- Dar gandeste-te asa... Fetele astea oricum vor ajunge acolo, cu sau fara tine... suntem o gasca intreaga care facem asta... Si eu fac asta... si baietii pe care i-ai vazut ieri fac asta... Sau poate vor ajunge singure sa plece pentru a-si vinde trupul... Poate ai vazut filmul "Frumusica"... Fetele alea au ales calea asta... Meseria asta e de cand lumea... De ce sa nu facem si noi bani din asta... Acum gata! Revino-ti... te las sa te odihnesti. La ora patru mergem la sala apoi iti fac cunostinta cu o fata... O aduc aici si iti arati puterile. Narcisa a fost foarte multumita de tine! Crede-ma! Asa mi-a spus! Ca esti bun! Iar daca ea spune asta, eu trebuie sa cred. Acum voi avea si confirmarea. Nu te mai gandi la nimic altceva... savureaza trupul fetei si arata ce poti! Pana atunci, te gandesti la un nume pe care il vei folosi de acum inainte. Numele tau nu trebuie sa fie cunoscut... Altfel poti avea probleme... Nu au decat sa caute noul nume... tu iti poti vedea de viata ta. Si apropos, sa imi spui Alex. Nu fiul lui cutare. Simplu: Alex.
Am ramas singur... din nou... Viata mea mea a fost mai mult in singuratate... Pana in toamna... am fost singur cu gandurile mele... Apoi le-am permis tiganilor sa-mi patrunda in ganduri... Nu ar fi trebuit sa ii las... Poate de aceea li se pare tuturor ca eram mai matur decat cei de varsta mea... Am avut o gramada de timp sa ma gandesc... Sa meditez... sa citesc... mult... Fusesem client fidel la biblioteca scolii. Am citit tot ce s-a putut citi acolo... Apoi am citit carti din biblioteca din zona orasului unde locuiam eu... si am citit toate genurile de carti... Poate si astea m-au maturizat... si am inteles mult mai devreme ce se intampla intre un barbat si o femeie... din prea mult timp plin de singuratate... M-am autoeducat... baza era deja in mine cand a aparut Narcisa... Nu stiu... e tot ce e posibil... Acum acea maturitate prematura imi facea rau... ma obliga sa fac lucruri pe care le fac baieti cu doi, trei, patru ani... mai mari decat mine... Poate de aceea puteam eu sa imi ascund trairile... pentru ca prea mult timp am fost singur... Insa intensitatea trairilor mele nu au o explicatie... Oare chiar atat de mult sa fi mostenit de la tatal meu? Oare voi afla eu vreodata adevarul despre aceste mosteniri... Voi ajunge sa ma inteleg? Sa ajung sa inteleg de ce am avut viata pe care am avut-o si de ce sunt nevoit sa trec prin asta?
Acum, gata! Trebuie sa ma gandesc cum sa fac sa treaca astia patru ani. Trebuie sa imi revin si sa iau astia patru ani in piept! Nu mai trebuie sa-mi plang de mila. Ma asteapta razbunarea pe cel care e vinovat! Va da socoteala pentru toate astea... Atunci a fost momentul in care am decis cum ma vor chema cei din clan. De acum sunt Cristian. Pe scurt Cris! Eram deja familiarizat cu acest nume, gratie mamei mele care asa cum spusesem dupa ce il rostise toamna trecuta, pentru prima data, l-a rostit in fiecare zi in care am vazut-o... si astfel il voi pastra mereu in minte... iar ura mea ma va ajuta sa trec de astia patru ani...
M-am odihnit pe canapeaua din living. Am reusit sa si adorm... Apoi m-am trezit si m-am pregatit sa merg cu Alex la sala. Mi-am pus lantul de aur la gat... De acum nu va mai trebui sa imi ascund lucrurile de valoare. Lantul si bratara vor fi mereu cu mine, de acum inainte.
Alex a revenit cu baietii si m-au luat cu ei. Erau baieti veseli... si mereu binedispusi. Si erau baieti frumosi... Da... fetele nu prea aveau cum sa le tina piept... La sala m-am simtit bine si mi-am promis ca imi voi petrece foarte mult timp acolo. Nu voiam sa ajung sa urle muschii din mine, insa voiam sa imi formez trupul sa fie cat mai atragator. Daca asta era conditia principala pentru a racola fetele... asta voi face. Oricum trupul meu era deja destul de format... spre marea mea satisfactie... comparandu-ma cu baietii... as putea spune ca aratam mai bine decat unii dintre ei... M-am vazut in oglinzile de la sala si am fost mandru de mine. Intr-o pauza dintre aparate, m-am apropiat de Alex... si m-am asezat langa el...
