Am intrat toti in apartamentul unde am fost cazat, fara voia mea...
- Asezati-va! Ordona seful nostru.
M-am asezat si eu intr-un colt de camera asteptand ceea ce va urma... Simteam, credeti-ma, simteam pericolul din aer... Seful s-a oprit in fata masutei, uitandu-se la plicul ramas pe masa... Nu l-a ridicat... Nu inca... S-a uitat la mine lung... apoi a inceput sa vorbeasca:
- Edmond... Esti bun... Nu m-am asteptat... sincer... Tudor a facut minuni cu tine... De cand te antrenezi?
- Din toamna trecuta, am raspuns eu... putin nedumerit... de acest inceput de discutie.
- Ai avansat rapid... Mult prea rapid ca sa nu ma puna pe ganduri... De ce esti atat de pornit? Ce s-a intamplat in toamna?
- Nu cred ca conteaza trecutul meu... Stiti cat trebuie sa stiti... Sunt sigur ca Tudor i-a spus cam tot celui de la vila...
- Bre! Cel de la vila e tatal meu! Se rasti el acum la mine.
- Nu am stiut asta! Asa ca daca vrei sa afli ceva despre mine, intreaba-l pe tatal tau... M-am corectat eu... Doar nu eram nebun sa le povestesc despre Carmen tocmai eu...
- Deci nu vrei sa imi raspunzi?
- Nu!
- Deci nici despre Narcisa nu ai vrut sa imi spui, nici despre tine... Ok! Cum vrei! Dar comportamentul tau ma va enerva si va fi naspa de tine...
- Asta este! Fie ce o fi! Nu iti convine, lasa-ma sa plec si incheiem socotelile aici. Am raspuns eu obraznic. Prinsesem curaj... Mi-am castigat intr-un fel respectul lor... atat cat era...
- Ai vrea tu sa pleci! Sunt sigur! Dar te anunt, ca nu vei pleca de aici decat peste patru ani de zile! Daca vei trai pe atunci! Esti proprietatea noastra patru ani de zile. Si acum a venit timpul sa iti spun ce vei avea de facut. Le-ai vazut pe fete? Intreba el brusc...
- Da! Le-am vazut... am raspuns eu scurt, incruntandu-ma, amintindu-mi chipurile lor desfigurate de droguri...
- Stii cum au ajuns ele acolo?
- Nu...
- Au fost atrase in cursa... Asa cu frumosul... Unele dintre ele au fost luate pur si simplu de pe strada... Toate fetele alea asteapta cursa de luna asta... vor pleca in strainatate... toate...
Nu am spus nimic... Nu aveam ce sa zic... Nu puteam sa zic nimic... Stiam deja ce vor sa imi ceara... Eu voi fi momeala... Stiam asta foarte bine... Eu voi fi cursa... Eu le voi trimite la vila... Eu le voi distruge... eu le voi trimite la produs peste hotare... Insa mai bine mort decat asta. Nu voiam sa am nimic de-a face cu asta! Si-au gresit omul...
- Nu spui nimic? Ma intreba fiul bulibasului.
- Nu am ce sa intreb. Raspunsul meu e NU.
- Ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca mi-am dat seama acum ce vreti voi de la mine, iar raspunsul meu e NU. Tatal tau a spus ca am o singura sansa... Nu vreau sansa aia! Vreau la munca de jos... iar peste patru ani de zile... plec... Asta e raspunsul meu...
- Nu te grabi cu raspunsuri ranji baiatul si se aseza in fata mea... - Poate te mai gandesti... putin... Problema e ca nu vreau eu sa te mai las sa mergi la munca de jos... iar tu vei face ce iti voi porunci eu! Tatal meu imi face toate poftele...
- Nu ma poti obliga! In afara de viata mea nu am ce pierde! Prefer sa mor decat sa va fac treaba asta mizerabila... Stiam ca gresesc ca imi pierd compatul si calmul de care aveam atata nevoie, dar le vedeam pe fetele alea in fata ochilor... si cu cat le vedeam mai in detaliu cu atat eram mai hotarat sa mor eu sau sa ii fortez sa ma lase la munca de jos...
- Esti sigur ca nu ai ce pierde daca nu mi te supui... ?
- Da! Nu am ce pierde! Am raspuns eu hotarat, gandindu-ma ca o voi sacrifica pe mama, daca vor sa imi forteze mana... si daca nu se multumesc cu viata mea... Nu ma vor santaja cu viata mamei... Ea e vinovata pentru ca am ajuns aici! Nu are decat sa suporte consecintele.
