- Ma doresti?
- Oh! Si inca cum! Daca ai fi aici cu mine, ti-as arata cat de tare te doresc...
- Sunt cea mai buna?
- Cu siguranta! Esti cea mai buna! Tu mi-ai aratat mereu Paradisul... Si stii ca am ce compara! Deci sa fii convinsa ca stiu ce spun! Nimeni nu e ca tine!
- Da. Si Alex mi-a spus cat de disperate au fost ele dupa tine...
- Serios? Ti-a spus Alex despre asta?
- Nu te supara, iubire... ca mi-a spus Alex despre asta... Imi pot inchipui cat de disperate au fost dupa tine... Simt acelasi lucru... Simt aceeasi disperare ca si ele, acum... El doar a vrut sa imi demostreze cat de mult ma iubesti... Ca nu ti-a pasat de niciuna dintre ele... si doar la mine te-ai gandit mereu... Mi-a povestit despre fiecare situatie in parte... Mi-a povestit despre disperarea ta... A fost de ajuns sa pun doar intrebarea despre o situatie despre care mi-ai spus si tu, iar el mi-a povestit cu lux de amanunte... Edmond... De parca abia astepta sa pun intrebarea. Doamne! Prin cate ai trecut tu, in astia patru ani! Sa faci toate astea doar din loialitate! Doar pentru ca ai promis!? Si cat de mult te-a ajutat existenta mea...
- Da, iubire! Tu m-ai ajutat in toti acesti ani! Alex are dreptate. El mi-a vazut fiecare cadere... si fiecare revenire a mea.
- Dar sa cedeze asa Tiberiu, iubire!? Sa isi incalce principii pentru tine?! Mi-au spus ce socati au fost si Alex si sora lui... in acea zi... Au fost socati si de tatal lor si de tine! I-ai impresionat pe toti! Si i-ai uimit pe toti! Si au fost foarte mandri de tine! Mai ales Alex! Pai el e mandru de el insusi ca te-a convins sa vrei sa ramai si sa fii cine esti tu acum! Mi-a povestit cum a fost prima data la sala!
- Vai! Alex! am chicotit eu, amintindu-mi acele zile. Cat de grele au fost si cat de usor le luam acum... ca o aveam pe ea.
- Da! I-ai batut bine! L-ai convins din prima. Daca nu te-ar fi vazut ce poti la sala, el nu ar mai fi insistat sa ramai langa el. Ti-a vazut potentialul de atunci! De aceea a fost atat de crud dupa aceea. A tinut mortis sa ramai cu el! Apoi mi-a spus de Corina aia! Crede-ma ca am ras.
- Serios? Nu te-a deranjat asta? Nu te-a deranjat sa afli nume...?
- Nu! Doar mi-ai spus ca eu iti eram in gand cand le aveai pe ele. Mi-ai scris si in scrisoare... si mi-ai spus-o si tu, iubire... Nu ma vei auzi niciodata rostind un repros despre asta! Am inteles foarte bine de ce ai facut, ceea ce ai facut. Tu ai grija acum. Sa ma porti in gand si acum, asa cum ai facut-o mereu... Stii, iubire, stiu ca baietii sunt altfel si sunt mai directi... dar sa stii ca daca nu spun, nu inseamna ca nu te doresc... Nu inseamna ca nu imi doresc sa fac dragoste nebuna cu tine...
- Mie poti sa imi spui iubire... tot ceea ce simti... si tot ceea ce iti doresti... Eu te voi asculta mereu si nu voi rade de tine! Poti sa vorbesti murdar, daca iti vine sa vorbesti asa... cand esti doar cu mine...
- Adica sa fim la linia fierbinte? Chicoti ea, binedispusa.
- Da... cam asa...
- Adica sa facem dragoste prin telefon?
- Doar daca iti doresti si tu asta...
- Uau! E ciudat... Dar sa stii ca atunci cand voi simti prea tare nevoia de tine, cand se va umple paharul vom incerca asta... Nu stiu daca ne va reusi, dar voi incerca...
- Serios?! Esti dispusa sa incerci asta cu mine?
- Doar cu tine, iubire!
- Stiu... draga mea! Stiu! Dar acum trebuie sa te trimit la somn. Ai mai pierdut o noapte din cauza mea.
- Lasa ca am timp sa ma odihnesc. Ma simt atat de bine acum... M-am panicat foarte tare cand nu mi-ai raspuns la telefon. Am crezut ca te-ai suparat rau pe mine.
