- Iubire... am gemut eu, miscat de cuvintele ei.
- Haide, mai bine, spune-mi ce ai mai aflat despre el.
- Hm! Am aflat ca a fost cel mai corect si mai loial si mai hotarat si mai cinstit om din cati a cunoscut acel barbat cu care a fost el in tinerete.
- Ei, vezi? Asta ar trebui sa te puna pe ganduri. Asta ar trebui sa vezi tu! S-ar putea sa te inseli in privinta lui! Si, sincer, imi doresc din tot sufletul sa te inseli! Tu ai dreptul la un om cinstit, loial si corect in viata ta! Un om care sa te reabiliteze in ochii tai! Meriti asta!
- Draga mea, tu ai putea sa treci peste tot ceea ce s-a intamplat din cauza lui?
- Nu mai sunt atat de sigura ca e din cauza lui. Nu mai cred asta, de cand mi-ai spus ca a salvat o fata... pe care nici macar nu o cunostea... De atunci ma tot gandesc la el... A riscat un razboi cu lumea tiganeasca pentru o fata oarecare... si tu stii cel mai bine ce a riscat el, atunci...
- Da! Aici ai dreptate! Dar asta nu are nicio legatura cu mine! Niciuna!
- Stiu, iubire, stiu... dar are legatura cu motivul pentru care esti tu acolo. Are legatura cu tatal tau! Asta dovedeste ca nu e atat de crud pe cat ai crezut tu ca este, Edmond! S-au pe cat a vrut mama ta sa il zugraveasca... Dar, oricum vei afla pana la urma. De aceea esti acolo. De aceea esti atat de departe de mine...
- Da! Voi afla! Si ma intorc la tine, iubire! Ma intorc si nu mai cobori din pat o saptamana incheiata... Am schimbat eu tonul.
- Doar o saptamana? Chicoti ea mai binedispusa.
- Ei! Eu am spus termenul minim...
- Asa mai merge! Asa suna mai bine! Hai, mai spune-mi! Ce-ai mai aflat.
- Sotia lui e sufletul lui pereche...
- Uau! Ce frumos!
- Pe fratii mei ii cheama Darius si Daria. Am continuat eu.
- Daria?! Ce nume frumos! Imi place! Deci tu cu Daria ai treaba.
- Da! Cu ea voi avea treaba!
- Dar de ce nu incerci sa te apropii de Darius? Poate ai putea intra in anturajul lui si sa te cheme la majorat. De ce Daria?
- Pentru ca ea e fata lui tata. Ea e mult mai potrivita. Lovitura va fi mult mai mare! Socul va fi mult mai mare! Baietii nu isi prezinta amicii parintilor, dar fetele isi prezinta iubitii. Daria imi va face intrarea. Ea ma va prezenta tatalui meu. Iti dai seama ce lovitura va fi pentru el, cand va vedea cu cine umbla fata lui?! Si cata durere va simti el si sotia lui cand o vor vedea cu sufletul distrus?!
- Dar, Edmond! Indiferent ce a facut tatal tau, Daria nu are nicio vina. Mai mult ca sigur ca ea habar nu are ce a facut tatal ei cu mama ta...
- Va afla in acea zi! Fii sigura de asta! Carmen! Iubire! Asa trebuie sa fie! Doar prin ea ajung la el.
- Ok! Fa cum crezi! Doar sa te intorci intreg acasa!
- Ok! Iubire... dar acum hai sa inchidem... sa putem face ceea ce am vorbit. Sa rezolvam paginile de facebook.
- Bine, dragul meu. Voi avea cea mai mare grija sa nu ne dam de gol.
- Te iubesc, Carmen! Ai sarutul meu pe frunte...
- Si eu te iubesc, Edmond... Totul va fi bine!
A inchis. Oh! Pe zi ce trecea imi era tot mai dor de printesa mea. Iar dupa ziua de azi... stiam ca nu voi mai avea liniste. Au revenit fricile... au revenit temerile... A revenit groaza ca ar putea cumva sa ajunga la iubirea mea si sa ma forteze sa o iau de la capat... Asta este acum! Nu aveam ce sa mai fac! Am facut exact ceea ce nu am vrut sa fac. Sa ma pun in pericol. Iar acum nici nu mai puteam sa ma retrag. Din nou!
