Timpul se scurse repede, iar cei doi terminara prânzul fără a-și aminti de disputa lor de pe autostradă.
- Mă bucur ca am lasat orgoliul la o parte si ca am ales sa merg la masa cu tine. Nu stiu ce m-a apucat, spuse Malvina incet.
-Eu ma bucur ca am reusit sa te hranesc si ca ai fost incantata de alegerea mea și desi mi-ar placea sa mai stam, trebuie sa ajung pana la birou sa semnez niste acte. Te superi daca te-as ruga sa ma mai suporti vreo doua ore? intreba Augustin , privind-o fix in ochi.
-E in regula! Hai sa mergem, raspunse Malvina, luandu-si geanta in mana. O sa te rog insa, sa ma astepti 5 minute. Trebuie sa merg la baie, apoi sunt gata de plecare.
- Te astept! Pana revii achit si nota.
- Eu achit de data aceasta! răspunse Malvina, scotocind in geanta si scotand la iveala un card. Uite! Si te rog, nu face vreo smecherie sa achiti tu, pentru ca voi afla. Ok?
- Bine vrajitoare mica! spuse Augustin, luand cardul si asezandu-l langa paharul de apa, pe masa.
Malvina se ridică si se îndrepta catre baia doamnelor. Dupa cateva ore in compania lui Augustin, problemele din timpul zilei se mai diminuasera, sau cel putin nu le mai privea cu atat de mult tragism. Desi ii parea rau de gestul Rebeccai, constientizase ca nu mai putea schimbat, ce era facut, rămânea facut.
In mai putin de doua minute, Malvina se zari in usa restaurantului pasind hotarat catre masa unde il lasase pe Augustin, care acum nu mai era singur. Il vazu zambind si imbratisand strans o femeie. Malvina nu-si putu da seama daca era tanara sau batrana, deoarece femeia era cu spatele catre ea, insa familiaritatea cu care se purta Augustin cu ea, justifica faptul ca acesta o cunostea si ii purta o afectiune sincera. I se citea pe chip bucuria si emotia intalnirii.
Malvina inainta cu pasi greoi, avand inima cat un purice. Nu putu sa-si recunoasca, dar sa-l vada pe el in bratele unei alte femei o facea sa fie geloasă!
-Hei! Iubito, vino sa-ti prezint pe cineva! striga Augustin, in secunda in care o văzu apropiindu-se. Ea este sora mea, Victoria.
Un val de eliberare ii strabatu imediat trupul Malvinei.
-Deci, tu esti femeia care imi tine fratele sechestrat in Long Beach! comenta vesel Victoria, apropiindu-se si imbratisand-o.
-Aaa... Mi-as dori eu sa fie asa, balmaji Malvina, ametita de stransoarea Victoriei.
Cand aceasta o elibera intr-un sfarsit Malvina putu sa o observe mai bine.
Avea in fata ei o tanara inalta, bruneta cu niste ochi verzi-albastrui, aproape la fel de frumosi ca ai lui Augustin, un par lung negru care ii ajungea pana la mijloc. Atunci cand zambea doua gropite ii apareau in obraji. Buzele erau pline si rosii. Era o tanara foarte frumoasa. Exotica si cu forme bine definite. Ceea ce o contraria insa pe Malvina era faptul ca aceasta nu semana deloc cu Augustin. Adevarat ca amandoi erau inalti si bruneti, aveau ochii aproape de aceeasi culoare si intensitate, dar aici se opreau asemanarile.
-Cat stati in Los Angeles? intreba Victoria, in timp ce isi tragea un scaun de la o masa alaturata.
-Nu prea mult, raspunse Augustin. Am venit doar pentru cateva ore. Sa mancam, sa semnez eu cateva hartii, sa trec pe acasa sa-mi iau niste haine si apoi ne intoarcem in Long Beach.
-Vai! Asta inseamna ca nu vei trece sa o vezi pe mama? Daca afla ca ai fost prin oras si ca nu ai mers sa o vizitezi... te va renega! spuse Victoria, incepand sa rada.
-Tocmai de aceea nu vreau sa afle. Si pentru asta ma bazez pe discretia ta! raspunse Augustin, facandu-i cu ochiul.
-Fratioare, nu stiu daca iti amintesti dar tu esti cel care mi-a pus porecla "trompeta". Consider ca a venit vremea sa afli si tu pe pielea ta ce inseamna sa fiu o turnatoare, spuse Victoria, razand de propria gluma si scotocind in geanta dupa telefon.