Barbatul a deschis brusc plicul, rupandu-i marginile... L-am urmarit atent... Pe ce naiba se baza el acum cand ranjea sadic? In cele din urma a scos ce era in plic si mi le-a trantit pe masa... in fata mea... Privirea mi-au cazut pe pozele rasfirate pe masuta noua de sticla... si am inchis ochii cu durere. Ei au singura arma cu care ma vor forta sa le fac pe plac si sa duc atatea fete la pierzanie... Pentru ca pentru ele nu mai era intoarcere acasa... Ele se vor pierde in colturile lumii... oriunde erau oameni bogati dispusi sa plateasca pentru ele... Oriunde era o strada aglomerata plina de barbati flamanzi de femei... Mi-am acoperit ochii sa nu mai vad pozele... alea... Nuuu... Cum sa fac eu acum?!
Fiul bulibasului imi lasa un moment de cugetare... apoi ma intreba din nou:
- Te mai intreb odata, esti sigur ca raspunsul tau e NU?
Am inghitit in sec... si am prins curaj sa mai privesc odata pozele din fata mea... Prima, cea de de-asupra... Am ridicat-o incet... foarte incet... privind-o cu ochii in lacrimi... Eram eu cu Carmen in momentul despartirii noastre... Eram eu in momentul in care i-am sarutat fruntea... cu durerea despartirii... De unde naiba au ei pozele astea? Mi-am trecut incet degetul peste chipul cu par lung si blond din poza... Era Carmen... Era fata... pe care am jurat sa o tin departe de mine... ca sa nu o pun in pericol... M-am grabit sa le vad si pe celelalte poze... Erau toate cu ea... Am fost urmariti peste tot... de cand imi spusese fostul sef ca va urma sa fac altceva... de cand s-a hotarat schimbul meu contra datoriei... Era Carmen... Am aruncat pozele pe masuta, de parca m-au fript...
- De unde le aveti? Am intrebat eu cu glasul stins, gatuit de neputinta...
- Tu habar nu ai ce bine suntem organizati... Ati fost urmariti... va stim fiecare miscare... si tie... si fetei din poza...
- Lasati-o in pace! M-am despartit de ea! Am umilit-o ieri! Mi-am batut joc de ea... M-am razbunat... am incercat eu sa le explic... insa doar i-am facut sa rada... Daca as fi stiut ce cuprinde acel plic, poate m-as fi pregatit din timp psihic sa ii duc la cacealma... sa ii fac sa creada ca nu ma mai intereseaza fata asta... sau ca nu imi pasa de ce ar putea sa se intample cu ea... Insa acum... stiu ca m-am tradat... prin voce... prin gesturi... prin tot...
- Nu asta se vede din poza asta... si nu asta se vede din reactia ta... Esti bun... dar nici chiar atat de bun incat sa ma pacalesti... Spunand aceste cuvinte ridica intre doua degete poza cu mine si cu Carmen... - Daca nu vei face cum vreau eu, daca nu vei executa fiecare ordin cu strictete... asteapta-te sa o vezi sub vila tatalui meu... Acolo ajunge daca tu nu te executi! Acolo va ajunge dupa ce va fi violata de toti cei din clan... zile in sir... Si inca ceva... ranji el plin de rautate : - Sa nu te gandesti sa iti iei zilele... asta nu mai conteaza acum. Nu ne mai trebuie viata ta... fata va plati oricum daca tu nu faci ceea ce iti vom spune noi! Ca esti mort sau nu!
M-am chircit de durere... Nu Carmen... Nu fata care a fost in stare sa nu ma urasca... dupa ceea ce i-am facut... Nu fata caruia i-am promis ca voi avea grija de mine... M-am chircit de durere in prima instanta, apoi am luat-o razna. Toate prin cate am trecut in ultimele doua zile s-au adunat si s-au revarsat in capul meu facandu-ma sa imi pierd mintile... si am sarit cu ambele maini intinse spre el, sperand ca voi ajunge la gatul lui si i-l voi rupe... Insa nu am ajuns pana la el... Ceilalti au sarit deodata pe mine... imobilizandu-ma... trantindu-ma la pamant, tinandu-ma sub genunchiul lor... Nu mai puteam face nicio miscare! Eram neputincios...
- Deci! Care e raspunsul tau? Ma intreba baiatul bulibasului, asezandu-se pe scaun, cu poza in mana... privindu-ma de sus...
- Sunt de acord, daca imi garantezi ca fata asta nu va pati nimic! Sunt de acord... am gemut eu incercand sa scap de cei care ma tineau strans de membre ca nu cumva sa le scap...