Prima data, am rupt in mici bucatele poza noastra. Apoi am ars-o. In timp ce ardea, sufletul meu ardea si el. Ma durea ingrozitor de tare! Sa ard eu poza care mi-a fost cea mai draga dintre toate! Sa ard eu fotografia care m-a adus in bratele ei? Apoi mi-am adunat puterile sa pot gandi din nou si m-am grabit sa fac curatenie pe pagina mea de Facebook. Nimic nu trebuia sa duca la Carmen. Cand am dat pe profilul ei, m-a durut inima cand i-am dat block si a disparut din lista mea de prieteni. Mi s-a rupt inima... Apoi mi-am schimbat din nou imaginea din profilul paginii vechi, chiar daca ii schimbasem numele. Nu am vrut sa risc nimic. Am pus o imagine oarecare... fara niciun indiciu care ar putea duce la iubirea mea. Am sters si poza din galeria telefonului sa nu mai fie nici urma de ea.
In timp ce eram cu telefonul in mana, mi-a venit o notificare pe Facebook. O cerere de prietenie de la "te astept" Oh! Scumpa mea... nu s-a putut rabda sa nu fie ceva ce doar noi doi stiam, insa ceva de o importanta vitala pentru noi... Imi promisese acum sapte ani ca ma asteapta... Normal ca am acceptat cererea de prietenie. Am intrat pe profilul ei si l-am cercetat cu atentie. A inteles foarte bine ce a avut de facut. A schimbat tot. Nu mai figura ca e din Bucuresti... Era din Botosani... Si-a schimbat si varsta... Era cu sase ani mai in varsta decat mine... Nimic nu ducea spre noi. Nici pozele care ii ramasesera, nimic. Era perfect.
I-am trimis un mesaj pe mesageria retelei de telefonie mobila.
"Profilul tau e perfect. Multumesc, ca m-ai inteles, iubire."
"Nu vreau sa te pun in pericol. Dar tot nu mi-ai spus totul"
"Nici nu iti voi spune"
"Aflu eu"
"Nu incerca, te rog! Nu imi faci un bine, daca afli"
"Cu ce stric daca stiu si eu?"
"Iti vei face griji si doi ani de zile sunt multi"
"Ce siguranta ai ca nu se intampla nimic in astia doi ani?"
"Pentru ca stiu care mi-e termenul"
"Deci ceva grav s-a intamplat azi"
"Iubire, las-o asa! Tu tine-te de ceea ce am spus eu sa faci"
"Si daca nu vreau?"
"Atunci, strici tot si stiu ca nu vrei asta"
"Ce stric?"
"Tot"
"Alex stie?"
"CARMEN"
"Ok! Ok!"
"Pune-te la odihna. Nu iti mai bate capul."
"Bine, sefu!"
"Somn usor, iubirea mea draga"
Am cautat pe facebook numele surorii mele: Daria Reyn. Am gasit-o din prima. Era singura cu numele asta. Uau! Era superba. Doamne! Ce frumoasa sora am! Avea o gramada de poze postate. Toate cu ea singura. Asa si figura in profilul ei. Deci am sanse sa nu aiba pe nimeni inca... Apoi m-am uitat la data nasterii. 24 decembrie, 1995. Asadar Aveam de asteptat mai mult. Of! Aveam de asteptat cateva luni mai mult. Ea avea majoratul peste doi ani si patru luni. Of!
Eram in toi pe adresa ei cand am avut o notificare a mesajeriei. Carmen:
"Tu ai vazut data nasterii fratilor tai??????"
"Tocmai la asta ma uitam si eu..."
"PATRU luni in plus. Nu e corect! Ai mai fi putut astepta putin! Hai, inapoi!!!!"
"Iubire... Serios!"
"Ai trisat!"
"Nu am stiut nici eu pana acum data nasterii lor. Nici numele lor nu l-am stiut. Acum nu ma pot intoarce fara sa stric ceva. Nu am cum sa ma intorc. Te-as pune in pericol!"
"Deci, deja esti in pericol!"
"NU SUNT IN PERICOL ACUM. INTELEGE ODATA!"
"De ce nu imi explici despre ce este vorba?"
"Daca te gandesti putin, iti dai si singura seama din ceea ce am spus eu cand am vorbit la telefon."
"Fi-r-ai tu sa fi, Edmond!"
"PARCA TE PUNEAI LA SOMN. DE CE ESTI PE FACEBOOK?"
"Lasa, majusculele ca nu ma sperii!"
"Of! Carmen!"
"Asa mai merge. Hai mai bine spune-mi despre ce e vorba!!! Nu ma pune sa gandesc prea mult la ora asta. Daca oricum mi-ai spus, atunci de ce mai ai retineri?"
"Ti-am spus. Am dat de niste oameni rai aici. Ma vor pentru ei si vor sa aplice aceeasi metoda pe care a aplicat-o si Tiberiu. Vor sa ma constranga sa raman. Dar doar dupa ce imi termin treaba. Deci dupa 24 decembrie 2013. Nu au cu ce sa ma constranga, daca ei nu dau de tine. Tu esti singura pentru care as ceda din nou!"
"Oh! Doamne! Nu din nou!"
