Chipul ei ardea. Bujorii ei au inflorit... iar buzele ei erau stranse intre dinti... si ochii ii straluceau intens... Aveam permisiunea ei... Am mai sarutat-o odata lung si cu pofta... in timp ce degetele mele au urmat traseul buzelor mele... mangaindu-i gatul... apoi dezvelindu-i umerii... apoi sanii... apoi sfarcurile... apoi abdomenul plat... Ajungand la betelia pantalonilor ei. Nasturii si fermuarul pantalonilor nu au fost un obstacol pentru mine... si in curand, am dat de tesatura fina a chilotelului ei... Mi-am trecut incet dosul degetelor peste material... la fel de incet si tandru si bland... ca si pana acum... apoi degetele mele au tras de pantaloni pana ce acestia i-au ajuns la genunchi... Atunci a fost momentul sa imi intrerup sarutul nostru... M-am ridicat incet si i-am dezbracat trupul de zeita... fara sa ma grabesc... Iar acum o aveam in fata ochilor in toata splendoarea ei... oh! Doamne! Cat iubeam acest trup! Ea s-a ridicat in sezut, apoi s-a ridicat in picioare... apoi s-a apropiat de mine. Nu m-a asteptat intinsa pe iarba moale... Nu... S-a ridicat iar acum i-am simtit atingerea mainii ei calde pe pielea mea de pe piept... mangaindu-ma din varful degetelor, abia atingandu-ma... apoi la fel de incet ca si mine, mi-a desfacut nasture dupa nasture... depunand sarutari marunte si fine peste tot... Oh! In momentul in care buzele ei mi-au atins sfarcurile am simtit ca explodez si ca tandretea si blandetea nu isi mai au rostul... Respiratia mea s-a intetit si am inchis ochii savurand senzatiile innebunitoare care m-au napadit... Ea nu si-a oprit asaltul... Mi-a dat jos camasa... lasand-o sa cada la picioarele noastre... apoi mi-a desfacut slitul de la pantaloni si ingenunchind in fata mea, a tras de pantaloni, apoi si-a ridicat privirea spre mine... Un pas mai aveam... doar un pas pana la placerea suprema... pana la a-i simti explozia de dragoste... Am ingenuncheat in fata ei... si mi-am intins bratul, mangaind din nou trupul ei de vis, apoi m-am intins pe spate... tragand-o cu blandete peste mine... Pielea ne-a luat foc la atingerea noastra... Eram goi amandoi in iarba din poiana... Mi-am incolacit bratele strangand-o cat mai aproape de trupul meu, apoi m-am intors peste ea... sprijinit in coate... zambindu-i... cu cel mai larg zambet pe care l-am avut vreodata. Carmen si-a flexat genunchii si si i-a departat, pentru a-mi da voie sa ajung acolo unde ne doream amandoi...
- Ma primesti, Carmen, a mea? Am intrebat-o incet... fara sa deranjez linistea naturii.
- Da! Oh! Edmond! Da! Du-ma cu tine in Paradis... susura ea, cu ochii scanteind...
Mi-am muscat buza de emotie si mi-am dus o mana la feminitatea ei... Oh! Ce reactii si ce trairi... I-am mangaiat cu nesat caldura umeda apoi m-am dirijat spre intrarea in Rai...
M-am trezit brusc si leoarca de transpiratie. Oh! Cat de real a fost totul... si cat as fi vrut sa o aud tipand de placere... Cat mi-am dorit sa imi aud numele pe buzele ei in momentul in care am fi pasit in Paradis... Insa a fost doar vis... Un vis frumos care nu mi se va implini niciodata... Carmen imi era interzisa. Imi era interzis sa ii vad acea placere de final... sa ii vad bujorii de dupa... Oh! Cat de tare doare acest gand!
M-am ridicat anevoie din pat, am mai privit odata afisul nostru si am inceput sa ma pregatesc pentru prima zi de munca. Apoi l-am asteptat pe Alex. Era intuneric pe cand si-a facut aparitia.
- Frate! Esti bine?
- Da... am raspuns eu fara convingere.
- Hei! Ce ai, bre? Ai vorbit cu ea din nou?
- Nu.
- Atunci care-i problema?
- Am visat-o... Alex... am soptit, cobarand privirea, jenat.
- Edmond! Nu e o rusine sa visezi frumos... Toti trecem prin asta... Suntem oameni... nu roboti... Gandeste-te ca si ea te viseaza... Sunt sigur ca si ea te viseaza... La asta sa te gandesti tu... Deocamdata te viseaza pe tine...
- Oare?
- Sunt sigur! Hai sa iti dau o veste bomba ce iti va aduce buna dispozitie.
