- Te cred, iubire, te cred... Imi pare rau ca asa stau lucrurile... Ca s-a intamplat asa... Dar nu ai avut de unde sa stii. Nici Tiberiu, sarmanul, nu a avut de unde sa stie. El a crezut ca iti face un bine cu acea lista... El a crezut ca te ajuta. Nu pot sa fiu suparata pe el. De acum inainte, daca mai ai senzatia aia pe care ai avut-o inainte sa te mai bagi in ceva, foloseste-ti instinctul... Foloseste-ti abilitatile! De aceea le ai! De aceea ti le-a dat Dumnezeu, ca sa te folosesti de ele... nu sa le ignori. Asta ar putea fi numita o greseala din partea ta. Atat... iubire... Stiu ca vei rezolva totul. Stiu asta. Nu trebuie sa juri. Apoi vom avea viata noastra. Fara termene... Fara caderi... Fara dorinta de a muri... fara temeri... Va fi bine... Vei vedea... Am credinta ca ne vom revedea. Am sentimentul ca ne vom revedea si ca vom fi bine! Il ai pe Alex de partea ta. Nu esti singur. Am vazut acum cat de important ii esti. Am vazut acum disperarea lui... Am vazut acum ceea ce stiam deja despre el. E cel mai bun prieten pe care il poti avea... Pe care l-ai fi putut avea. Nu esti singur... Iar voi doi, impreuna, sunteti de neinvins. Asta e avantajul tau. Cel mai mare avantaj. Alex. Dar acum, daca mai ai baterie, hai sa trecem peste asta...
- Oh! Iubire scumpa...
- Edmond! Stii ce iubesc la tine cel mai mult si cel mai mult?
- Nu, iubire...
- Iubesc faptul ca tu ma iubesti mai mult decat te iubesti tu insuti. Tu chiar ai fi in stare sa iti dai viata pentru mine! Nu sunt cuvinte goale, spuse mereu de baieti... Dar, ingerul meu... Hm! Ingerul meu pazitor... Asa cum a spus femeia salvata de tatal tau... Asadar, sa revin. Ingerul meu drag, nu ai voie sa faci asta! De ce nu vrei sa intelegi ca si altcineva poate sa simta la fel? Sa isi iubeasca perechea mai mult decat pe ea insasi... Edmond, alta data, la asta sa te gandesti tu! Sa iti iei viata, pentru ca eu sa fiu in siguranta, nu este valabil. Si nu voi accepta niciodata asta! Nu iti cer asta... dragul meu... Nu pot sa concep asta... Iti mai aduci aminte ce mi-ai zis in ultima zi? Iti mai aduci aminte ce mi-ai spus despre cel mai greu pacat? E valabil si pentru tine. Sa nu cumva sa ne desparti pe veci! Sa nu cumva sa nu ne intalnim acolo sus! Orice se iarta... iubire... In fata Domnului orice se iarta, dar nu se iarta sa iti iei cu buna stiinta viata pe care el ti-a daruit-o... Si tu stii asta foarte bine! Altfel nu mi-ai fi cerut atunci sa iti jur ca iti voi supravietui... Prin urmare, orice s-ar intampla, tu nu ai voie sa ne desparti! Indiferent daca vor afla de mine, sau orice altceva se va intampla, promite-mi ca accepti orice, dar nu te omori! Daca e sa aleg o viata in siguranta fara tine si o viata in care sa fiu pandita de pericole la tot pasul, dar cu tine undeva in lumea asta, prefer oricand ultima varianta... Oricand, iubire... Ne-am promis ca ne intalnim sus... indiferent ce urmeaza! Asa ca... sa nu te mai gandesti sa iti iei viata pentru ca eu sa fiu in siguranta... pentru ca mi-o voi lua-o si eu, ca sa te prind din urma. Mi-e indiferent unde voi fi dupa moarte. In Rai sau in Iad, eu vreau sa fiu cu tine... Vreau sa ne intalnim... Vreau vesnicia cu tine... Edmond, e a doua oara ca aflu ca ai fi dispus oricand sa mori pentru siguranta mea... Sa nu mai fie a treia oara! Te implor sa iti scopti asta din cap, odata pentru totdeauna! Avem o intelegere, te rog sa te tii de ea! Vreau eternitatea cu tine, daca in viata asta nu ne e scris sa fim impreuna! Si sa nu te mai invinovatesti pentru ca ma pui in pericol. Sunt sigura ca stii ca te pot contrazice in secunda urmatoare... Am mai vorbit despre asta. Deci daca nu vrei sa ma invinovatesc si eu, daca nu vrei sa ma consum si eu, atunci nu o mai faci nici tu, niciodata! Ce va fi, va fi. Ca vrem sa acceptam asta, sau nu!
