- Alo? Edmond? Am auzit eu in receptor o voce joasa, inceata...
- Alo? Am vrut sa ma adresez lui asa cum o facusem mereu, insa ceva m-a oprit... Poate aveau microfoane si camere de luat vederi si pe balcon si nu voi apuca sa spun mare lucru... - Ce mi-ai facut? De ce mi-ai facut asta? Am inceput eu plangand de-acum fara sa ma mai pot controla.
- Edmond! Ce naiba e cu tine? Ce s-a intamplat? De ce esti in starea asta?
- Spune-mi cat am costat? Pentru ce valoare m-ai vandut lor?
- Edmond, revino-ti! Haide, baiete... Va fi bine... vei vedea...
- Spune suma! Spune cat a meritat viata mea! Spune! Spune cat a meritat viata lui Carmen?
- O suta de mii de euro... raspunse el... cu voce grava...
- Oh! Doamne! As fi facut rost de banii astia! As fi spart o banca! As fi facut asta! As fi furat chiar de la astia aceasta suma... As fi dus zi si noapte colete ca sa strang banii astia... decat sa ajung aici! M-ai distrus... Mi-ai luat toate visele... Mi-ai luat totul... Nu te voi uita niciodata... Si atunci cand voi deveni puternic... Atunci cand o voi sti pe Carmen in siguranta vin dupa tine! Jur pe ce mi-a mai ramas, ca vin dupa tine! Asta e urmatoarea mea tinta dupa ce voi termina cu tatal meu! Vin dupa tine! Peste noua ani de zile vin dupa tine!
- Dar ce s-a intamplat, baiete?
- Stii tu foarte bine unde m-ai trimis! Ai pus totul la cale... Le-ai spus totul despre mine... Le-ai spus de Carmen...
- Dar ce are a face fata asta? Edmond! Tu o urasti pe fata asta! Asa ai spus! O urasti! Si ti-ai batut joc de ea! Te-ai razbunat pe ea! De ce te mai intereseaza ce i se intampla ei?
- Ei stiu adevarul... am gemut eu... - Ei stiu cum m-am despartit de ea... Am fost urmarit de la banchet incepand... Am fost urmarit ieri... dupa ce am iesit din cladire... Ei stiu ce simt... Ei stiu totul... Nu am voie nici macar sa ma omor... nu am voie sa imi iau viata... M-au inlantuit cu Carmen... Spuneam toate astea plangand asa cum nu mai plansesem niciodata...
- Edmond! Daca o mai iubesti pe fata asta, de ce ai fost de acord sa ii faci ceea ce ai facut ieri?
- Pentru ca asa a trebuit sa se intample... ca eu sa raman cu voi... Stiu asta! Narcisa m-a amenintat... Am avut de ales... Si v-am ales pe voi... dar nu i-am ales pe astia! Nu i-am ales pe ei... Dar nu am mai vrut sa ii fac raul pe care i l-am facut... Am crezut ca o urasc destul cat sa nu mai simt iubirea pentru ea... Am crezut ca cea care m-a umilit a iesit in toamna din sufletul meu... dar de la banchet totul s-a schimbat... Carmen si-a cerut iertare... a spus ca ii pare rau pentru ceea ce a facut... Am aflat ca nu erau doar vorbe... Sefu'... Ea a ajuns sa ma iubeasca... intr-atat incat a fost in stare sa treaca peste ceea ce i-am facut ieri... si ne-am despartit prieteni... Am facut pace... A plans... Am sacrificat-o pe ea pentru a ramane cu voi... si ea a inteles asta... iar voi m-ati vandut... Si acum nu stiu cum sa ies din asta... Si nu stiu cum sa traiesc cu asta...
- Oh! Imi pare rau! Serios! Imi pare rau...
- Spune-i sefului de la vila aia, cred ca stii si tu care vila si ce se intampla acolo, ca vreau la munca de jos... nu vreau sa fac asta... Nu pot sa fac ceea ce imi cer ei... Nu pot... Baiatul lui nu vrea sa ma lase la munca de jos... Spune-i... te rog... mai fa asta pentru mine...
- Edmond... nu cred ca stii ce inseamna munca de jos... Oh! Vocea lui era atat de grava, incat m-am alarmat...
- Nu stiu! Am recunoscut eu...