Augustin ii puse o mana peste geanta privind-o amenintator.
-Victoria nu am timp de glumele tale. Malvina trebuie sa ajunga maine dimineata la serviciu. Are un eveniment de supravegheat. Plus ca, o stii pe mama, nu ne-ar lasa sa plecam prea curand. Asadar, opreste-te acum, inainte sa te prind de parul asta sa ti-l tund, zise Augustin ferm dar in acelasi timp cu o voce blajina.
-Nu mai tine cu amenintarea asta. Nu m-ai tuns niciodata, desi ma tot stresezi cu aceeasi placa de cand eram in clasa a saptea. Mai tii minte cand te-am prins fumand in spatele casei si te amenintam ca te parasc? Asta imi tot spuneai ca vei face, daca te voi turna, si cu toate astea n-ai facut-o, ii raspunse Victoria, scotand limba la el.
Malvina urmarindu-i discret si ascultandu-i, incerca sa se abtina sa nu rada, dar ultima remarca a Victoriei o facu pur si simplu sa-si puna mana la gura si sa chicoteasca, desi incerca din rasputeri sa nu atraga atentia.
Cam in acelasi timp privirile fratilor se indreptara catre ea si vazand-o cum se schimoniseste incercand sa opreasca rasul, incepura si ei sa rada.
- Ce dracu e asa funny? intreba Augustin, punand capat rasului molipsitor. Tu de ce razi? zise uitandu-se catre Malvina.
- Imi imaginez cum a fost viata mamei voastre, avandu-va prin preajma si tachinadu-va la orice pas! Plus ca nu stiam ca tu fumezi.
- Nu mai fumeaza. Dupa ce m-am suparat intr-o seara pe el, ca nu a vrut sa ma ia la o petrecere si mi-am dat eu seama ca treaba cu tunsul era doar sa ma intimideze, l-am parat mamei. Ce a urmat cred ca intuiesti si nu vrei detalii... sau vrei? intreba Victoria pe Malvina dupa ce ii intrerupsese ideea.
- Ooo! Ba daaaa, chiar mi-as dori sa stiu, replică Malvina, razand.
-E o poveste scurta, incepu Victoria, sa spuna...
-Pe care i-o vei relata cu alta ocazie, pentru ca acum chiar suntem in intarziere. Stiu ca nu ai rata nici macar o secunda, aceasta ocazie sa ma umilesti, ii taie Augustin, elanul.
- Augustin, poti merge tu sa-ti rezolvi problemele, timp in care, daca si Victoria este disponibila, noi ne putem duce sa bem o cafea. Astfel nici nu te incurc, nici nu ma plictisesc. Plus ca nu pot pierde ocazia sa aflu lucruri rusinoase despre tine, ii spuse Malvina, mangaindu-l usor pe mana.
-Nu stiu ce sa zic! Nu am incredere in ea, raspunse Augustin, facandu-i cu ochiul in timp ce dadu usor din cap aratand spre Victoria. Este o pacoste mica si o sa-ti strice ziua.
-Ei! Fratioare, lasa-ma cu atata reclama negativa, se revolta Victoria zambind. Plus ca, Malvina, crede-ma sunt inofensiva. In afara unor secrete adanc ascunse, nu detin alte arme impotriva acestui... acestui... spuse... aratand dezgustata spre Augustin, apoi incepu sa rada...
- Eu merg pe mana ei, adaugă Malvina, ridicandu-se in picioare si luandu-si geanta.
-Buna alegere! spuse si Victoria, ridicandu-se la randul ei si luand-o pe Malvina de brat. Haide, surioara! Se pare ca vom avea doua ore de torturat amintirea copilariei lui Gusti.
-Nu-mi spune asa! VICTORIA te avertizez! Nu intinde coarda!
-La revedere... GUSTI! Se auzi vocea Victoriei, in timp ce o tragea furtunos pe Malvina spre iesire. Trebuie sa ne grabim, sopti catre Malvina, pana nu se decide sa ne urmareasca! E un obsedat al controlului si daca inca nu ti-ai dat seama, o sa iti dai cat de curand.
-Mi-am dat seama de acest lucru! Mai rau este ca si eu sunt la fel! raspunse Malvina, razand.
-Apoi asta este un motiv in plus sa te plac. Nu pari precum plantele alea decorative cu care iesea Augustin. Iar daca ii chinui si existenta, cu atat mai bine... te declar favorita mea! spuse Victoria, vesela.