Alex m-a privit... incercand sa ma citeasca... incercand sa vada daca cele spuse de el m-au linistit si daca ii voi indeplini ordinele. Nu avea ce sa banuiasca. Eram de acum hotarat sa imi fac treaba cum pot eu mai bine.
- Alex... de ce nu mai esti cu Narcisa? Am inceput eu direct, privindu-l in ochii aia de un caprui deschis, aproape galbeni... ca ai unui tigru...
- Haide, bre! Narcisa e mult prea insignifianta. De ce nu mai sunt cu ea? Pentru ca m-am saturat de ea... Avea momente in care nu se putea controla... Imi facea scene de gelozie... Cum sa ceri unui tanar sa fie fidel? Si mai ales sa ii ceri fiului sefului de clan, asta! Ea imi e inferioara! Tatal meu nu a fost de acord cu legatura asta a noastra. Stiam ca ea nu poate ramane a mea si nu am iubit-o chiat atat de tare incat sa trec peste cuvantul tatalui meu. Plus toate crizele ei de nervi si toate pretentiile ei... yeach! Nu! Narcisa nu ar fi o sotie buna! Nu imi doresc o sotie plina de nervi cum e Narcisa... Sa nu ma intelegi gresit... Daca voi gasi o Carmen, oh! Scuze! Nu o voi mai pomeni! Vad ca te doare... Scuze, serios... Dar daca voi gasi o femeie care sa ma iubeasca atat de tare, voi avea grija de ea... Nu o voi insela... si voi fi un sot bun! Dar mai este multa vreme pana atunci! Cel putin patru ani de zile, adauga el, privindu-ma acum fix in ochi.
I-am intors privirea cu o mina intrebatoare.
- Da... ce te miri? Edmond... Voi fi cu tine pana pleci! Promit! Nu te las altuia. Nu vreau sa te las altuia. Fratele meu nu are decat sa se insoare cand vrea, cu toate ca traditia la noi e ca el sa-si astepte randul... Apropos, fratele meu te-a adus de la Tudor... Cu el vorbisem la telefon aseara... El e inca sub tutela tatei. Eu am scapat. Am libertate de decizie. Si ma asculta toti. Eu sunt mostenitorul de drept al titlului tatalui meu... Asa ramai angajatul meu pana pleci... Acum, spune-mi, te-ai gandit la un nume?
- Da. Am dreptul sa mi-l aleg eu? Am intrebat eu, incruntandu-ma, dureros... Sa-mi cer drepturi... sa cer voie... Oh! Doamne! Cum am ajuns aici?
- Haide, bre! Ti-am spus sa iti alegi un nume. Serios, acum! Hai! Spune. Cum sa iti spun de acum inainte. E pentru protectia ta! Tu urmezi un liceu. Nu vrei sa se faca legatura intre ceea ce faci cu noi si liceu! E una dintre conditiile lui Tudor ca tu sa termini liceul iar tatal meu a fost de acord. Cu toate ca nu te inteleg la ce-ti trebuie liceu! Bre! Tu ai o minte isteata si fara atata scoala! Ce vrei, sa ajungi presedinte...?
- Nu... Vreau doar sa ma razbun pe tatal meu... habar nu am ce voi face dupa aceea... Dar am mult de asteptat ca sa pot sa ajung la el... Noua ani! Pana atunci ma voi scoli! Pentru ca vreau sa ajung la nivelul lui! El are facultate! Voi face si eu o facultate! Nu il voi lasa sa aiba niciun avantaj asupra mea.
- Pai tu ai spus ca in patru ani pleci in Oradea, acolo unde e tatal tau! De ce mai astepti cinci ani de zile in plus?
- Pentru ca il voi lovi in primul rand prin copiii lui. Sunt cu cinci ani mai tineri decat mine. Vreau sa fie majori. Sa imi pot duce la bun sfarsit planul.
- Imi spui si mie ce planuri ai cu ei?
- Nu stiu cu fratele meu... Habar nu am inca, dar cu sora mea... Pe sora mea voi aplica ceea ce ma vei invata tu! Ea e fata lui tata. Din cate am aflat despre fratii mei... ea e o rasfatata... o vijelie in casa... Ea va simti ceea ce am simtit eu in toamna... dar mult mai crunt!
