ti-am spus si tie. Daca tu nu ai fi aflat despre el tocmai in acea zi, tu nu ai fi fost atat de inversunat... Simt asta, iubirea mea. Stai linistit... Nu ma mai consum acum pe ceea ce a fost... Asa a fost sa fie! Dar nu pot sa nu incerc sa indrept cumva lucrurile... Nu imi cere asta. Nu imi cere sa nu incerc sa iti deschid ochii. Acum vreau si eu din tot sufletul sa fiti fata in fata. Acum ma tem de a doua zi. Ma tem mai tare de Samir, decat de tatal tau.
- Nu te teme! Serios! Nu raman la ei! Nu te parasesc, scumpa mea... Nu ma vei astepta o viata... Nimic din ce ar putea sa imi ofere el, nu m-ar putea convinge. Eu te vreau doar pe tine. Asta imi doresc eu de la viata asta! Doar pe tine in bratele mele, indiferent unde. Aici sau in Bucuresti, intr-o cocioaba sau intr-un palat! Sau pe campul unde am fost in acea noapte. Nu imi pasa. Doar sa te am pe tine langa mine. Dar, uite, tocmai am primit notificari pe Facebookul meu cel nou! Hm! Sunt cereri de prietenie. Patru! Intra si tu sa vezi. Cred ca sunt fetele de azi. Deci au ajuns cu bine acasa. I-am spus fetei cu care am dansat azi, sa imi dea un semn ca au ajuns in siguranta acasa.
- Accepta-le linistit, iubire! Nu ma supar. Nu pot sa ma supar pe cineva care te-a adus in starea asta si te-a ridicat atat de mult in proprii tai ochi. Ai avut nevoie de asta, iubire. Ai avut mare nevoie de momentul asta. Nu te voi impiedica niciodata sa ai starea asta de bine. Ai nevoie de ea.
- Eu am nevoie de tine, iubire! Am nevoie sa iti simt picioarele in jurul taliei mele... Am nevoie sa intru in tine... si sa nu mai ies de acolo... Am nevoie sa iti simt buzele... Am nevoie urgenta sa iti dau sarutul meu pe frunte... De asta am eu nevoie...
- Oh! Dragul meu! Ti-as spune sa tragi o fuga pana aici sa iti dau toate astea... dar stiu ca nu pot sa iti cer asa ceva. Stiu iubire... si nu voi incerca sa te ademenesc... Nu ne vom pune in pericol... Vom face totul asa cum trebuie. Nu vom gresi... Nu avem voie sa gresim, daca vrem sa fim impreuna dupa aceea... Hai... Acum iti spun eu sa te pui la somn... Esti obosit. Ai avut o noapte grea... Promite-mi solemn ca nu folosesti acea arma. Sa nu o iei cu tine niciodata. La cat de impulsiv esti, o vei folosi.
- Bine, dragostea mea. Iti promit! Solemn! Dar tot as vrea sa te am in aceste momente.
- Of! Obsedatule! Chicoti ea.
- Da! Sunt obsedat de tine! Am chicotit si eu. – Carmen, iti par frumos? Am intrebat eu fara sa inteleg nici eu de ce am pus aceasta intrebare. Poate pentru ca mi-am amintit ce a spus Amelia despre tatal meu...?
- Esti cel mai frumos baiat, Edmond! Dar ce te-a apucat sa imi pui intrebarea asta?
- Hm! Tu chiar m-ai placut in acea zi de toamna...
- Da! Nu te-am mintit atunci! Am fost mult prea sincera cu tine. Dar ma bucur ca macar ti-am spus asta atunci. Singurele cuvinte de care ma bucur din acea zi au fost astea. Acum iti spun ca esti cel mai frumos baiat! Cel mai puternic! Cel mai hotarat! Cel mai iubitor! Cel mai bun amant!
- Hei, cu ultimele doua, nu ai de unde sa stii! Nu ai cu cine sa ma compari!
- Cel mai iubitor stiu. Numai tu ai fi in stare sa renunti pe bune la viata ta pentru cineva... Cel mai bun amant... Hm! Daca ai adus fete in starea in care sa isi vanda trupul, doar pentru ca sa nu te piarda...
- Asta faceau si ceilalti. Si Simi si Alex si restul din gasca. Asta nu justifica faptul ca sunt cel mai bun!
- Serios? Ai uitat ca stiu de Corina? Chicoti ea, fericita ca a gasit argumentul perfect.
- Eh! Aici m-ai prins!
- Edmond, daca Alex a fost socat de acea faza, nu mai poti sa comentezi nimic! Ai pierdut din prima aceasta confruntare. Dar repet. Ce iti veni sa ma intrebi? Ce ti-a spus acea femeie?
- A spus ca tatal meu a fost frumos ca un arhanghel.
- Edmond, sa nu imi spui ca nu te vezi frumos! Sa nu imi spui ca tu ai nevoie de parerile celorlalti!
