- Esti bine? Am intrebat-o in timp ce ochii nostri faceau schimb de priviri.
- Da, Cris.... Sunt foarte bine... zambi ea si imi lua mana intre degetele sale, ridicand-o pana la buzele ei... - Sincer, nu am crezut ca ma voi simti chiar atat de bine cu tine, cu toate ca ar fi trebuit sa simt asta de cand te-am vazut. Esti atat de diferit de tot ce am intanit eu... De aceea, te rog eu, nu te mai ascunde! Nu mai suferi... Pentru ca da, se vad umbre intunecate... acolo in strafundul ochilor tai... Iesi in lume! Bucura-ne cu prezenta ta! Esti extraordinar... Sa nu incerci sa il copiezi pe Alex... Nu stiu de unde va cunoasteti... si nici nu vreau sa stiu... Dar sa nu incerci sa il copiezi. Tu nu mai ai nevoie de nimic in plus. Ai tot ce iti trebuie sa stralucesti! Lasa ce a fost! Asta este! Ia viata in piept... Noi te asteptam!
M-am incruntat usor... Si am privit-o mai intens... Am crezut ca fata asta e o proasta de da in gropi, dar m-am inselat... Avea un spirit de observatie care m-a facut sa ma intimidez putin. Singurele mele experiente cu fete au fost Narcisa si Carmen... Narcisa isi avea stilul ei, iar Carmen era de o naivitate dulce... inca... De acum voi cunoaste si altceva. Corina mi-a demonstrat ca exista fete si fete. Si de acum ma voi concentra pe a cunoaste mintea lor... Trupul lor nu imi putea aduce nimic nou... Asta am descoperit acum. Si Narcisa si Corina se simteau la fel... Insa mintea lor putea fi foarte diferita.
Ca semn ca am inteles-o foarte bine si ca semn de recunostinta, i-am imbratisat talia, cu ambele maini si am strans-o usor in brate...
- Multumesc, Corina! Dar se pare ca bunele maniere nu mai atrag in ziua de azi... am soptit eu... cu toate ca stiam ca mint. Asa am cucerit-o pe Carmen... Cu bune maniere... Doar o fata proasta nu este in stare sa aprecieze gesturile galante si le catalogreaza drept fandoseli feminine... O fata desteapta se gandeste si dupa altar...
Fata nu a mai spus nimic. Doar m-a mai privit in continuare, apoi a zambit bland.
Am inspirat adanc si am condus-o in living... unde ne-am petrecut inca ceva timp... povestind aiurea despre filme si genuri de muzica... insa a venit momentul sa isi ia "la revedere". S-a ridicat si-a luat pe umar posetuta eleganta si s-a indeptat spre usa.
- As vrea sa ne mai vedem. Sper sa ne mai vedem, mai bine zis. Da-mi de veste cand mai ai liber. Pana atunci, ai grija de tine! Sopti ea.
- Si tu sa ai grija de tine. Multumesc pentru ziua de azi. Chiar mi-a prins bine. M-ai ajutat mult.
Abia am inchis usa in urma ei, ca am auzit usa de de-asupra mea inchizandu-se si am auzit pe scari pasii lui Alex. Am deschis din nou usa si l-am intampinat, fara niciun zambet. Fata de el nu mai trebuia sa joc teatru. El stia tot... asa ca puteam fi eu. Alex a intrat si a trantit usa in urma lui si s-a grabit sa ma urmeze.
- Deci? Cum a fost?
- Nu imi place sa ma laud... si va trebui sa o intrebi pe ea daca a fost bine... am raspuns asezandu-ma pe canapea.
- Deci a fost bine doar ca nu vrei sa te lauzi, chicoti el vesel. – Aflu eu! Fii sigur de asta. O mai vrei si altadata?
- Daca trebuie, poti sa o aduci...
- Nu daca trebuie. Daca iti doresti! Replica el.
- Eu nu-mi doresc femei... Alex... Nu inca... Cred ca sunt prea tanar sa nu mai pot fara femei...
- Nu e asta, Edmond. Nu e vorba de varsta! Odata ce ai inceput, in mod normal vrei sa mai ai...
Hm! Am tresasrit cand mi-am auzit adevaratul nume... A fost ca un balsam... Nu ma voi pierde printre ei... nu-mi voi pierde pana si numele... In intimitate, el imi va spune pe nume. A fost ciudat sa aud noul nume pe buzele fetei... insa nu mi-am dorit sa imi aud numele real pe buzele ei... Singurele buze pe care mi le doream sa imi rosteasca numele meu real erau ale lui Carmen... Si stiam ca asta nu se va mai intampla niciodata...