- Sa nu imi spui ca vrei sa te culci cu ea?!
- Nu! Nu ma voi cobori pana acolo... dar isi va dori sa o facem... Jur ca isi va dori asta!
- Bre! Pai tu esti sadic rau! Diabolic! Ei vezi! Ai la ce sa te gandesti! Gata cu amaraciunea... Gata cu tristetea... De acum, distractie... Gandeste-te ca fiecare fata racolata e sora ta! Rase el... si mi-am permis sa zambesc putin. Da! Si asta ar fi o modalitate de a trece peste astia patru ani...
- Vreau sa mi se spuna Cris... De la Cristian... am adaugat eu... strangand buzele.
- Ok! Asa iti vom spune de acum inainte. Cris. Fain! Imi place! Atrage! Apoi ma privi mai atent... - Ce s-a intamplat, iar?
- Nimic care sa te puna in alerta. M-am intrebat daca voi reusi sa ma obisnuiesc cu numele tatalui meu...
- Oh! Acum te inteleg... Bine! Fie! Cris, imediat terminam antrenamentul. Apoi mergi la apartament si ti-o aduc pe tipa. Sa nu ai retineri... Apropos, ti-a placut Narcisa? Vorbesc de cum se misca?
- Banuiesc ca se misca bine, din moment ce a fost cea aleasa sa ma invete, am raspuns eu, cu o mina foarte serioasa... - Dar nu pot sa o compar cu altele... Nu am incercat cu altele...
L-am vazut cum ar mai fi pus o intrebare, insa s-a oprit. Stiam la ce se refera. Voia sa stie de Carmen... Sunt sigur ca asta i-a stat pe limba... insa imi vazuse reactia de mai inainte , auzind numele ei si nu a vrut sa ma mai zgandare... Din moment ce abia m-a scos din amaraciunea mea... Am ales sa ii raspund, totusi: - Cu Carmen, Oh! Ce greu imi era sa rostesc numele ei... insa am continuat, dupa un scurt moment de tacere... - Cu ea... nu a fost timp... Nu am avut timp... Asta in primul rand... Dar chiar daca ar fi fost timp nu as fi facut dragoste cu ea pentru ca am stiut ca daca ajung sa fac asta... nu mai pot continua... Si asa a fost greu ca am sarutat-o de doua ori... Nu as fi vrut, insa ea m-a luat pe nepregatite... M-a luat prin surprindere... si nu am avut cum sa opresc asta... Apoi... Daca Narcisa a spus ca am voie s-o sarut... ca nu stric nimic cu asta... mi-am permis sa fie un sarut adevarat... Dar un sarut care nu m-a intors din drum... Daca m-as fi culcat cu ea... sunt sigur ca nu as mai fi ajuns aici... m-as fi oprit...
- Stii ca nu te-ar fi lasat ei sa te opresti? Pai tu cunosti toata reteaua de colete... Nu te-ar fi lasat din maini... Tu nu vei fi liber... decat peste patru ani... Nici de la ei nu ai fi putut pleca... Nu cred ca nu stii asta.
- Stiu si asta... de aceea nu sunt cu ea acum... am soptit eu, din nou suparat... - Stiam ce s-ar putea intampla... Dar dupa ce l-am auzit ieri pe Tudor, poate as fi putut renunta la ceea ce ii pregatisem lui Carmen... Eu m-am temut ca se va intampla altceva... daca renunt la planul meu... Narcisa mi-a dat de inteles ca e grav daca renunt la planul meu... ca sa aflu acum ca Tudor m-ar fi inteles... Si ar fi fost de ajuns sa renunt la plan si la Carmen... si sa raman in continuare cu ei... insa ati intervenit voi! Si asta a schimbat totul, cred... Si aici a intervenit Narcisa... A spus ca e un examen... Eu am crezut ca e un examen pentru razbunarea finala, insa era un examen pentru a ma vinde voua... Sa fiu cat mai valoros... Sa am cat mai bune referinte... Daca nu as fi trecut examenul asta... Daca nu as fi avut puterea sa imi duc la capat planul conceput chiar de mine si aprobat de Tudor, eu as fi ramas cu ei... As fi ramas cu cineva pe care ii cunosteam deja... si as fi facut ceva ce stiam deja foarte bine sa fac...