- Spune! Am nevoie de vesti bune!
- Am vesti despre tatal tau.
- Serios? Am sarit eu agitat.
- Si-a revenit! Citeste! Adauga el si imi intinse un ziar.
Am luat in graba ziarul. Acolo, pe prima pagina, scria mare, la fel de mare ca si in toamna trecuta: MIRACOL! MEMORIA PATRONULUI FIRMEI REYN A REVENIT! Iar mai jos era o poza cu el in fata unei cladiri din oras. Si cateva cuvinte sub aceasta fotografie: "Sunt bine. Mi-am amintit tot. Acum va rog sa imi dati voie sa ma intorc acasa la sotia mea si cei doi copii"
Am ramas cu ziarul in mana. Privind si iar privind. Tatal meu si-a revenit! Tatal meu isi va aminti si de mine! Tatal meu va plati!
M-am uitat la Alex, muscandu-mi buza. Asta da veste bomba!
- Vezi, am stiut eu ca te vei bucura! Hai acum sa mergem. E timpul! Esti pregatit?
- Nu sunt pregatit. Dar voi fi, Alex.
- Inainte de a iesi, Edmond mai am ceva pentru tine. Uite! Asta e primul tau salariu. Asta ti-a adunat Narcisa. Odata cu aceste cuvinte mi-a intins un plic. Iar un plic.
L-am privit... incruntat. Apoi l-am privit pe Alex si in cele din urma i-am spus cu tarie:
- Nu ii vreau! Alex! Nu ii merit! Nu!
- Nu vrei sa stii cati sunt in plic?
- Nu ma intereseaza, pentru ca nu ii voi lua!
- Edmond! Frate! Sunt banii tai! Asa i-am spus ei in acea zi cand a ajuns la subsoluri. Banii facuti de ea sunt toti ai tai! Daca tu nu ai fi fost, banii astia nu ar fi existat. Ea nu ar fi ajuns la produs. Tudor nu s-ar fi aliat cu Manu si Babanu. Deci nu a intrat in calcul. Asadar banii astia sunt ai tai!
- Alex, am gemut eu. – Nu ma obliga sa ii primesc! Nu ii vreau!
- Edmond, sunt zece mii de euro. Ia-i! Aduna-i! Fa-ti o casa cu ei! O casa in care sa o duci pe Carmen peste noua ani!
- Cat? Zece mii de euro? Voi sunteti nebuni?!
- Nu vor fi mereu atatia. Mai multi sau mai putini. Acum atat s-au strans. Dar tine minte! Narcisa nu va rezista prea mult... Se va ofili si nu o vor mai vrea... Profita! Asta e dorinta noastra. A mea si a tatalui meu! Te rog nu ne refuza. Ne-am imbogatit. Ai adus in luna asta mai mult de o suta de mii de euro. Crede-ma! Nu te mint ca sa te conving! Daca vrei il sunam acum pe tata. Sa iti confirme el.
M-am asezat pe canapea, fara vlaga, privind plicul din mana fratelui meu. Alex s-a asezat langa mine, mi-a luat palma si mi-a asezat plicul intre degete.
- Ia-i! Sunt pentru suferinta ta! Sunt pentru toate clipele urate! Stiu ca nu se compara si trairile nu pot fi cuantificate, dar sunt macar o parte din tot ceea ce ai trait tu. Ia-i pentru ceea ce i-a facut Narcisa lui Carmen! Pentru pericolul in care a fost Carmen! Pentru ca sunt absolut sigur ca Narcisa ar fi mancat-o pe Carmen daca ar fi ajuns la ea. Acum, hai! Trebuie sa ne intalnim cu baietii. Mergem la club. Incepe!
Mi-am revenit cat de cat si am lasat plicul pe masuta. Am inspirat incercand sa imi umplu plamanii. M-am ridicat si am dat mana cu Alex:
- Multumesc, frate! Si multumesc tatalui tau. M-ati lasat fara cuvinte. Sunt mult prea multi!
- Sunt atat cati a facut Narcisa. Ea s-a dus de la noi cu instructiuni clare. Fara pauza! Exploatata maxim! Fara mila! Cat poate duce! Apoi la groapa de gunoi cu ea! Au fost si cate patru, cinci odata! Asta merita ea pentru ceea ce a facut! Pentru ce i-a facut lui Carmen!
Am iesit din apartament inca socat. Insa mi-am revenit repede. Trebuia sa imi revin. Aveam treaba. I-am asteptat pe ceilalti in fata blocului si in timp ce faceam asta, am inceput sa vorbesc cu Alex:
- Frate! Am o problema!