Acum, stateam pe canapea cu capul pe brate.
- Edmond! Imbraca-te! Mergem la sala, daca mai esti in stare dupa o partida de sex sa ridici la fiare.
- De ce n-as fi? Am intrebat, incruntandu-ma, intorcandu-mi abia acum capul spre el.
- Pai nu te-a obosit Corina?
- Nu! Deloc!
- Nu? Ciudat... Voi ati facut ceva azi?
- Ti-am spus! Intreab-o pe ea. Eu nu iti voi spune nimic...
In acel moment a sunat telefonul lui Alex si ne-a intrerup. Eu mi-am sprijinit din nou capul pe brate, in timp ce el si-a scos telefonul ce suna insistent. Alex a privit ecranul si a zambit aproape razand.
- E Corina. Spuse el amuzat.
- Pot sa ma duc pe balcon daca vrei sa vorbesti cu ea.
- Nu! Las-o sa sune! O sa o sun eu mai tarziu. Nici nu m-am gandit ca abia asteapta sa ma sune. Ha! Aflu tot! Sac! Rase el de-a binelea. – Abia astept. Acum, hai sa mergem ca inchid astia sala si am chef sa trag la fiare. Daca tu nu ai chef sa tragi la fiare, nu-i nimic, imi tii companie.
- Nu cred ca sunt o companie prea placuta...
- Nu am nevoie de glumele nesarate ale celorlalti... Vreau sa ma insotesti tu.
- Cum vrei! Ordinele tale! Asta trebuie sa invat. Sa fiu ascultator...
- Edmond! Tu ai fost ascultator si la Tudor... Stiu... Stii ca stiu totul... Ascultator si loial... Altfel nu l-ai fi sunat pe Tudor... Nu trebuie sa inveti asta. Trebuie sa inveti sa iei viata asa cum este.
- Ti-e ti-e usor sa spui asta, am murmurat eu, din nou amarat... - Tu ai tot ce vrei! Tu dai ordinele... Eu nu am nimic... absolut nimic... nici macar un nume... Eu nu pot sa iau viata asa cum, e cand am atatea griji acum... si atatea ganduri negre...
- Bre! Ce sa mai fac ca tu sa te trezesti? Nu imi place atitudinea ta de acum! Bre! Foloseste-ti puterea! Am mai vorbit despre asta! De ce trebuie sa incepem din nou si din nou aceeasi placa stricata?
- Pentru ca nu ma pot obisnui cu gandul... Pur si simplu nu pot... E inca mult prea dureros... Am avut doua zile infernale... Si simt ca nu ma pot ridica. Astea doua zile mi-au luat toate resursele... si m-au lasat fara puteri... Crede-ma! Psihic nu imi pot inca reveni... Dar nu tine cont de mine! Tu dai ordinele. Eu sunt un nimic...
- Of! Nu mai mergem la sala! Vino... Trebuie sa iei niste aer...
Am iesit impreuna din bloc si ne-am indeptat spre o masina ce nici in vis nu am crezut ca exista.
- Urca in fata. Mergem doar noi doi...
M-am executat fara sa comentez. El a urcat la volan si a pornit masina. Cand a inceput sa ruleze pe sosea nu m-am putut rabda sa nu ii admir interiorul. Era arta in acea masina!
- Iti place? Ma intreba Alex.
- Normal! E o bijuterie!
- O sa ajungi si tu sa ai una de asta!
- Da! Poate in vise! Am raspuns eu sarcastic.
- Nu! In realitate! Edmond, stiu ca esti foarte strangator. Nu uita ca Narcisa mi-a spus tot, iar tu nu te-ai ferit de ea. Ea e cea mai credibila persoana de la care as fi putut intreba despre tine. Asta e lege la noi. Incercam sa aflam totul ca sa nu fim luati prin surprindere. Tu esti singurul care m-ai surprins de la prima vedere. Toata afacerea cu tine a fost facuta de tatal meu... Mie doar mi s-a spus ca vine cineva nou pe care v-a trebui sa il preiau. Mi s-a dat plicul. Stiam ce contine dar nu am vazut pozele alea inainte de a te vedea pe tine. Nu am vrut sa imi fac o parere... Dar m-ai socat. M-a socat tata. Esti cel mai tanar dintre noi... Nu am avut niciodata un copil de paispe ani in gasca noastra. Insa, dupa ce am vorbit cu fratelo... si mi-a spus esentialul... Ei bine! Mi-ai vazut si tu reactia... Apoi te-am auzit vorbind cu Tudor... Apoi am vrut sa stiu mai mult. Am vrut sa stiu totul sa pot sa vorbesc cu tine. Am stat ore in sir cu Narcisa la telefon. As fi vrut sa ma intalnesc cu ea personal sa vorbesc cu ea fata in fata dar e la pat...