"Vezi de ce nu am vrut sa iti spun? Nu e cazul sa iti faci griji de pe acum. Mai am doi ani si patru luni pana atunci. Nu se vor atinge de mine sau de tine pana atunci. Va fi bine. Vei vedea! Am timp sa ma pregatesc."
"Alex stie?"
"Da! Dar te rog sa nu il intrebi nimic"
"De ce???"
"Pentru ca nu vreau sa vorbiti despre asta. Te rog, iubire! Nu vorbi nimic cu Alex."
"Bine."
"Serios, iubire. Nu ii spui ca ti-am spus de situatie. El m-a sfatuit sa nu iti spun"
"Nu ii spun. LINISTESTE-TE!"
"Hai la somn! Si nu te gandi prea mult la ce ti-am scris. Este timp"
"E foarte frumoasa sora ta!"
"Da. Trebuie sa recunosc ca e frumoasa. Dar tu esti mai frumoasa"
"Haide, acum! Nu sunt geloasa. E SORA TA! Va fi cumnata mea, indiferent ce se va intampla pe acea data."
"Asa te vreau! Dar imi doresc sa nu iti faci atatea vise cu neamurile mele de sange. Prefer sa iti fie Alex, Alexandra si George cumnatii tai. Iti poti da seama ca Daria nu ma va ierta niciodata pentru ce ii voi face."
"Te impact eu cu ea! Promit!"
"Da! Tu stii sa ierti, iubirea mea draga"
"Si ii voi spune eu ce fel de om esti de fapt!"
"Vom vedea ce va fi"
"Va fi bine."
"Te iubesc, scumpa mea"
"Si eu te iubesc. Ma pun la somn. Poate te visez"
"Somn usor"
M-am mai uitat o vreme pe profilul surorii mele. Asa am aflat la ce liceu e. Am vazut poze cu tatal nostru pe pagina ei, din anii trecuti. Asta m-a facut sa caut profilul lui. Recunosc ca am avut emotii atunci cand am intrat pe acest profil. Prima data, i-am vazut pozele. Uau! Ce poze frumoase avea postate. Toate cu familia lui. Cele mai multe impreuna cu sotia lui. Cu sufletul lui pereche. Am vazut casa lui in pozele postate de el. Casa lui... gradina lui... caii lui... L-am vazut calare pe un cal negru, deosebit. Ce tinuta la tatal meu! Ce atitudine! Dar nici sotia lui nu era mai prejos. Se vede ca adorau natura... Acum am inteles de ce a ales el casa de la tara si nu a vrut apartamentul. Am vazut poze dintr-o poienita... Doamne! Era raiul acolo. O poienita asemanatoare cu poienita in care am visat-o de atatea ori pe Carmen a mea. Probabil de aici erau visele mele... Cine stie? Apoi am vazut o poza cu un barbat alaturi de tatal meu. Se tineau pe dupa umeri si radeau fericiti. Asta era toata atmosfera din pozele alea. Natura si fericire... si iubire... si prietenie... iar eu eram pe cale sa intervin in fericirea lor... Sa le distrug tot.
Apoi m-am uitat la datele lui. Licentiat in economice... data nastrerii: 4 septembrie 1967...
A doua zi, pe la amiaza, Alex m-a sunat si mi-a spus locatia de unde sa il iau pe cel trimis de el sa imi monteze camerele de luat vederi... Era Simion, cel care se pricepea si la telefoane mobile.
- Salut, Simi! Ti-a fost dor de mine?
- Sa stii ca da. Nu am uitat cat de tare m-ai lovit in prima zi.
- Alex e vinovat. El a vrut sa ma testeze.
- Da. Ce de vreme a trecut de atunci... Mi-e dor de voi... Mi-e dor de gasca noastra... Nimic nu mai e asa cum a fost cand erati cu noi. Alex era sufletul gastii noastre. Tu erai cam inchis, daca ma intrebi pe mine. Abia de zambeai, dar erai de treaba. Veneau fetele la noi la masa cand erati si voi doi... Acum, e naspa rau... Ma gandesc sa ma las si eu. Dar habar nu am de ce sa ma apuc.
- Pai, Simi... tu ai meseria in mana! Vorbesc eu cu Alex sa te ajute.
- Ai face asta pentru mine?
- Esti cel mai bun in telefoane! Oameni ca si tine sunt cautati! Sunt sigur ca ai avea succes! Iti faci o reclama buna. Te ajutam noi. Iti fac pagina de web. Din aia agresiva care sa apara pe fiecare site... Si financiar te ajut daca e nevoie! Hai, mai! Lasa-te de fete! Cauta-ti si tu una ca si Alex. Tu ai vazut cat de fericit e el acum? Cat de implinit e el acum?