- Esti hotarat? E ultimul tau raspuns?
- Da! Fi-r-ati voi sa fiti! Da! Fata asta sa fie in siguranta iar eu fac ce vreti sa fac!
- Bravo! Asa te vreau... Dar sa nu incerci sa ne tragi pe sfoara... ca la primul semn o aduc la vila...
- O sa vreau dovezi saptamanale ca fata e bine... Am adaugat eu... cu obraznicie... Odata ce am luat decizia ca pentru Carmen voi face ceea ce am refuzat pana acum... am prins curaj...
- Le vei avea... Promit! Raspunse el, hotarat, spre uimirea mea... M-am asteptat sa rada de mine si sa ma ia la misto, insa nu! El s-a calmat de indata ce am luat hotararea... Le-a facut semn sa ma elibereze si sa ma ajute sa ma ridic... - Bre, Edmond! Dar ai sange in instalatie sa sari asa la mine! Nu s-ar zice ca ai doar paispe ani... bre! Dar acum plecam. Iti las pozele... poate mai vrei sa le vezi... ranji el... - Sa nu indraznesti sa pleci de aici! Vom afla in secunda urmatoare... iar fata ajunge in subsol... si ii vom spune din ce cauza i se intampla... Iti vom folosi numele... Nu cred ca vrei sa se intample asta... Sa stie ca din cauza ta ea e violata in cur de toti cei din clan... ... drogata... si la sfarsit vanduta la licitatie, cui da mai mult... Nu uita... fete ca ea sunt vanate... E alba... e blonda... si e virgina... Are toate ingredientele unei afaceri excelente... Nu ne provoca... Suntem pe aproape... Suntem vecini de scara... Tot blocul e al nostru... Pregateste-te ca o sa iti aduc o tipa in zilele astea sa isi dea cu parerea daca Narcisa a facut treaba buna cu tine sau mai este ceva de adaugat... la cunostintele tale... Apoi iti incepi scoala de loverboy... Iti vom gasi un nume... si te antrenam bine... Sunt sigur ca vei aduce multe fete in subsolul tatalui meu...
Odata cu ultimele cuvinte, au iesit pe usa apartamentului lasandu-ma singur... Singur cu pozele mele...
M-am asezat sfarsit de puteri pe canapea, la masuta din camera de zi. Cu pozele in fata mea. Le-am privit pe rand, insa cea mai dureroasa a fost acea prima poza la care m-am uitat cand mi le-a aratat fiul bulibasului. Acolo se vedea cel mai tare durerea fetei din fata mea si, trebuie sa recunosc, se vedea durerea mea... A fost cea mai expresiva poza... Am privit-o indelung... Oh! Doamne! Carmen! Ce greseala fatala am facut sa te conduc acasa... Nu ar fi trebuit sa fac asta... Daca ne-am fi despartit in cladirea aceea dezafectata ei nu ar fi stiut niciodata ce este in sufletul meu, de fapt. Aceea a fost greseala mea... Am facut cea mai mare greseala dupa acea zi in care am decis sa raman in gasca tiganilor... De acum sunt nevoit... sunt obligat sa aduc cine stie cate fete... si nu am voie sa gresesc... altfel oricare dintre fetele alea ai putea fi tu... Iar eu as fi in Iad... Nici nu m-ar mai interesa razbunarea pe tatal meu... Ciudat... Azi nu m-am gandit deloc la tatal meu, cu toate ca Tudor mi-a spus ca s-a externat... Insa acum, ca mi-a revenit in minte, ura mea a mai urcat un nivel... Din cauza lui, eu voi distruge cine stie cate fete... pentru ca fata mea... hm... Fata mea... Doamne cat as fi vrut sa fie adevarat... Dar da... pentru Carmen voi ceda si voi indeplini aceasta slujba ingrata...
M-am lasat in genunchi, cu poza ei intre degete... imi venea sa urlu... sa-mi strig durerea... sa-mi strig frustrarea... sa-mi strig neputinta... M-a apucat dezandejdea... M-a apucat plansul... M-am ridicat anevoie si am stins lumina... De ce sa ma vada si ei? De ce sa-mi vada toate trairile... Apoi am iesit pe balcon... am inchis usa dupa mine... Imi venea sa ma omor... insa nici asta nu mai aveam voie... Sa-mi iau viata... Carmen ar plati pretul... Am scos telefonul din buzunar si am cautat cu infrigurare numarul lui Tudor... numarul fostului meu sef... si am apasat butonul... Am asteptat sa ridice receptorul... Era destul de tarziu... Dar nu mi-a pasat...