- Stiu! Ti-am citit toate mesajele, iubire. De aceea m-am grabit sa iti trimit raspuns.
- Bine ai facut, dragostea mea.
- Dar, serios! Pune-te la somn. Daca te imbolnavesti, eu innebunesc aici!
- Nu iti face griji! Nu ma imbolnavesc... si uite, te ascult. Ma pun la somn acum. Imi mai dai odata sarutul tau pe frunte?
- Cum sa nu ti-l dau, iubire... Somn usor.
A inchis ea. Ca de obicei. Doar aseara s-a intamplat sa ii inchid eu. Am ramas cu telefonul in mana si am zambit... Carmen va fi bine. Deci pot sa imi continui planul... Visul meu urat a fost deja uitat.
Duminica i-am cautat pe cei despre care mi-a spus Alex. Am avut cateva adrese si le-am luat la rand. Am ajuns la prima adresa. Am parcat langa gard si am intrat in curte. O curte stramta si neprimitoare.
Pe cand am facut cativa pasi, am fost intampinat de un barbat de vreo cincizeci de ani. Mai mult sau mai putin. Avea tenul oaches... si era destul de neingrijit.
- Cauti pe cineva?
- Buna. Sunt Edmond, baiatul lui Alex, copilul lui Tiberiu.
- Aaa! Deci tu esti Edmond! Am auzit o gramada de lucruri despre tine. Vino in casa.
Am intrat in casa destul de saracacioasa si nu am putut sa nu ma intreb ce caut eu aici. Oamenii astia nu aveau cum sa ma ajute. Dar am incercat sa imi spun ca Alex nu m-ar fi trimis la oamenii astia, daca nu aveau ceva sa imi spuna.
Cand am intrat, omul care ma intampinase a inceput sa vorbeasca pe tiganeste. Normal ca am inteles tot si i-am salutat pe cei din casa pe limba lor, spre marea lor satisfactie. De indata ce le-am vorbit in limba lor, atitudinea lor s-a schimbat radical.
- Deci tu esti fiul lui Cris Reyn?
- Da! Eu sunt!
Barbatul s-a uitat lung la mine... masurandu-ma din cap pana in talpi.
- Da! Tu esti baiatul lui. Imi aduc foarte bine aminte cum arata el la varsta ta! Exact aceeasi atitudine! Exact acelasi trup. Exact acelasi chip. Si de ce vrei sa il intalnesti?
- Vreau sa stie ca exist. Vreau sa vada ce am ajuns.
- Hm! Ironia sortii! El ne-a chinuit atunci, iar acum fiul lui ne cere ajutorul.
- Cum adica, v-a chinuit? Am intrebat eu socat de cuvintele lui.
- Am fost cinci atunci... Cinci dintre ai nostri... Am vrut sa ne distram cu o parasuta... care ne-a jignit... si am fost intrerupti de Cris Reyn asta! Erau doar el si amicul lui in noaptea aia si ne-a surprins in toi. Nu vrei sa stii ce ne-a facut!
- Ba vreau sa stiu totul. De aceea sunt aici.
- Ne-au batut pe toti cinci. Da! Spre marea noastra rusine, ne-au batut... Dar stii cum? Intr-o clipita... Avea un stil de bataie, ca nu ii statea nimeni in cale. Lovea atat de rapid si de puternic incat pur si simplu nu aveai nicio sansa. Bai! Si inca si-a dat si numele! Nu i-a fost frica! Ne-a batut mar pe toti, ne-a legat cu proprii nostri pantaloni si ne-a bagat chilotii in gura. Da! Asta ne-a facut. Mi-e rusine sa iti spun, dar ai venit tocmai din Bucuresti! Tiberiu ne-a cerut expre sa avem grija de tine aici. Dar, nu stiu cum te-am putea noi apara... Cris Reyn ne-ar omori pana la urma. Stii, dupa ce ne-a legat pe toti cinci, ne-a circumcis ca pe evrei... Bai!
- Poftim?!
- Da! Cu propriul nostru fluturas!
- Ce? Ati avut cutite la voi si nu ati putut sa ii faceti nimic?
- Da! Ne-a surprins si a fost extrem de rapid! Crede-ma! Nici nu am apucat bine sa il vedem, ca eram deja legati. Cris Reyn nu a umblat niciodata cu jumatati de masura. Am avut probleme atunci. Ne-am infectat toti. Iti dai seama! A fost oribil. Am ajuns la injectii din cauza lui. A fost nebun.