- Bine, psiholoaga mea draga! Nu ma vei mai auzi niciodata asa cum mai auzit in noaptea asta... Imi pare rau... Te rog sa ma crezi! Nu as fi vrut sa te trec prin asta... dar, nu am mai fost in stare sa ma abtin... cand tu te-ai impotrivit cu telefonul. Pur si simplu am clacat... Pur si simplu am cedat psihic... cand am crezut ca poate e ultima oara cand te aud, iar tu aveai tonul ala... si nu puteam sa te conving sa fii de acord cu dispozitivul. Ai vazut cat e de util. Indiferent ce s-ar fi intamplat cu mine aici in camp, Alex ar fi stiut unde sa ma gaseasca. E foarte util un astfel de dispozitiv daca nu ai nimic de ascuns. Nu e pentru a te controla pe tine, iubire. E pentru siguranta ta...Pot macar sa prind un fir, chiar daca iti inchizi telefonul, pot sa vad unde ai fost cand l-ai inchis si poate reusesc sa dau de tine, in caz ca ar fi nevoie. Nu am folosit niciodata dispozitivul din telefonul tau. Dar daca m-ai fi sunat ca esti in pericol, as fi stiut exact unde sa te gasesc. Asta e motivul pentru care ai avut dispozitivul in primul telefon.
- Stai linistit, Edmond, am inteles eficienta lui... Nu e nevoie sa te explici acum. Am vazut cum functioneaza chiar in noaptea asta...
- Deci totul e in regula, Carmen a mea?
- Da! Sunt in regula, daca tu esti in regula...
- Huh! Grea noapte!
- Si zici ca esti logodit? intreba ea, cu voce slaba.
- Hm! Da! Cica logodit. Dar nu iti face griji! Doar in ochii lor sunt logodit. Pentru mine nu inseamna nimic. Absolut nimic asta. E o copila... Iubire...
- Ce viata! Sa fii oferita! Gemu ea.
- Da... si sa fii oferita la vasta asta! Astia de aici sunt niste barbari! Barbatii! Femeile sunt niste sclave... Nimic nu seamana cu familia lui Alex! Tiberiu a incercat sa isi creasca copiii intr-un mod modern. Iar Alex a mai facut un pas spre modernism... lasandu-l pe George sa se insoare inaintea lui. Ei sunt altfel... fata de cei de aici. Aici e un Iad cu asemenea barbati. Vai! Si cand ma gandesc ca Alexandra a fost ceruta de diavolul asta, ma ia cu frig...
- Da... oribil... Oh! Iubire! Ce bine ca te aud din nou, asa cum te-am auzit mereu! Sunt acum atat de linistita. Chiar daca stiu acum toate amanunte, sunt mult mai linistita. Incearca sa iti invingi teama de a-mi spune tot adevarul... E mai rau pentru mine sa nu stiu...
- Bine, scumpa mea... asa voi face... promit... Esti in pat?
- Da... cu suvita ta de par pe perna ta...
- Te superi daca raman aici pana dimineata... pana cand dau zorii?
- De ce vrei sa ramai acolo? Intreba ea uimita.
- Pentru ca ma simt atat de linistit aici... si e atat de frumos cerul... Sunt atatea stele cazatoare in noaptea asta... Nu prea am vazut asta... In Bucuresti nu se vad...
- Bine, iubire... Umple-te de bine in noaptea asta! Ai nevoie de clipele astea...
- Multumesc. Nu iti face griji. Nu imi fac nimic... doar privesc cerul si ascult greierii. Cand se va termina totul, te voi aduce aici. Vom petrece noaptea perseidelor in camp...
- Sunt de acord! Vom avea noaptea noastra acolo, sub ploaia de stele. Si vom face dragoste... in mijlocul pustiului... acompaniati de greieri... Se aud si in telefon...
- Da... vom face dragoste... Multa dragoste... iubirea mea... Dar acum trebuie sa te mai rog ceva...
- Spune...
- Nu te mai gandi la tatal meu si la acea femeie. Trebuie sa recunosc ca ura pe tatal meu a renascut mai puternica decat oricand... El e vinovat pentru chinul meu din aceasta zi si pentru ingrijorarea voastra... Il urasc din nou, ca si in acea zi, cand am aflat de el.