-Deci ce facem? intreba Malvina, oprinde-se in loc dupa ce ieșiră din restaurant si ocolira o strada aglomerata.
-Mergem sa-mi iau masina. Apoi o sa te rog sa ma scuzi dar va trebui sa dau un telefon sa justific faptul ca nu voi ajunge la intalnire. Cand am intrat in restaurant si l-am vazut pe Augustin, am uitat complet ca eram acolo cu treaba. Dar nu-ti face griji, nu era nimic important! Cineva m-a sunat sa-mi dea o barfa despre niste sinucideri ciudate... nu stiu prea multe detalii... dar pot amana, asa ca, haide!
- Victoria daca aveai treaba, de ce nu ai spus? intreba Malvina, uitandu-se fix la ea.
-Pentru ca am decis ca-mi placi. Surprinzator acest lucru, pentru ca esti unica iubita a fratelui meu pe care am cunoscut-o. Cand a inceput sa vina cu fetele acasa eu eram plecata la colegiu, iar ultima lui relatie... pur si simplu am fost in contratimp, răspunse Victoria, razand.
-Pai si atunci, nici nu ai cu ce sa ma compari, replica Malvina, zambind.
-Adevarat! Dar ceva imi spune, poti sa-l numesti fler de ziarist, ca tu esti speciala. Am ajuns la masina! spuse Victoria, ridicand cheile si aratand spre un suv negru cu geamuri fumurii.
-Wow! Ce masina! N-as fi crezut ca tu asa mica si delicata, conduci o asemena masina, zise Malvina, in timp ce se apropiau de automobil.
-Nu-i asa? Toata lumea imi spune ca m-ar fi vazut in cel mult un mini, dar ce sa fac... imi plac lucrurile mari. Toate lucrurile "mari ", raspunse Victoria, incepand sa rada zgomotos.
Se urcara in masina, isi prinsera centurile, dadura drumul la muzica in surdina si pornira in traficul nebunesc de oras.
Stilul smuls de condus al Victoriei ii facu Malvinei putin rau, dar dupa cativa kilometri deja se obisnuise.
-Unde mergem? intreba Malvina curioasa.
-Cum unde? Acasa! Trebuie sa te vada mama! O sa te adore, raspunse Victoria, zambindu-i frumos. Avem ceva de mers ca este la iesirea din Los Angeles, dar va fi o placere drumul, vei vedea!
-Vai nuuu, Victoria! Nu sunt pregatita sa fac cunostinta cu mama voastra. Plus ca nu sunt imbracata tocmai potrivit, raspunse Malvina, smiorcaindu-se si aratand spre fusta ei de blugi si topul alb pe care il imbracase inainte sa plece din Long Beach.
- Esti foarte bine asa! Crede-ma! Nu te-as fi bagat in gura lupului daca as fi avut cea mai mica banuiala ca nu ai fi primita cum trebuie. O sa te adore, pur si simplu, intari Victoria alegerea ei, chicotind si batand cu mainile pe volan.
- Daca tu zici! Ma bazez pe tine, spuse Malvina, nu foarte convinsă.
Dupa cateva momente de liniste in care nici una nu spuse nimic , Victoria intoarse capul spre spatele masinii, isi potrivi mai bine oglinda retrovizoare si incepu sa injure.
-S-a intamplat ceva? intreba Malvina ingrijorata.
-Cineva ma urmareste! De cand am plecat din fara restaurantului. Vezi? Dupa Sabb-ul acela gri, mai in spate putin se afla un Seat negru, raspunse Victoria, apasand mai jos pedala de acceleratie.
-Poate ti se pare, comenta Malvina, intorcand capul sa vada tocmai ceea ce ii spusese Victoria.
-Nu prea cred! Si o sa-ti dovedesc. O vom lua pe traseul mai lung si voi folosi cateva stradute mai putin circulate. Bag mana in foc ca o sa fie tot acolo, in spatele nostru.
-Dar de ce te-ar urmari cineva? intreba Malvina.
-In meseria mea pixul face legea. E posibil ca articolele mele din ultima vreme sa fi deranjat pe cineva. Niciodata nu poti fi sigura de nimic, doar ca acum stiu sigur ca cineva ne urmareste.
-Crezi ca ar trebui sa sunam la politie? intreba Malvina, privind inca o data in urma lor.
-Pentru ce? Politia nu se baga in asa ceva. Atat timp cat nu se apropie si nu atenteaza in nici un fel la siguranta mea... a noastra... nu ii poate face nimic. Nu-l poate acuza de nimic.
