- Ce cauti, ma, aici? Cine te-a trimis? Ai venit sa ne spionezi? Din ce gasca faci parte?
- Nu stiu ce vorbiti voi! Eu doar ma plimbam prin padure... Am raspuns eu panicat, insa mirat ca nu imi tremura vocea. Dar stiu ca eram panicat. Tonul celui care ma luase in primire, era unul amenintator...
- Plimba ursul! Hai! Ca noi avem treaba!
- Dar eu nu am vrut sa va deranjez... vreau doar sa ma plimb...
- Plimba-te in alta parte! Se rasti un altul si facu in pas spre mine, obligandu-ma sa dau in retragere tot mai speriat. Am inghitit de cateva ori in sec in timp ce il priveam acum pe baiatul inalt care deja a ridicat bratul spre mine.
- Ghita! Lasa-l in pace!
M-am intors in directia de unde auzisem vocea, fara sa ma gandesc ca as fi putut incasa una in plin, daca nu sunt atent si nu ma feresc, cat de cat... Insa vocea pe care o auzisem era mult prea aspra si poruncitoare ca sa nu imi atraga atentia. Spre noi se indrepta acum un baiat tanar de vreo douazeci de ani... Se apropia incet, fara sa se grabeasca... insa se apropia incruntat, privindu-ma insistent. Sincer, m-am gandit ca l-a oprit pe cel care ridicase mana, doar pentru a savura sa dea el primul in mine.
Dar, nu. A ajuns langa mine, in timp ce Ghita s-a retras respectuos. L-am privit mai atent pe cel care era deja foarte aproape de mine. Era un tanar inalt, cu ochi negri, cu o mustata ciudata... Era tigan... Clar era tigan... Il dadea de gol accentul si tenul oaches... Abia atunci i-am privit mai atent si pe ceilalti... Toti erau tigani... Atunci a fost momentul in care chiar m-am panicat. Stiam ce rai sunt tiganii din zona... Stiam ce sadici sunt... Si acum ma asteptam la ce e mai rau.
Tipul care il pusese la punct cu doar cateva cuvinte si un ton impunator, parea sa fie seful. Toti l-au privit cu respect si niciunul nu a mai miscat si nu a mai incercat sa vorbeasca.
- Baiete, ar trebui sa stii ca e foarte periculos sa bantui prin Baneasa la ceas de seara!
Murmura el, cu o voce mult mai blanda decat cea cu care i s-a adresat lui Ghita. Asa ca am prins curaj sa pot raspunde:
- De ce sa fiu in pericol? Nu am nimic de valoare la mine nu am avut de gand sa fac nimic rau. Am vrut doar sa ma plimb singur. Nu vreau sa ma duc inca acasa.
- De ce nu vrei sa mergi acasa? Tiganul ma privi mai atent si am fost sigur ca mi-a observat vanataile, pentru ca in secunda urmatoare a continuat: - Te-au batut ai tai?
- Nu. M-au batut cativa baieti de la scoala, am recunoscut eu, coborand privirea.
- De ce? Tiganul isi continua interogatoriul, fara sa ii bage in seama pe ceilalti. Era atent doar la mine.
- Ca m-am dat la o fata! Am sarutat-o fara sa isi doreasca si ea... am raspuns, oarecum
rusinat.
- Fata i-a pus sa te bata in halul asta?
- Da...
- Hm... Tiganul statu putin pe ganduri, apoi ma lua prin surprindere cu intrebarea lui:
- Vrei sa te razbuni?
- As vrea, dar nu am cum! Am raspuns eu cu naduf. Asta era dorinta mea cea mai mare.
Sa ma razbun. Pe fiecare. Pe toata lumea daca se poate! Razbunarea va fi dorinta ce ma va ajuta sa traiesc de acum inainte. Razbunarea ma va tine in viata. Razbunarea va fi tinta mea. Simteam arsura dorintei... Si acum ca a revenit la suprafata odata cu intrebarea celui din fata mea, dorinta de razbunare era la apogeu.
- Eu te pot ajuta... sopti el. – Pe cine vrei sa te razbuni? Pe baietii care te-au batut, sau
pe fata care te-a respins?
- Pe toata lumea! Am raspuns eu repede, uimit de cuvintele lui. Pentru mine era evident ca vreau sa ma razbun pe toti.
- Dar pentru ca sa te pot ajuta, va trebui sa platesti!
- Dar nu am bani... am soptit eu, dezamagit.
- Nu iti cer bani. Vei avea de facut cate ceva pentru mine. Mici comisioane.