- Oh! Imi pare rau! Te linistisesi deja... Nu te-am mai auzit vorbind despre ura asta in ultima vreme... dar te inteleg. Era de asteptat sa dai vina pe el pentru ziua ce tocmai a trecut, dar nu pot sa nu ma gandesc la acea femeie... Nu pot... Nu pot sa nu ma gandesc ca femeia asta l-a purtat in gand aproape treizeci de ani. I-a tinut minte si vocea si chipul... Si-a dorit sa il revada macar o data... Este miscator... Te rog, dragostea mea, daca ajungi momentul sa fii fata in fata cu el, sa nu o uiti pe femeia asta! Indiferent ce se va intampla, promite-mi ca ii transmiti dorinta acestei femei... Poate ca a fost ultima ei dorinta... Te rog sa i-o indeplinesti, asa cum ai indeplinit dorinta lui Tiberiu...
- Vom vedea ce va fi atunci, dar daca voi avea ocazia, iti promit ca ii spun tatalui meu ca am intalnit-o...
- Multumesc dragostea mea...
- Nu esti obosita?
- Niciodata nu voi fi obosita pentru tine! Ti-am mai spus asta.
- Ramai cu mine in noaptea asta?
- Da... Cu tot dragul...
Am povestit pana cand au mijit zorii... Niste zori sangerii... superbi... Atunci mi s-a terminat si bateria in telefon... asa ca nu am mai auzit-o pe Carmen. M-am ridicat din iarba inalta si am privit in jurul meu... Da. Eram intr-un camp deschis, cu iarba necosita... Era liniste... o liniste binefacatoare care mi-a data acum puteri. M-am indreptat spre masina oprita la margine de drum. Oare am fost urmarit toata noaptea? Oare mi-au pandit masina pana acum? Nu mi-a pasat. Nu au avut cum sa ma auda. Mi-am strans maxilarul, amintindu-mi de comportamentul lor si mi-am simtit buza de sus rasfrangandu-se sadic si stiam ca acum am avut acelasi ranjet sadic ca si al tatalui meu. Cu caninul la vedere. Le voi plati cu varf si indesat! Vor plata? Le voi da plata!
Am urcat in masina, am intors pe drumul pustiu de sambata dimineata si m-am intors spre oras. Am ajuns la serpentine... Acolo am parcat din nou si am coborat pentru cateva momente. Panorama orasului se intindea cat vezi cu ochii. Superba... feerica... de vis... Da! O voi aduce pe Carmen aici! Ii voi arata orasul de aici! Azi noapte fusesem la pamant, doborat de agonie... Altfel, as fi oprit, cu singuranta, sa admir orasul noaptea... Imi amintesc ca am intrezarit luminile orasului in oglinda retrovizoare...
Am ajuns la apartament... Am facut un dus si m-am odihnit... in sfarsit...
Odata cu aproprierea zile de incepere a anuluiscolar s-au umplut si cluburile de liceeni. Eu imi incepusem deja perindareaprin toate cluburile. Mi-am facut deja o parere desprecluburile din Oradea. Aceeasi atmosfera ca si in Bucuresti... Insa stiam ca suntsupravegheat... Ii simteam peste tot pe urmele mele. Cu o saptamana inaintede a incepe scoala, avusese loc un incident intre mine si urmaritorii mei. Simtisemca sunt in zona, iar atunci cand l-am observat, era mult mai aproape decat ceicincizeci de metri ceruti. Asa ca, m-am decis sa ii avertizez ca nu glumesc sica ei trebuie sa se tina de clauzele mele, altfel rupem targul, iar asta,pentru Samir era de neconceput. Prin urmare, am virat brusc pe o alee dinapropiere si m-am ascuns... pandind intrarea dintre cladiri. Abia am apucat sa matirez, ca barbatul a aparut pe aleea scufundata in intuneric. Intr-o clipa, l-amatacat. L-am luat de gat, strangand puternic, trantindu-l de perete, lovindu-lcu sete cu genunchiul in stomac. Barbatul s-a chircit de durerea acuta resimtita.Apoi l-am sustinut cu o mana si i-am mai dat inca doi pumni zdraveni pana canddoar bratul meu il mai sustinea. L-am cautat repede la brau si i-am gasit arma.Fi-r-ar. Toti oamenii lui Samir erau inarmati. I-am luat arma si mi-am pus-o labrau, apoi, cu cotul meu proptit in gatul lui, pentru a-l impiedica sa se maiapere, am mai cautat prin buzunarele paznicului meu. Apasam tare, iar el incercadin rasputeri cu ambele maini sa scape. Dar nicio sansa. Am gasit telefonul. Untelefon cu butoane. Hm! Precautii! Precautii... Telefoanele cu butoane nu puteaufi detectate atat de usor la fel ca si smartphonurile. Am apasat un buton, savad daca e blocat. Da! Era blocat