In acea seara, normal ca nu am facut sex. Nici nu ma puteam gandi sa o fac dupa clientul ala! Am ramas cu ea pana s-a linistit, apoi m-am intors la apartament. Am intrat in dormitorul meu si m-am asezat in fata altarului plin de poze cu iubirea mea. Atunci a fost prima data cand am simtit ca as putea sa ma rog din suflet. Ca as putea incerca sa fac ceva sa fiu si eu auzit. Ca as putea sa imi cer iertare pentru ceea ce fac... Ca as putea gasi intelegere si ca nu voi fi pedepsit mai rau decat eram deja.
Mi-am impreunat degetele a rugaciune si mi-am lasat fruntea pe ele, inchizand ochii. "Oh! Doamne, Dumnezeule! Iarta-ma! Iarta-ma ca fac asta! Ai mila de mine si nu mi-o lua pe Carmen! O vreau in viata mea! Nu vreau sa ma gandesc ca ceea ce fac eu acum va duce la pierderea ei! Ca ma vei pedepsi luandu-mi-o! Te rog, Doamne! Adu-mi linistea! Da-mi linistea de care am nevoie si promit ca voi fi corect cu tatal meu! Ca voi asculta ce are sa-mi spuna! Ca nu ma razbun pe el pana nu aflu de ce a facut ceea ce a facut. Daca lui i-ai dat atatea dupa ceea ce a facut, te rog, da-mi si mie asta. Lasa-mi-o pe Carmen! Nu iti cer altceva"
Apoi am asteptat sa vad cum se simte o rugaciune. Si am avut se simti. Sincer! Am simtit conexiunea. Am simtit linistea de care am avut atata nevoie. Mi-am promis ca niciodata nu mai adorm fara sa spun o rugaciune. Voi invata si "Tatal Nostru" si ma voi ruga. Poate-poate voi fi auzit.
Apoi m-am intins in pat si am mangaiat suvita din parul ei. Mi-am luat telefonul. A fost timpul sa citesc mesajele ei. La fel de dulci ca si pana acum. I-am raspuns la fiecare dintre ele, apoi am adormit...
Zilele au trecut si a venit si ultima zi in care am mai vazut-o pe Lorena. Trecusera pe la ea deja mai multi clienti. Ea devenise o prostituata cu acte cum se zice. Nu am mai facut sex cu ea. Insa am fost la ea in fiecare seara. Iar asta pentru ea era de ajuns. Era suparata... si trista... dar era multumita ca ma ajuta pe mine. Imi zambea dragastos de fiecare data... Iubirea ei pentru mine nu palise deloc... Spunea mereu ca asteapta ziua in care vom fi din nou doar noi doi...
In seara in care am fost ultima data la ea ea ma primise cu bratele deschise.
- Cris, mi-a fost dor de tine. Nu stiu, te simt ca ceva nu e in regula. Nu mai vrei sa facem dragoste... Nu mai vrei sa ma tii in brate... ca si inainte. Imi reprosa ea bland, lipindu-se de mine.
- Lorena, sunt scarbit de asta! Nu mai vreau sa ma gandesc ce faci tu in fiecare zi... de mai multe ori pe zi... Nu mai pot, Lorena! Nu mai merge! Am crezut ca va fi usor! Doar o fac atatia, dar nu! Mie mi-e scarba! Prefer sa ma retrag. Nu va mai fi niciodata ceea ce a fost! Stiu ca nu ai fost fecioara cand ne-am intalnit, dar acum e altceva. Va trebui sa plec. Sa nu ma mai gandesc ca nu mai pot face dragoste cu tine. Nu pot! Mai bine plec si iti dau drumul!
- Nu! Cris! Nu! Nu poti pleca! Nu imi face asta!
- Nu mai putem fi impreuna! Eu plec. Tu nu mai poti ramane in garsoniera asta daca eu plec...
- Oh! Doamne! Nu! Cris... te rog... Nu am facut destui bani? Pot face mai multi! Mai pot face! Mai multi! Te rog! Te iubesc, Cris!
- Vezi despre ce vorbesc? Tu ai ajuns in stadiul ala in care nu iti mai pasa de trupul tau!
- Ce sa imi pese? Fac bani! Asta e ceea ce conteaza! Avem bani! Si mai pot face asta multa vreme. O fac cu placere, cand stiu ca tu vii la mine si suntem impreuna!
- Nu! Eu nu pot asa! Ce sa fac? Sa raman pe neveu? Sa nu te pot avea? Mai bine plec! O sa ne treaca! O sa vezi! O sa ma uiti!
- Nu! Eu cu ce raman?