L-am privit intrebator. Nu imi puteam inchipui ce fel de comisioane as putea eu sa ii fac. Nu stiam nimic despre lumea lor. Viata mea a fost una simpla. Eu abia iesisem din jocul De-a v-ati ascunselea. Baiatul a inteles nedumerirea mea si a tinut sa precizeze:
- Nu te teme! Tu nu esti in pericol... Tu nu bati la ochi. Noi, tiganii, suntem urmariti. Dar pe tine nu te vor baga in seama. Poti sa faci bani frumosi din asta!
- Serios? Am intrebat eu neincrezator. Cuvantul bani mi-a trezit interesul. Daca voiam independenta, va trebui sa ma descurc cu banii. Asadar, cand am auzit ca as putea face rost de bani, altfel am gandit oferta lui. Pe langa ca as putea sa ma razbun, as putea face rost de bani.
- Da! Serios! Te intereseaza?
- Pai, da! Cum sa nu ma intereseze? Am exclamat eu, cu mult mai mult curaj. Voi avea bani! Voi avea libertate! Voi avea independenta pe care mi-o doresc! Mama nu va avea ce sa imi mai reproseze. Nu voi auzi ca vreau libertate si ca acea libertate va fi pe banii ei.
- Bun! Acum te duci acasa! Nu trebuie sa dai de banuit. Vii maine aici si te invat sa faci bani! Nu vorbesti cu nimeni! Nu spui nimanui ca ne-am intalnit. Daca iti umbla gura, nu vei mai apuca sa te razbuni!
Asa am si facut! M-am dus cuminte acasa si m-am comportat asa cum o facusem mereu. In plus, mi-am facut toate temele, ba chiar am invatat temeinic la toate materiile. Aveam o memorie vizuala excelenta si retineam totul foarte usor. Dupa ce mi-am facut temele, am hotarat sa readuc vorba despre tatal meu. Trebuia sa aflu tot ce pot despre tatal meu. Nu stiam cum vor decurge lucrurile de acum inainte, poate la un moment dat va avea loc o ruptura intre mine si mama si nu voi mai apuca sa aflu tot ce pot despre tatal meu. Asa ca m-am asezat calm la masa si am inceput conversatia.
- Mama, vreau sa stiu totul despre tatal meu!
- De ce? Cu ce te ajuta? El e acolo, tu esti aici!
- Pentru ca am dreptul sa stiu totul. Am raspuns fara sa-mi ridic vocea. Stiam ca daca imi pierd controlul, nu voi mai afla nimic. Mama se va infuria si nu imi va spune nimic.
Mama s-a asezat si ea la masa, incruntata si impreunandu-si mainile a inceput povestea tatalui meu.
- Aveam optsprezece ani cand l-am intalnit... Eram fecioara... Hm! Obisnuia sa-mi
spuna fecioara lui...
- Cum v-ati intalnit?
- La o cafenea in Oradea. Tocmai terminasem liceul si eram fericita ca am luat bacalaureatul. L-am vazut intrand in cafenea... si nu mi-am putut dezlipi ochii de pe chipul lui... Era atat de frumos... Tu semeni cu el... Imi amintesti de el...
- Lasa asta! Continua! Nu voiam sa seaman cu el... Nu voiam sa am nimic de la el acum. Voiam sa ma razbun. Sa ii platesc pentru toti anii astia.
- El s-a asezat singur la o masa mai retrasa, fata in fata cu mine si la un moment dat m-a privit. Oh! M-am topit intr-o secunda. S-a ridicat de la masa lui si s-a apropiat de masa unde eram eu. L-am privit cum paseste. La mine a fost dragoste la prima vedere. S-a asezat la masa mea, mi-a zambit si a inceput sa vorbeasca. Oh! Avea o voce ce te hipnotiza! M-a intrebat de unde sunt si ce fac singura in acea cafenea. Eu i-am raspuns, iar el m-a felicitat si m-a intrebat care imi sunt planurile de viitor iar eu i-am raspuns ca inca nu stiu ce sa fac. De aici a pornit totul. Mi-a facut curte ani de zile. I-am fost alaturi ani de zile. Am iertat toate alunecarile lui... pentru ca il iubeam mai presus de orice din lumea asta. Sapte ani de zile am avut o viata frumoasa si palpitanta. El nu era un om linistit. I-au placut scandalurile si betiile... I-a placut sa traiasca periculos. Foarte periculos... A devenit un om foarte puternic. Foarte puternic. A fost in stare sa se bata cu oricine. Am fost cu el la un bal iar el s-a batut cu toti cei de acolo... l-a bagat pe unul in spital aproape mort... Atunci a fost arestat dar a scapat nevatamat... cu cazier curat. Are amici care l-ar scoate si din Iad daca s-ar intampla sa ajunga acolo. Are spate puternic... S-a batut cu tiganii din oras... Toti se temeau de el... tot orasul il cunostea deja... Dar asta si-a dorit! De cand l-am cunoscut. Sa fie faimos! A adorat faima. Avea o mandrie in el care uneori m-a ingrozit... o madrie si o dorinta de a controla totul...