- Munca de jos inseamna sa ramai in subsoluri patru ani de zile... Sa bagi acele in venele acelor fete... sa cureti incaperile... sa ingropi trupurile care nu au facut fata drogurilor... Sa le faci disparute... Edmond... Nu vrei sa faci asta! Si nu esti facut pentru asta... Nu vei rezista patru ani... Si odata ce ai murit, o au pe Carmen... Tu trebuie sa te lupti sa traiesti... Poti! Stiu ca poti! baiete... Daca ai putut sa ii faci ceea ce i-ai facut ieri lui Carmen chiar daca o iubesti atat de mult incat sa renunti acum la viata ta, poti sa faci si asta! Edmond! Esti puternic! Gandeste-te ca ai doua motive sa ramai in viata: unul e tatal tau care te asteapta peste patru ani... iar unul e viata lui Carmen... Pentru astea doua motive trebuie sa traiesti! Astea te vor tine in viata.
Am inchis ochii, iar lacrimile s-au scurs din ochii mei care ma usturau acum... Am gemut... incet...
- Edmond... mai esti la telefon?
- Da...
- Edmond... gandeste-te ca fetele pe care le vei aduce tu au venit de buna voie... vor avea de ales... Nu e alegerea ta... Nu esti tu vinovat...
- Sefu'... pot sa te rog ceva? Am intrebat eu cu voce stinsa...
- Spune! Te ajut daca pot, dar nu imi mai cere sa intervin pentru tine... Nu te vreau in
subsoluri...
- Ai grija de Carmen... te implor ai grija de Carmen... pazeste-mi-o pentru mine... Transmite-i cumva sa aiba grija... Transmite-i cumva sa nu fie niciodata singura pe strada... Transmite-i cumva sa nu deschida usa nimanui... Ajuta-ma cu asta... Vreau s-o stiu in siguranta... Macar atat sa pot face pentru ea... te rog... Tine-o departe pe Narcisa de Carmen... Nu o vreau in preajma ei... Nu vreau sa ma gandesc ca se va razbuna si ea pe fata asta... S-o stiu in siguranta ma va ajuta acum...
- Promit! Baiete! Iti jur ca voi avea grija de fata asta patru ani de zile... tu fa ce poti sa ramai in viata... Asta trebuie sa faci tu acum. Sa ramai in viata pentru ea... Vei fi bine! Te vei obisnui... M-ai suna-ma cand poti... Da-mi de veste ca esti bine... Esti puternic... Esti mai puternic decat crezi... Te-am antrenat bine... Stii tot ceea ce trebuie sa stii ca sa supravietuiesti... Stiu ca nu ma vei dezamagi...
Apoi s-a facut liniste... Am privit telefonul o vreme... O suta de mii de euro... Atat am valorat eu pentru ei... Atat... o suta de mii de euro... O, Doamne! CARMEN!
M-am culat acolo pe balcon... pe gresia rece si tare... fara sa simt racoarea noaptii... si m-am trezit la primii zori ai zilei... infrigurat si disperat... M-am ridicat anevoie de pe gresia noua si am intrat in apartament... Pozele ramasesera pe masuta din living... Mintea mea era goala acum... dupa criza de aseara, simteam ca nu mai pot nici sa gandesc... Am inchis ochii... ii simteam umflati de atata plans... Am inspirat adanc... si am expirat cu zgomot... apoi m-am dus sa fac un dus...
Am stat sub apa fierbinte o lunga bucata de timp... Adunandu-mi fortele... simtind ca sunt in stare din nou sa gandesc. Cand mi-am revenit complet, primul lucru ce l-am facut a fost sa caut caseta cu filmarea. Trebuia sa o distrug urgent. Nu trebuia sa ajunga in mana lor acele imagini... ar fi in stare sa le posteze pe internet doar din distractie... Asadar am scos caseta dintre bagaje si am privit-o un moment... apoi i-am dat foc cu flacara de la aragaz, privind cum arde... Oh! De-ar sti Carmen ca aceasta dovada a umilintei ei nu mai exista, poate ar merge la politie... iar politia m-ar cauta si m-ar gasi si m-ar duce la scoala de corectie si m-ar scoate de aici... Ar fi o cale de scapare... insa nimeni nu imi garanta ca as putea-o salva pe Carmen asa... Nimeni nu imi putea garanta ca ei nu o vor lua cu forta de pe strada si nu o vor duce la vila... daca eu nu le fac jocul...
Am privit cum arde caseta... simtind cum sufletul meu se innegreste si se cuibareste distrus intr-un colt al trupului meu... Acolo va sta patru ani de zile... Patru ani de zile... Oh! Doamne... Ce pot sa mai fac? Apoi mi-a venit o alta idee... Poate ii induplec... Poate daca imi vand eu trupul o lasa in pace pe Carmen... Poate daca le voi spune ca pot face bani cu trupul meu... o salvez pe Carmen... As fi incantat sa fiu curva femeilor pline de bani... As fi incantat sa fiu folosit de ele... daca o cruta pe Carmen... Indiferent ce ar face ele cu mine nu ar durea atat de tare ca si gandul ca voi distruge fete... tinere care au toata viata inainte...