- Si nu ati incercat sa va adunati si sa va razbunati!? Ce naiba!? Doar va cunosc obiceiurile! Stiu ce faceti in asemenea situatii! Stiu cat de uniti sunteti! Stiu cum reactionati! A fost atat de vizibil. V-a spus si numele! Ati fi putut sa il gasiti usor si sa ii dati ceaiul!
- Nu! Nu am putut face asta! A trimis politia peste noi!
- Ce? Cum adica?!
- Ne-a blocat! Politia ne-a spus ca e jale daca nu ne oprim! Ca fata a depus declaratie! Si ala cu care a fost fata la fel! Nu am indraznit sa facem nimic. Apoi, peste cativa ani ne-am intalnit din nou. Am nimerit in acelasi local. El era tot cu acelasi barbat... Noi l-am recunoscut pe omul care a fost cu parasuta aia atunci. Eram sase oameni! Bai! Sase! Stii ce ne-a dat?! Bai! Era invincibil, bai! Amicul lui nici nu s-a bagat. Cris Reyn, singur, ne-a batut pe toti. Si acum nu am avut scuza surprizei... Eram deja in toi... Apucaseram sa ii dam vreo doua omului, pe cand s-a bagat tatal tau si mi-a oprit bratul. Bai! Iti dai seama ca eram pe punctul sa il lovesc pe om si am pus toata forta in brat, iar el mi-a oprit bratul intr-o milisecunda fara niciun efort. Baiete, tatal tau e dat naibii! Dar vad ca nici tu nu esti mai prejos. I-ai calcat pe urme. Ti-am spus ca am auzit multe despre tine. Deci asta a fost Cris Reyn! Asta ne-a fost experienta cu acest om! A fost un om puternic, dar niciodata nu a fost de partea noastra! Si nici nu am apelat niciodata la el. Nu aveam de ce. El facea doar scandaluri. Am auzit de un scandal monstru in centrul orasului care ar fi fost iscat de el. Dar a scapat si atunci. Acum, sunt satisfacut! Va afla cine esti tu! Va afla ca tu ai fost printre ai nostri si ai facut tot ce facem noi. Ce tare! As vrea sa ii vad fata in acel moment. Dar, nu putem sa te ajutam. Tu trebuie sa cauti ajutor in alta parte. Daca ne vede, nu ai nicio sansa sa fii fata in fata cu el. Nu apuci!
- Acum e la fel de puternic?
- Nu stim. Nu am auzit de el de foarte multi ani! Nu a mai facut scandal din tineretile lui...
- Si, deci nu stiti de bairamurile tinute de el?
- Nu!
- Nici de fetele care au fost cu el?
- Nu... nici de ele.
- Pe tipa aia pentru care s-a bagat o stiti?
- Da.
- As putea s-o gasesc?
- Ea a ramas tot in zona asta... Sta la cateva strazi de aici.
- Serios?
- Da! Daca vrei iti aratam casa. Dar doar atat.
- E bine! Atat am nevoie.
- Ok! Vino! O cheama, Amelia. Tii minte?
- Da! Amelia. Am afirmat eu... hotarat. Adunam acum informatii. Voi avea timp sa le rumeg in hotel.
Barbatul m-a luat de brat si m-a condus pana in fata curtii femeii care il vazuse candva pe tatal meu... apoi si-a luat ramas bun si s-a intors acasa. Eu am ramas acolo, in fata portii. Mi-am luat inima in dinti si am intrat. Era un cartier de case mult diferit de centrul orasului. Nu stiam cum se numeste cartierul dar era saracacios. Am intrat pe poarta, insa un dulau s-a repezit la mine si mi-a oprit inaintarea. Nu a sarit sa ma muste, dar nici mult nu a fost s-o faca.
- Domnule! Ce naiba faci in curtea mea?
- O caut pe doamna Amelia...
- Ce treaba ai tu cu ea?
- Doar vreau sa o intreb ceva...
- Ce?
- Spune-mi doar, daca o pot gasi.
- Poate stiu eu raspunsul. Sunt fata ei.
- Nu cred ca poti sa imi raspunzi tu la intrebare.
- Mama, e bolnava... grav... e pe moarte... Nu as vrea sa se supere.
- Promit sa nu o supar. Doar vreau sa intreb ceva despre o persoana anume.
- Bine, pofteste. Cum te cheama?
- Edmond... dar numele meu nu ii va spune nimic...
- Pot sa raman si eu cu ea... in caz ca are nevoie de mine?
- Bineinteles. Nu e secret.