- Ce? Am intrebat eu socat.
- Da! E la pat dupa bataia primita de la Tudor.
- Imposibil! Am murmurat eu, incruntandu-ma.
- A meritat-o! Nu se fac greseli in tagma noastra. O singura greseala si platim toti! Tudor a avut tot dreptul sa ii dea ceaiul!
- Dar e fratele ei... ! Inca nu puteam procesa informatia asta.
- Poate fi! Tu crei ca daca fratele meu face o greseala nu isi primeste pedeapsa? Ceea ce a facut Narcisa e foarte grav. Dar ea s-a bazat pe faptul ca tu nu ii vei spune lui Tudor, tu stiind ca el deja s-a intanit cu ea. Si ca va ramane intra-atata. A fost o miscare desteapta ceea ce ai facut tu! Foarte desteapta. Sa o acuzi direct. Tu ai avut caseta si ai avut dovada. Stia ca nu putea sa nege. Dar cu toate astea, ea nu s-a mai oprit din povestit...
- Stai ca nu am terminat cu Narcisa. E grav?
- Iti pasa?
- Sa nu ma intelegi gresit. Am savurat cand Tudor a lovit-o... M-am simtit razbunat... M-am simtit extraordinar de bine. O urasc... pentru ce a facut ea... pentru tot ce a facut... nu doar pentru acea zi... Dar totusi... sa fie la pat!?
- Ce vrei! E fata! Ele sunt mai sensibile... A sangerat puternic... piciorul lui Tudor a lovit-o in partea de jos a abdomenului si i s-a pornit sangerarea... Acum trebuie sa stea cuminte la pat daca vrea sa mai fie bine si sa mai aiba copii vreodata.
Nu am mai spus nimic... Nu am stiut daca sa ma bucur sau sa fiu socat de cele auzite... Am ales tacerea... Tudor nu imi spusese nimic la telefon... Nimic despre Narcisa. El a incercat sa ma linisteasca pe mine, cand sora lui avea probleme grave din cauza lui...
- Deci, sa revin. Nu s-a mai oprit din povestit. Bre! Deci ce-am auzit eu de la fata asta... nu iti poti inchipui. Asta mi-a schimbat tot planul. Tu trebuie sa fii bine! Esti prea valoros! Daca as fi stiut ce au la ei, Tudor cu ai lui, de mult te-as fi luat dintre ei! Si nu ai fi trecut prin astea doua zile... As fi dat de cinci ori suma asta! Dar nu am stiut nimic! Absolut nimic! Cand a venit termenul de plata... scadenta... Tudor te-a pomenit prima data. Stiu ca, daca ar fi avut suma asta, nu ar fi renuntat nici in ruptul capului la tine. Dar chiar nu a avut ce sa faca... Tatal meu nu face compromisuri. Niciodata nu a facut! Toata puterea lui sta in hotarare. Odata ce a apucat sa spuna ceva, asa ramane. Asa a aflat tata de tine. Dar, al dracu' batranul meu! Cand mi-a spus ca vine cineva nou, pe care il voi lua eu, nu mi-a spus cati ani ai! E drept ca nici eu nu am intrebat, dar nu m-am asteptat la asta. Daca mi-ar fi spus, nu as fi fost de acord. Ai auzit si tu cum am vorbit la telefon. Plicul mi l-a adus soferul care te-a adus la apartament. Acum ma bucur ca mi te-a trimis. Simt ca vei face treaba buna. Simt asta! Si promit ca mereu vei gasi la mine intelegere. Vei fi mana mea dreapta. Am nevoie sa am langa mine un om ca tine. Vei vedea! Vor trece anii astia foarte repede. Dar eu sper sa ramai cu noi si dupa astia patru ani!
- Alex, nu spera! Nu raman mai mult de atat! Am o treaba de facut! Si o voi face!
- Te inteleg! Dar dupa ce termini cu el, te-ai putea intoarce! Vei avea locul tau aici!
- Hm! Nici nu stiu cum se va termina totul... cand il voi infrunta pe tatal meu. Ai auzit si tu. Ai spus ca stii si despre tatal meu... E un adversar de temut! Nu stiu exact cum va fi atunci... Si mai e mult pana voi da ochii cu el. Noua ani lungi...