- Ce s-a intamplat? E vorba de Carmen?
- Nu! Dar am o colega in clasa care incepe sa ma streseze.
- Adica!?
- Nu stiu ce sa fac sa scap de ea. Se tine scai de mine! Azi, daca Carmen nu ar fi fost ascultatoare si ar fi fost in poarta liceului, ar fi suferit din cauza mea.
- Nu inteleg.
- Pai, tipa s-a lipit de mine, m-a luat de brat! Daca ar fi vazut asta Carmen? Daca m-ar fi vazut la brat cu fata asta?!
- Ti-am spus ca nu scapi de fete, bre! Chicoti el. – Ti-am spus ca iti vor cadea la picioare!
- Pai bine! Alex! Dar am crezut ca eu hotarasc! Eu sunt cel indreptatit sa fac ceea ce face tipa asta! Ele ar trebui doar sa dea semnale! Iar eu sa aleg! Eu am ales deja! Iar fata asta nu intelege. I-am spus ca am prietena si a spus ca nu o derajeaza sa fim trei!
- Ha! Ha! Ha! Ce tare! O fata de clasa a noua sa fie atat de indrazneata! Din prima saptamana de scoala! E tare de tot!
- Alex, nu e de ras! Am fosti colegi in liceul asta! Cine stie daca nu ii spun ceva lui Carmen.
- Ei! Aici ai dreptate! Aici s-ar putea sa fie o problema. Dar stii ca exista o solutie. Spune-i chiar tu! Acum! Mai este timp pana vin baietii. Sun-o si spune-i ce s-a intamplat azi. Daca afla de la altii, e mai rau!
- Zici?
- Da! Clar! E mult mai rau sa afle de la altii, decat de la tine. Daca ii explici tu cum a fost, sunt sigur ca va intelege si va aprecia ca i-ai spus.
- Dar nu e prea devreme sa o sun? O sunasem luni.
- De ce sa fie prea devreme? Doar nu aveti un program strict. Hai. Sun-o! Vei vedea ca am dreptate.
- Ok! Fie cum zici tu! Dar daca nu iese cum trebuie, pe tine ma descarc.
- N-ai decat! Chicoti el din nou.
M-am indepartat putin si din nou am format numarul ei. De data asta a raspuns chiar ea.
- Alo?
- Carmen, sunt eu...
- Oh! Edmond! Se bucura ea. – Sunt singura acasa. Ai mei sunt la cumparaturi. Esti bine?
- Da. Sunt bine, draga mea...
- Te simt retinut.
- Am ceva sa iti spun si nu stiu cum s-o fac.
- E de rau? Gemu ea...
- Nu stiu... depinde de cum o vei lua tu...
- Deci de mine depinde daca e de rau?
- Intr-un fel...
- Atunci spune, iubire! Nu iti fie frica.
- Poate te vor suna fosti colegi din gimnaziu... Si iti vor spune lucruri despre ce fac eu la liceu...
- Adica... sopti ea... - Edmond, ce s-a intamplat? Vorbeste?
- Am o colega in clasa...
- Oh! Gemu ea...
- Stai, stai, nu trage deja concluzia inainte sa termin! Te rog... Asculta-ma... Fata asta ar vrea sa fie cu mine. Din a doua zi de liceu a tabarat pe mine. A vrut sa stea cu mine in banca... Am refuzat-o politicos... si am crezut ca a inteles. Dar azi, cand am iesit pe poarta liceului m-a luat de brat si s-a lipit de mine. Crede-ma, nu am vrut sa se intample asta. Jur ca nu am vrut sa ma atinga! Dar nu m-am asteptat... A insistat sa ne intalnim in weekend... Eu am refuzat-o categoric. Ba chiar i-am spus ca am prietena. Dar nu i-a pasat. Am fost cat mi-am permis sa fiu de dur cu o fata. Nu ma intalnesc cu ea in weekend. Deci, daca auzi ceva despre asta, sa stii cum s-a intamplat.
- Oh! Asta e tot? intreba ea mult mai relaxata.
- Da! Draga mea... In rest, in afara liceului ce vei auzi despre mine, sa stii ca nu am ce face. Asta este. Nu depinde de mine! Si ti-am scris si in scrisoare. Asta trebuie sa fac, ca sa fiu bine! Dar jur, draga mea! Doar tu vei ramane in sufletul meu.
- Edmond, iubirea mea. Nu iti mai face atatea griji. Te rog! Ti-am spus ca am citit si ca am inteles tot. Te rog! Edmond! Nu te teme! Ti-am spus ca te astept... Murmura ea... mult mai incet...