- Nu! Nu m-am vazut asa. Stii cine mi-a spus pentru prima data ca sunt frumos?
- Narcisa? Intreba ea, cu vocea stinsa.
- Nu, iubire! Tu mi-ai spus, cand te-am visat prima data in bratele mele, in prima noapte de dupa banchet... Tu ai fost prima care mi-ai spus asta.
- Oh! Edmond! Serios? Asa ti-am spus in vis?
- Da! Sunt cuvintele tale din visul meu... din visul meu dintr-o poiana in mijlocul unei paduri virgine!
- Hm! Ce dragut! Si ce miscator! Am spus in visul tau ceea ce ar fi trebuit sa iti spun in toamna aceea. Doamne, ce frumos! Si de ce imi spui tu asta tocmai acum?
- Carmen, nu sunt un narcisit... Nu ma iubesc deloc. A fost o vreme cand m-am urat pentru existenta mea... Nu ma uit toata ziua in oglinda. Nu am facut-o niciodata in exces.
- Pacat! Ai fi vazut si tu ca esti frumos ca un arhanghel. Esti frumos ca tatal tau! Tu inca te mai intrebi asta, cand cei de acolo care l-au cunoscut personal pe tatal tau, vorbesc asa despre tatal tau iar voi sunteti identici? Tu ai nevoie de confirmari?
- Am nevoie de confirmari de la tine, draga mea. Nu voi intreba pe nimeni altcineva asa ceva! Eu vreau sa fiu frumos doar pentru tine. Acum nu ma plac nici pe atat. Nu-mi place sa fiu brunet. Dar, nu am ce face! Asta e parte din planul meu! Si barba asta?! Ih! O urasc! Abia astept sa o dau jos. Nu vreau sa ma vezi asa.
- Nici eu. Sincer. Eu te vreau asa cum te stiu.
- Voi renunta la barba mea, doar in 24 decembrie 2013.
- Mai ai mult de rabdat.
- Da. Dar nu stiu cand isi face sora mea intrarea prin cluburi. Deocamdata nu are nicio postare despre asa ceva.
- Stii ca cea mai devastata dintre voi va fi ea?
- Nu am ce face, Carmen! Chiar nu am ce face.
- Doamne, cat va suferi ea, cand isi va da seama de tradarea ta!
- Iubire... am gemut eu...
- Edmond, ai mare grija... Ea s-ar putea sa faca o nebunie in noaptea aia.
- Nu va face! Ii va avea pe parintii ei alaturi.
- Parintii ei vor fi ocupati cu tine.
- Vom vedea. Dar, asa ca si fetele la care am ajuns, ea va avea de ales...
- Nu prea va avea de ales... Edmond! Nu prea va avea de ales. Fetele la care ajungi tu, nu prea au de ales...
- Haide, acum, iubire! Nu sunt singurul baiat din lumea asta!
- Pentru fetele astea, tu esti singurul! Stiu! Sunt in aceeasi oala cu ele. E ca si cum nu ar mai exista niciun barbat pe pamantul asta. Doar tu existi...
- Oh! Dragostea mea! Ce declaratie fumoasa de dragoste imi faci tu mie! Dar oare nu e invers cumva? Nu eu ar trebui sa iti spun asta?
- Eu nu am nevoie de o declaratie. Tu ma iubesti din clasa a cincea. Eu am facut o greseala candva... Eu am dreptul la declaratii. Tu ti-ai dovedit cu varf si indesat dragostea ta pentru mine. Nu voi uita niciodata noaptea de 12 August. Niciodata!
- Dar nici eu nu am nevoie de declaratii de dragoste din partea ta, iubire! Tu ma astepti de sapte ani de zile... dupa ceea ce ti-am facut! De ce oare facem ce facem, spunem ce spunem si ajungem la cele doua zile negre dintre noi?
- Edmond! Intre noi e doar o zi neagra! Si aceea e cea din acea toamna! Atat! In rest sunt consecinte!
- Of! Carmen! Of! Hai sa terminam cu asta. Mai bine spune-mi despre cei de acolo. Te-ai mai vazut cu Alexandra? Ei sunt bine? Alex cum e dupa noaptea aceea?
- Alexandra e bine. Finutul tau e un ingeras dulce... Vin des pe la mine. Alex, e ocupat cu firma lui, dar e bine. Tot incearca sa ma linisteasca pe mine. Si isi tot cere scuze pentru ca a fost nervos pe mine in 12 august. Dar nu sunt suparata pe el. A facut-o pentru tine, iubire! A fost nervos inca de cand i-a spus Simi ca ai probleme si tu nu ai raspuns la telefon. S-a agitat rau. De ce ti-ai inchis telefonul atata vreme atunci? Nu ar fi fost indeajuns sa ti-l pui pe silentios?