-Dar daca il sunam pe Augustin sa-i spunem? intreba Malvina, incercand sa gaseasca o solutie rapida.
-Nu ar fi indicat! Augustin daca ar simti sa suntem in pericol, ar fi capabil sa trimita dupa noi o armata. Plus ca ma descurc. O sa scap de el cat ai zice peste. Dar, nu inainte de a-l lasa sa se apropie, timp in care tu te vei muta pe bancheta din spate, si ii vei nota numarul de la masina.
-Poftim? Si daca ma vede? intreba Malvina.
-Nu-ti face griji. Geamurile sunt fumurii. Noi putem vedea totul, dar cei din exterior pe noi nu, deci go! Eu voi lasa masina sa ruleze mai usor, apoi sa te tii bine ca vom pleca in tromba.
-Ok, raspunse Malvina, desfacandu-si centura de siguranta si mutandu-se pe bancheta din spate.
Isi scoase din geanta un pix, trase o foaie dintr-un dosar aflat in apropiere si se posta cu ochii atintiti pe drum. Dupa cateva incercari esuate de a scrie numarul, reusi sa-l noteze.
-Gata! spuse Malvina, incantata.
-Perfect! Tine-te bine! Hai sa scapam de nemernicul asta mic si agasant, răspunse Victoria, apasand pedala de acceleratie, trantind-o pe Malvina in scaun mai bine.
~~~
-Se pare ca astazi avem parte de actiune. Nu stiu cine e tanara, poate vreo prietena de-a subiectului dar conduce precum o nebuna, spuse Jackson, aprinzandu-si inca o tigara si incercand sa tina pasul cu suv-ul negru.
Printre injuraturi si fum de tigara, telefonul incepu sa-i sune. Incerca sa-l ignore, dar dupa ce se opri, incepu sa sune din nou.
-Alo? Da? zise Jackson enervat.
-De ce nu raspunzi? intreba David de la celalat capat al telefonului.
-Pentru ca sunt prins intr-o urmarire. Subiectul se afla in miscare. Suntem in Los Angeles si traficul este infernal.
-In Los Angeles? Ai aflat ce cauta acolo?
-Nu inca domnule. Asta incerc sa aflu si in clipa asta ma cam tineti din treaba.
-Da? Scuze, nu te retin mult ! Voiam sa-ti spun ca voi lipsi pentru doua zile din oras. Trebuie sa merg sa duc trupul Rebeccai acasa la parintii ei.
Cateva clipe lungi, discutia plana intr-o liniste deplina, de parca Jackson isi inghiti limba. Nu putea articula niciun cuvant.
-Alo, Jackson. Mai esti acolo? intreba David contrariat.
-Daaa, daa, mormai detectivul derutat. Cred ca nu am inteles bine, o insotiti pe domnisoara Rebecca, in vizita la parintii ei. Corect?
- Oarecum Jackson. Domnisoara Rebecca s-a sinucis astazi in jurul pranzului. Acum este la morga pentru autopsie, dar am primit informatii cum ca as putea sa ridic trupul, asa ca am facut toate demersurile necesare ca sa ajunga acasa. Sunt sigura ca asa si-ar fi dorit.
-Nu stiu ce sa spun! Sunt socat! Imi pare rau domnule, pentru pierderea dumneavoastra. Daca va pot fi de ajutor cu ceva, va rog nu ezitati sa-mi spuneti, raspunse intr-un tarziu Jackson, vizibil incordat.
-Tot ce vreau, este sa o tii sub observatie pe Malvina cat lipsesc si sa ma informezi de cate ori apare cate o schimbare. Nu voi putea vorbi... cu inmormantarea si toate astea, dar voi face in asa fel incat sa te sun in fiecare seara ca tu sa-mi poti relata toate evenimentele de peste zi.
-Perfect domnule! răspunse Jackson, inainte de a inchide telefonul si a-l arunca pe bancheta din dreapta.
-Domnisoara Rebecca s-a sinucis!!! spuse el cu voce tare, parca dorind sa se convinga de acest lucru. Asa ceva nu este posibil, de dimineata cand am vazut-o plecand din firma cu Yveron, parea abatuta, dar de ce? Si de ce a plecat David atat de urgent de la intalnirea cu domnisoara Malvina, fara sa o ia cu el si pe domnisoara Rebecca??? Ce s-a intamplat in agentie??? Ceva nu se leaga. Oare ar fi putut sa o ucida... tocmai ca sa poata ramane cu Malvina? Oare Rebecca a aflat de obsesia bolnava pe care acesta o are pentru aceasta fata??? Va trebui sa aflu, si spunand asta Jackson frana brusc, dandu-si seama ca a pierdut Suv-ul negru din vizor.