- Te-a inselat vreodata?
- Da. Era mult prea frumos ca sa nu fie vanat. I s-au aruncat in brate... Tentatia a fost mare si uneori nu s-a putut rabda, dar s-a intors mereu la mine. Mereu... iar eu l-am primit de fiecare data inapoi.
- De ce nu v-ati casatorit? Sapte ani e mult...
- El a spus mereu ca nu avem de ce sa ne grabim. Ca el ma iubeste si fara acel petec de hartie. Ca ne vom casatori cand vom hotari sa avem copii. Dar in al saptelea an el m-a tot presat ca vrea un copil cu mine. Ca este pregatit sa ne incepem viata de familie... A insistat mult...
- De ce nu ai vrut sa ai copii? Asa v-ati fi casatorit... si totul ar fi fost bine.
- M-am temut cumva... Nu stiu cum sa iti explic... Avea foarte multi dusmani... Am tot incercat sa ii spun si lui ca nu vreau sa am un copil care sa fie amenintat. El a ras si m-a imbratisat si m-a facut naiva... A repetat ca ma iubeste enorm si ca vrea un copil cu mine. Atata a insistat incat pana la urma am fost de acord. Am ramas insarcinata de la prima incercare. El s-a aratat foarte fericit... A asteptat exact trei luni de zile... S-a comportat exemplar trei luni de zile... Apoi, intr-o zi, l-am vazut in oras cu cealalta... se sarutau intr-un parc... din centrul orasului... langa un bloc turn... Atunci am aflat ca avea un apartament acolo... in blocul turn, la ultimul etaj... Acolo era cuibusorul lui de nebunii. M-am apropiat de ei si am inceput sa fac scandal... socul a fost mare, iar eu nu m-am putut abtine. El m-a privit ranjind... Nu a incercat sa se scuze... Mi-a ras in fata... si m-a facut proasta... Am crezut ca cealalta ii va face scandal... cand ma va vedea, dar nu. A ras si ea. M-a privit cu dispret si mi-a aruncat in fata ca stia de mine... si ca ea a fost cea care a pus la cale totul. Ca ea a fost cea care i-a cerut o dovada clara de iubire. Si acea dovada clara a fost sa ma distruga pe mine. Erau impreuna de ceva timp. Nu stiu exact cat... dar stiu ca ea l-a vrajit cumva pe el. La convins sa ma lase insarcinata si apoi sa ma paraseasca cu burta la gura, cand nu se mai poate face avort... A spus cam asa: "Felicitari, iubire! Ma ai pe mine! Ai dovedit ca ma meriti!" Si ce a facut el atunci? A imbratisat-o razand... a sarutat-o... in fata mea. Asta m-a infuriat. M-am repezit spre ei urland de durere. Am vrut sa-i scot ochii viperei. Dar el m-a oprit. M-a impins de langa sarpele asta plin de venin si mi-a tras o palma... de am cazut in genunchi, acolo in mijlocul parcului... apoi s-a uitat la mine de sus si a spus: " sa nu indraznesti sa mai apari vreodata in calea mea! Sa nu indraznesti sa vii cu copilul la mine, ca il omor in fata ta! Daca indraznesti sa te apropii de ea, te omor fara mila! Dar inainte sa te omor, te dau in posta tiganilor din Velenta! Ea e aleasa mea. Sunt cu ea de luni de zile... la anu' facem nunta... Tu dispari din viata mea!" Cand l-am intrebat de ce a facut asta, el mi-a raspuns doar atat: "de proasta ce esti!" Nimic altceva. M-a lasat acolo, in mijlocul parcului, ingenuncheata... De atunci, am fugit din oras... Nu am vrut sa stie nimeni unde sunt... Nu stiu nici bunicii tai ce s-a intamplat atunci si unde sunt. Am ales calea asta... E mai bine asa... Am sperat ani de zile sa pot sa ma razbun... dar nu am avut nicio cale s-o fac... Si iata-ma acum! Nu stiu daca sa ma bucur ca soarta ma razbuna sau sa mor de ciuda ca nu am putut sa ma razbun eu... As vrea sa merg acolo... sa apar in fata ei si sa ii scot ochii de vipera... dar nu stiu daca e bine sa apar acum... Cred ca voi astepta... sa vad daca el moare... Daca se intampla, stiu ca ma voi intoarce... si ii voi lua tot ce are ea mai drag. Voi scuipa pe mormantul lui si o voi face pe ea sa plateasca pentru ceea ce mi-a facut!