Gandul asta m-a mai linistit... poate totusi ii pot convinge... Nu ma interesa ca ei vor rade de mine... ca isi vor bate joc de mine... Ce e rusinea asta pe langa ceea ce urmeaza eu sa fac? Nu mi-ar pasa de parerea lor... daca as sti ca asa as putea sa o salvez pe Carmen... si sa le salvez pe ele...
M-am apucat sa imi asez lucrurile... incercand sa nu ma mai gandesc la nimic altceva... Incercand sa nu ma gandesc la greselile ireparabile pe care le-am facut... Nu am mai fost in stare sa dau vina pe tatal meu... A fost in puterea mea sa nu intru in gasca tiganilor din Baneasa... A fost in puterea mea sa nu o conduc pe Carmen acasa... Astea au fost cele mai mari greseli...
Daca nu as fi intrat in gasca tiganilor nu as fi avut puterea sa ma razbun... Nici macar pe colegii mei... As fi ramas un nimeni, insa Carmen ar fi fost in siguranta... Poate as fi reusit sa ma ridic singur dupa ce as fi terminat liceul si tot as fi putut ajunge la tatal meu...
Apoi, daca nu as fi condus-o acasa pe Carmen ei nu m-ar fi putut santaja cu asta... si nu as fi pus-o in pericol... Nu ar fi descoperit ce simt eu pentru ea... Oh! Se vedeau foarte limpede adevaratele mele sentimente din pozele alea...
Acum... e prea tarziu... mult prea tarziu sa ma gandesc la cum ar fi fost acum daca nu faceam greselile astea... Un lucru era cert. Daca nu as fi condus-o acasa pe Carmen, nu am fi avut acea ultima discutie si as fi ramas cu sufletul sfasiat in mii de bucati ca ea ma uraste de moarte... Dar poate ca ar fi fost mai bine sa ma urasca... Asa, ea nu ar fi acum in pericol...
Stateam pe canapea... nemiscat... cu capul sprijinit in pumni... cand am auzit usa de la intrare... Nici nu mi-am ridicat capul... Nu au decat sa faca ce vor cu mine... le apartin pentru o suta de mii de euro...
Fiul bulibasului s-a oprit sub pragul usii ce dadea inspre living... A ramas acolo o vreme, doar privindu-ma... Era singur... Statea rezemat de tocul usii, cu bratele incrucisate pe piept... Apoi s-a apropiat de mine... incet... privind acum pozele ramase pe masa... A ridicat poza mea cu Carmen si a privit-o indelung... Apoi s-a asezat fata in fata cu mine... si a inceput sa vorbeasca:
- Stiu ca ai vorbit cu Tudor... Stiu si ce ai vorbit... Am auzit tot... Locuiesc deasupra ta... si cand am vazut pe camere ca ai iesit pe balcon mi-am pus castile si am iesit si eu pe balcon... Stiu tot ce simti... Am auzit tot... repeta el... incet... - Doar eu stiu... Nu ii voi spune tatalui meu ce am auzit eu in noaptea asta... Sunt de cuvant... Carmen nu va fi in pericol daca tu iti faci treaba... Promit... Nu i se va intampla nimic... Spune ceva! Sopti el...
Nu am spus nimic... Am ramas in aceeasi pozitie... nici macar nu mi-am ridicat capul... sa il pot vedea mai bine...
- Poti vorbi... incepu el din nou... - Am oprit microfoanele... Nu se mai aude nimic acum... din ce nu vrei sa se auda... Doar camerele merg... Ca masura de siguranta... adauga el... - Asta daca te gandesti sa mai sari la mine. Esti puternic pentru varsta ta... E anormal sa ai atata forta... la varsta ta... si acum imi dau seama ce vointa si ce tarie zace in tine... sa fii atat de curajos... la varsta ta... Esti mult prea tanar pentru viata asta... dar Tudor te cunoaste! El a vazut transformarea ta... rapida... el te-a antrenat... Esti mult prea tanar sa iubesti cu atata patima... Imi amintesc cum eram eu la varsta ta... si ma simt mult inferior tie... Haide! Revino-ti! Edmond! Tudor are dreptate! Fetele vor avea de ales... promit ca nu vei face parte din echipa care culege fete de pe strada... Fetele la care vei ajunge vor avea de ales... Va fi alegerea lor...