— Dar îmi doresc să mergem și noi, te rog! îl implor pe Blake cu o privire nevinovată.
— Love, nu vreau să risc să naști în avion. Sau prin Indonezia. Sau cine știe pe unde. Doctorul ți-a specificat clar că nu ai voie deplasări lungi nici măcar cu mașina.
Mustăcesc nemulțumita și ma încrunt la el.
— Mai am trei săptămâni până la termen. Nu o să se nască săptămâna asta.
— Vom merge și noi peste câteva luni, îți promit, se apropie Blake și mă săruta pe frunte.
Nu vreau peste câteva luni. Eu vreau săptămâna asta.
Mike și Maia au decis sa plece în luna de miere în Indonezia. Dintotdeauna mi-am dorit să merg acolo. Dar cineva, și ma uit spre burtica proeminentă, nu o lasă pe mami sa meargă. Dar eu sunt Edaline cea căpoasa. Trebuie să mă gândesc la o soluție să îl conving să plecăm până la urma!
— Nicklas a sunat că va ajunge mâine la noi, mă anunță Blake.
În ultimul an relația dintre noi s-a răcit, oarecum. După ce am rămas însărcinată, din nou, Blake nu a mai plecat nici măcar o zi de acasă. Așa că Nicklas nu a apucat să vină decât o data aici, la aniversarea de trei ani a lui Iris. Vorbim din când în când, dar foarte rar și foarte scurt, pentru că soțul meu nu poate să își controleze gelozia. Nu știu când va scăpa de sentimentele astea. Ce-i drept sper că nu prea curând. Este atât de atrăgător când își ia atitudinea de soț gelos.
— Îmi este dor de el, recunosc și îl privesc cu o expresie jucăușă.
Încep să rad cu pofta când văd cum își încordează maxilarul și se forțează sa își păstreze calmul.
— A spus că vrea să facem cunoștința cu logodnica lui, spune cuvintele cu mult prea multă mândrie în voce.
— Ce? aproape sar de pe canapea. Are o logodnică? Doamne câte sezoane am pierdut din viața lui? încep să rad din nou.
Odată cu rasul meu, jucăușul din burtica mea începe să își facă simțită prezenta cu lovituri puternice. Strâmb puțin din nas și îmi duc mana sub coasta dreapta. Nu știu de ce îi place atât de mult să îmi tortureze organele interne. Puteam sa jur că Iris a fost mult mai blândă cu mine.
— Tata, Maki m-a învățat ieri o melodie nouă, vrei să auzi? se apropie Iris de noi, țopăind de entuziasm.
Maki în traducere ei înseamnă Mike. Așa îl alinta pe unchiul ei. Și deși ar putea să îi spună corect pe nume, niciunul din noi nu încercam să o corectam.
Sunt puțin dezamagita de faptul că i-a oferit onoarea tatălui ei, de a asculta noua melodie, dar apoi mă liniștesc.
— Iubitule, tu să ții cu mami, șoptesc cu mana pe burtică.
Blake aude comentariul meu și începe să râdă. Este mândru de Iris că mereu îl alege pe el, dar și eu. Iubesc să văd relația strânsă dintre ei. Și trebuie să recunosc, familia asta, este cel mai minunat lucru pe care mi-l putea oferi destinul.
Iris începe să cânte la pian o melodiei atât se liniștitoare. Nu înțeleg cum la nici patru anișori poate să stăpânească atât de bine un lucru atât de mare. Nu știu de unde a moștenit dragostea pentru pian, dar avem noroc că Mike este alături de ea și îi hrănește talentul asta. Pentru că dacă s-ar fi bazat pe mine sau pe tatăl ei, ei bine, nu ar fi ieșit nimic bun.
***
— A ajuns, țopăie entuziasmată Iris prin living, după ce a auzit motorul mașinii că parchează pe alee.
Îl iubește pe Nicklas. Chiar dacă îl vede foarte rar, îl îndrăgește la fel de mult ca pe Mike.
O rog să se liniștească și mă îndrept spre ușa de la intrare să îi întâmpin. Pe el și pe logodnica lui.
Mike este deja la noi împreuna cu Maia. Au decis să profite de o ultima întrunire în gașca completa înainte de vacanța lor. Bine, si pe lângă asta, era maxim de curios să o întâlnească pe logodnica prietenului nostru.