- Cu bani! Te poti intretine asa! Sau daca vrei, te ajut sa mergi in strainatate. Poate e mai bine sa mergi. Asa ne-ar fi mai usor! Departarea departeaza. Ce zici? Nu vrei sa mergi dincolo? Acolo faci bani mult mai frumosi...
- Oh! Ce spui tu acolo? Sa plec? Unde? Ca nu stiu incotro s-o iau.
- Ti-am spus. Te ajut sa pleci. Te duci la loc sigur! Nu ramai pe strazi. Asa e cel mai bine! Acolo iti gasesti pe altcineva... si ma vei uita pe mine. Aici sunt lucruri familiare... care dor... Si eu plec. Imi las chiria si plec de aici. Nu pot ramane aici! Nu cand sunt atatea amintiri...
- Atunci, fie. Mai ajuta-ma o data. Ajuta-ma sa plec. Nu mai vreau sa raman aici! Daca am ajuns sa imi vand trupul, atunci macar sa o fac pe bani grei!
- Esti sigura?
- Da! Vreau sa mai faci asta pentru mine... Oh! Cris! Dar te iubesc atat de mult... reincepu ea...
- Si eu te iubesc... si imi pare tare rau! Mai bine nu as fi acceptat sa faci asta! Mai bine as fi plecat atunci! Acum e mult mai rau! Cand ma gandesc la ce te-am impins sa faci, ma ia cu sila!
- Promite-mi ca te mai vad o data. Promite-mi ca mai vii odata la mine inainte sa plec.
- Promit. Ne mai vedem cand pleci! Te rezolv cat de repede pot.
Normal ca am rezolvat cat de repede s-a putut. A doua zi ea era deja trecuta granita. Actele ii erau de mult pregatite. Nu m-am tinut de promisiune. Nu mi-am luat ramas bun de la ea. Am preferat sa nu o mai vad niciodata.
In acea seara, Alex a venit la mine. Stia, sunt sigur ca stia ce simt. Nu am fost bucuros ca am dus la final aceasta prima racolare, dar am fost multumit de mine. Nu am dezamagit. Asta a fost gandul meu. In rest, m-am simtit ca naiba!
- Frate! Esti bine?
Nu i-am raspuns. Nu am vrut sa il mint. L-am privit doar, cu fruntea incretita.
- Edmond! Nu ai obligat-o! Nu ai fortat-o! Ea a ales! Nu ai luat-o de pe strada. Nu ai sechestrat-o... Nu ai drogat-o... Ea a ales asta! De la inceput pana la final. A fost alegerea ei!
- Stii ca nu e asa?! Am mintit-o... i-am inselat increderea... am impins-o la asta...
- Gata! Fara regrete! Frate! Asta este! Ti-a reusit prima lovitura. Restul vin de la sine! Asa ca si cu ea. La primul a plans... apoi totul a fost din inertie.
- Alex, am nevoie de Alexandra... am soptit eu... - Am nevoie de cuvintele ei... Am nevoie sa imi spuna acum ce a vorbit cu Carmen... Am nevoie de un pansament pentru suflet. Apoi promit ca o iau de la capat. Nu ma opresc. Patru ani de zile asta voi face. Asa cum am promis.
- Mergem sambata la vila. Saptamana asta ne luam liber. Angela va simti ce inseamna sa lipsesc putin din peisaj. Sa vad daca o pot convinge asa. Se lasa greu! Foarte greu. Deci in weekend mergem la vila. O sa ne simtim bine. Oricum au mai venit o transa de bani de la Narcisa. Trebuie sa mergem dupa ei.
- Ok. Atunci asa ramane. Mergem la vila sambata, dar vreau ca Alexandra sa fie acasa.
- Va fi! Promit. Te las. Sigur esti bine? Nu faci vreo prostie?
- Nu! Stai linistit. Sunt bine. Si voi fi bine.
Alex a iesit. Era ora noua seara. Apoi mi-am amintit ca parintii lui Carmen sunt din nou pe schimbul doi. Trebuie s-o sun. Neaparat. Nu imi ajungeau mesajele. Voiam sa ii aud vocea. Ea imi va ridica moralul. Ea ma va ajuta.
Am pus mana pe telefon si am sunat-o.
- Alo? Edmond! Iubire! Esti bine?
- Da... sunt bine.
- Ma minti! Nu esti bine! Ce s-a intamplat?
- Am avut o zi grea. Foarte grea. Scuze ca te-am sunat atat de tarziu, dar daca tot am terminat mai deveme ca alta data, m-am gandit ca poate iti aud vocea.
- Nu e tarziu. Stai linistit. Ma bucur ca m-ai sunat.
- Draga mea... mi-e atat de dor de tine...