- Nu! A fost pentru mai multa siguranta. Ar fi trebuit sa treaca de doua parole ca sa vada tot. Parola cartelei sim si parola telefonului. E mai greu de accesat asa. Si m-am asteptat sa mi-l ceara.
- Ce javre! Marai ea. – Atunci am vazut eu cat tine Alex la tine. Si atunci mi-am putut inchipui cum a fost in ziua in care ai fost ranit, aparandu-l pe el. De atunci nu ma mai tem atat de tare. Alex te va ajuta. Sunt sigura.
- Sper sa nu fie nevoie, Carmen. Nu vreau sa se intample ceva cu el, din cauza mea.
- Stii ca nu va accepta un refuz din partea ta, nu?
- La tatal meu ma duc singur. Acolo nu e nevoie de Alex si vreau sa fiu singur cand aflu adevarul. Dar nu stiu ce va fi cu Samir. Cum va actiona Samir in acea zi.
- Cum adica, nu e nevoie de Alex cand mergi la tatal tau?! Ai spus mereu ca tatal tau te vrea mort, iar tu acum spui ca nu e nevoie de Alex?
- Tatalui meu ii fac fata singur, iubire. Tu ai vazut pozele de pe profilul lui. Nu mai e cel care a fost. Nu zic ca nu pare puternic, dar totusi, Carmen, e un om de aproape cincizeci de ani. I-ai vazut casa. Nu pare o cazemata acolo! E o vila frumoasa... cu flori multe... cu cai... Am acum explicatia faptului ca a renuntat la acest apartament. Stiu de ce a renuntat el la bijuteria asta. Aici el a fost pe cale sa-si omoare sufletul pereche, iubire... E logic... E explicabil... Cu siguranta, nici eu nu as mai pune piciorul aici daca as fi in aceeasi situatie... si are casa aceea. E frumos acolo, la el acasa. E un camin... Dar nu ma mai tem de tatal meu. Oricum, nu pot sa zic ca m-am temut grozav, nici pana acum. Sincer, nici de Samir nu ma tem prea tare acum. Doar ca nu stiu cum va fi in acele zile. Atat. Toata teama mea a fost in legatura cu tine. Daca tu nu vei fi la mijloc, stiu ca altfel voi face cartile! Dar, da. Probabil acolo voi avea nevoie de Alex. Dar ajunge cu discutia despre asta. Vom vedea ce va fi... Am de asteptat mult timp... prea mult timp... iar mie imi e tare dor de tine... Doamne, ce as face cu tine, daca te-as avea in brate chiar acum!
- Ce ai face? intreba ea chicotind din nou.
- Oh! Ce as face? Mmmm... Vrei s-o iau cu inceputul? Nu ti-e somn?
- Ia-o cu inceputul... raspunse ea, cu un cu totul alt ton... Unul senzual...
Au urmat minute in sir in care i-am descris tot ceea ce as face cu ea, incalzindu-ma in timp ce imi imaginam secventa cu secventa, fiecare detaliu... Carmen a fost putin retinuta la inceput... Avea o fire pudica... Nu era vulgara ca alte fete... Nu am auzit-o injurand scarbos asa cum o fac unele fete... Dar, pe parcurs, s-a eliberat de inhibitii si am avut satisfactia sa o aud cum nu am mai auzit-o niciodata... Mmm! Cand vom fi din nou impreuna, ii voi cere sa imi spuna aceleasi cuvinte... sa mi le sopteasca la ureche...
Ne-am folosit imaginatia si, spre marea mea mirare am reusit sa o aduc la un orgasm prin telefon... Deci asta era linia fierbinte... Am finalizat si eu... Mult sub nivelul orgasmelor avute cu ea, insa nu a fost rau... M-am eliberat de tot ceea ce aveam in capul meu... si m-am simtit bine...
- Uau! Edmond! Exclama ea. – Nici nu a fost rau! Sa stii ca mai vreau...
- Acum? am intrebat eu razand.
- Nu! Dar in curand. Dar esti sigur ca nu ne asculta nimeni?
- Probabil SRI-ul, dar lasa-i sa asculte... se simt bine si ei din cand in cand...
- Edmond! Serios acum!
- Nu ne aude nimeni, iubirea mea... Si chiar daca ar asculta cineva, ce ar fi? Suntem o pereche. Ne iubim atat de mult, nu facem rau nimanui cu asta... Ne simtim si noi bine. Si eu mai vreau! Abia astept urmatoarea data. Iubire, scumpa, multumesc! Esti cea mai dulce! Si e o premiera! Nu am mai facut asa ceva cu nicio fata. Nici macar cu Narcisa... Deci am fost virgin in dragoste prin telefon! Tu m-ai dezvirginat...
- Eh! Sunt si eu buna la ceva! Rase ea ceva mai tare de data asta.
Tu esti buna in tot ceea ce faci, Carmen! Dar da,timpul ne va trece mai usor...