Blake este în grădină cu oaspeții noștri, așteptând să se facă mâncarea de pe grătar. Îi aud cum rad cu pofta, dar nu am prins subiectul care îi amuză atât de tare.
Deschid ușa și mă las îmbrățișată de Nicklas care pare uimit de cât de imensă sunt. În sarcina asta a fost mult mai generoasa cu kilogramele în plus. Deci probabil nu se aștepta sa vadă o Edaline atât de umflățică. Zâmbesc.
— Mi-ai lipsit! îi strig cu un zâmbet fericit pe buze.
Printre picioarele noastre se strecoară și Iris care trage de el să o ia in brațe. Acesta se apleacă și îi face pe plac. Iris îl pupa și îl strânge de gât, dovedindu-i cât de mult i-a dus dorul.
— Și mie mi-a fost dor de voi, drăguțelor. Acum hai să vă fac cunoștința, se trage intr-o parte și îi face cale liberă fetei ce stă timidă în spatele lui. Ea este Lara, logodnica mea.
Aproape cad jos. Nu îmi vine să cred.
Lara.
Este chiar Lara.
Prietena noastră din copilarie.
Fac ochii mari și casc gura mult prea evident.
Tot ce pot să fac este sa strig un mare și puternic Mike!
Nu știu ce simt în momentul asta. Uimire. Șoc. Fericire.
Lara ma privește la fel. Uimită. Dar nu știe de unde să ma ia. Probabil anii ce au trecut, m-au schimbat prea tare, și îi este greu să își dea seama cine sunt. Țin minte că aceeași reacție a avut-o și Mike când ne-am întâlnit prima data la Roma.
— Ea este Edaline, îi explică Nicklas, Larei, apoi ca un click realizarea își face simțită prezenta pe chipul ei.
Probabil am început deja să plâng, caci Iris mă privește confuză. Nu mai spun nimic, doar mă arunc în brațele vechii mele prietene. Aceasta nu spune nimic, la rândul ei, ma strânge mai tare in îmbrățisarea sa.
— Doamne Edaline, nu pot sa cred, cum? începe ea să se bâlbâie nevenindu-i să creasă ca sunt chiar in fata ei. După atâția ani.
Mike începe să mormăie iritat prin camera de zi apropiindu-se de noi. Când vede chipul Larei împietreste pe loc. Gura i se deschide atât de mult încât pot să îi văd amigdalele.
— Nu pot să cred, tipa Lara rupând îmbrățisarea noastră. Asta este o gluma nu? se desprinde de mine și fuge in brațele blondinului.
Nicklas ne privește mirat și confuz. Probabil are impresia ca am luat-o razna cu toții.
Tot ce facem este sa plângem și sa ne îmbrățișăm cumva în grup. După atâția ani, trio-ul groazei s-a reunit. Nici ca nu putea exista o încheiere mai frumoasă.
Ne retragem cu toții în grădină și facem prezentările. Blake și Nicklas ne asculta curioși poveștile din copilărie și li se pare la fel de incredibil cum ne-am regăsit după atâția ani. Cum viața ne-a unit din nou drumurile.
— Cum de ești aici, logodita cu Nicklas, începe Mike să sape după detalii.
— Ei, bine, glasul plin de dragoste al Larei ne atrage atenția. Ne-am cunoscut în Spania. Mai exact el este șeful meu, spune cu o urma de timiditate și roșește.
Nicklas îi zâmbește și el, cu aceeași dragoste în privire. Sunt atât de fericita pentru ei. În același timp îl privesc pe Mike cum o săruta pe frunte pe Maia. Iar Blake o tine în brațe pe Iris, care pare că sta sa adoarmă chiar aici, pe pieptul lui.
Dar momentul ăsta ireal de frumos tocmai s-a spulberat.
— Băieți, fac ochii mari spre cei de la masă. Cred că mi s-a rupt apa!
La naiba, acum chiar s-a zis cu Indonezia.
••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
Sfârșit
Îmi este extrem de greu să mă despart de cartea asta.
Vă mulțumesc tuturor pentru susținere si pentru vorbele frumoase și sper ca v-a făcut plăcere să citiți fiecare cuvânt, atât pe cât mi-a făcut mie plăcere să îl aștern aici.
Datorită vouă simt că am creat ceva minunat și pentru asta vă sunt profund recunoscătoare!
🤍🤍🤍