- Si mie... Dar asa trebuie sa fie.
- Of!
- Edmond! Tu chiar nu esti bine!
- Fizic sunt bine, draga mea Carmen... Mai bine, spune-mi cum e la liceu...
- Tot nu-mi place. Profesorii sunt rai. Colegele sunt reci...
- De ce sunt reci? Ce le-ai facut?
- Nu le-am facut nimic... dar ele altceva nu vorbesc decat despre baieti... Acum, cu atat mai mult cu cat urmeaza perioada balurilor. Apropos. Sper ca te-ai inscris la concurs.
- Tu te-ai inscris?
- Nu! Nu-mi arde mie de concursuri... Nu in liceul asta.
- Iubire... incearca sa te apropii de ele.
- Nu pot... sunt crude... si mistocare... Sunt mai multe colege care sunt impreuna din clasa a cincea. Sunt un cerc inchis...
- Tu nu mai ai nicio alta colega de la gimnaziu?
- Nu...
- Oh! De ce nu mi-ai spus prin mesaje?
- Pentru ca nu vreau sa iti schimbi numarul si sa te pierd. Atunci chiar ca nu imi mai pasa de nimic.
- Carmen, iubire! Sa nu se mai intample sa imi ascuzi ceea ce tine de tine... Singurul lucru ce ti-l cer e sa nu incerci sa ma opresti din drum. Eu asta trebuie sa fac. Ti-am explicat in scrisoare... Dar in rest, te rog sa imi spui mereu cand esti trista... Poate reusesc sa te inveselesc... sau poate ca, daca imi auzi vocea, te simti mai bine. Uite. Eu sunt mai bine deja, acum ca te aud pe tine.
- De ce ai ocolit raspunsul, Edmond? Te-ai inscris in concurs?
- Nu! Eu nu ma duc la bal. Eu vreau sa raman cu banchetul nostru!
- Serios? Nu te-ai inscris la concurs? Vocea ei prinse viata. Oare asta sa fi fost una dintre problemele ei? Oare s-a temut ca ma pierde? Stiind cum am fost de asaltat la banchet? Chiar asta sa fie problema ei? Ei! E timpul s-o inveselesc.
- Carmen, iubire! Nu m-am inscris la concurs si nici macar nu ma duc la bal. Pentru ca nu e bal fara tine. Nu am partenera. Tu esti partenera mea. Fara tine, nu vreau sa particip. Daca ceea ce fac eu acum e o obligatie, sa merg la bal nu ma obliga nimeni. Nu spun ca nu au incercat sa ma convinga colegii. Iti dai seama ca au incercat, dar nu vreau sa ma duc la bal fara tine. Mai bine, daca am liber in acea zi, vorbesc cu tine... Asta e cea mai mare placere a mea... sa iti aud vocea... Alta muzica nu-mi trebuie.
- Oh! Ce dragut esti, Edmond! Vocea ei suna acum cu totul altfel. – Si zici ca au insistat? Tipa aia a insistat? Nu ai mai spus nimic de ea.
Da! Acolo era gelozia! Cu siguranta ea s-a temut ca Alexia a ajuns pana la urma la mine... M-am grabit sa ii spun ce s-a intamplat in acea zi. Acum nu mai conta ca ar putea-o lua ca o lauda, daca o linistesc in privinta Alexiei.
- Hm! Ce dulce esti, draga mea! Da! Au insistat. Au aflat de banchetul nostru si ei stiu ca noi am castigat. Dar tipa aia nu a insistat. Tocmai in acea zi in care au fost inscrierile pentru concurs, s-au intamplat mai multe chestii.
- Ce s-a intamplat si de ce nu mi-ai scris despre ele?
- Nu am crezut ca sunt importante. Sau nu am vrut sa crezi ca ma laud... Sau nu am vrut sa ma vezi excesiv de agresiv... alege ce vrei tu...
- Agresiv? Alese ea, repede.
- Pai. A doua zi dupa ceai primit telefonul era sa intarzii la liceu. Stii si tu de ce. Doar eram cutine pe telefon. Asadar, am ajuns in ultimul moment. Aveam dirigentie primaora. Pe cand am intrat, am aflat ca al meu coleg de banca, a fost batjocorit detipa respectiva pentru ca nu a vrut sa se mute de langa mine. Asta m-ainfuriat. E un copil cuminte, draga mea. Timid si la locul lui. Era in toaleta,suparat. Normal ca m-am dus dupa el sa il conving sa se intoarca in clasa. Amreusit sa il duc in clasa, dar nu am reusit sa ma calmez... Carmen, crede-ma... Nusunt un om agresiv... Nu vreau sa te temi de mine...