- La dracu!!! Asta o sa-l enerveze la culme pe Smith! spuse Jackson incepand sa rada.
~~~
-Am scapat de el, vezi? spuse Victoria vesela.
-Vad! Ma bucur. Toata treaba asta mi-a creat o stare de anxietate. Astazi am avut parte numai de necazuri, spuse Malvina, trecand usor inapoi pe scaunul din fata si punandu-si centura.
- Ce necazuri? intreba Victoria. Scuza-ma, nu trebuie sa imi spui, defect profesional!
-Nu este nici un secret, spuse Malvina, zambind. Pai, daca ar fi sa o luam cu inceputul, ti-as spune ca astazi un client a incercat sa ma sarute cu forta si nu stiu pana unde ar fi mers daca in acea clipa nu se afla acolo fratele tau, apoi a trebuit sa dam timpul inapoi si sa aflam ca acel client este de fapt un fost coleg de liceu, care imi poarta o afectiune bolnava de multi ani. Acum sa pun si cireasa pe tort, prin vizita unui politist am aflat ca logodnica acestui individ... Rebecca... tocmai s-a sinucis... sa mai continui?? intreba Malvina istovita de trecerea in revista a ultimelor evenimente.
-Ehee surioara, dar ai avut parte de ceva actiune! N-as fi spus ca este asa palpitanta viata de organizator de evenimente, raspunse Victoria, razand. Si eu care credeam ca viata mea este plina de aventura. Cred ca trebuie sa ma reprofilez. Esti bine?
-Crede-ma ca nu este mereu asa. Doar de cand il cunosc pe fratele tau, necazurile se tin scai, spuse Malvina râzând. Si, sunt bine oarecum! Incerc sa ma obisnuiesc cu ideea ca disparitia Rebeccai a fost o alegere stric personala si ca nu ar trebui sa ma afecteze.
-Aici nu te contrazic. Augustin provoaca oarece dezordine in viata celor din jur, sa nu-i spui ca ti-am spus, ca-mi va pune pielea in bat... dar sub toata masca aia de dur si macho... latino lover, este un barbat mai bland ca o pisica si ca sa continui rationamentul tau, cu siguranta nu ar trebui sa te lasi afectata.
-Ahahaha, fii sigura ca nu as putea sa-i spun asa ceva, răspunse Malvina, razand. Desi, pot spune ca am vazut asta deja la el.
-A lasat garda jos in prezenta ta? intreba Victoria, putin cam tare. Atunci e clar. E terminat! Poti spune ca deja il ai la degetul mic. Esti indragostita de el?
- Cred ca da! raspunse Malvina fara sa ezite. Imi place foarte mult. Este fascinant!
-Si el este indragostit de tine, spuse Victoria, intorcandu-si privirea putin de la drum si fixand-o. Dar inca nu stie.
-Cum poti sa spui asta? De unde stii? intreba Malvina, chicotind. Nu ca nu mi-ar placea sa fie adevarat.
-Pentru ca-l cunosc! Pentru ca am crescut cu el si pentru ca am auzit de alegerile lui anterioare. Malvina nu te subestima. Sunt sigura ca cine ajunge sa te cunoasca, ii va fi aproape imposibil sa nu te iubeasca! raspunse Victoria bland.
-Sper! apuca Malvina sa spuna, intrerupta fiind brusc de faptul ca Victoria coti masina pe un drum aproape invizibil, batatorit doar de rotile autovehiculelor.
Un nor de praf se starni in spatele lor, facand drumul sa para mai mult rural decat urban, tinand cont ca erau foarte aproape de oras. Nu dupa mult timp aceasta opri masina.
-Am ajuns! Hai sa ne distram! Ai incredere. Daca era ceva de care sa-ti fie teama, era intalnirea cu mine sau Alexandra. Mama este inofensiva. Te va iubi, cu siguranta.
-Deci testul greu era cu tine si se pare ca l-am luat! Întotdeauna am urat scoala, dar acum vad ca devin experta... premianta chiar, raspunse Malvina, coborand din masina si inchizand portiera.
-//-
*asa cum am promis, aveti inca un capitol... enjoy!
Va pup, va multumesc pentru voturi si pentru ca imi cititi povestea! Sunteti minunati!