Ne-am iubit din întâmplare

2 saptamani de cosmar

Era mijlocul verii lui 2019. Lucrurile între noi începuseră sa se așeze. Eram mai linistite, nu prea ne mai certam, dar urma un moment greu pentru noi.
Urma ca eu sa plec cu vacanța cu ai mei 2 săptămâni. Știu nu pare așa mult, dar pentru noi, care ne vedeam zilnic era enorm. Înainte sa plec a dormit la mine. Chiar aveam nevoie de asta după perioada agitata prin care trecusem. Sa adorm in brațele ei era cel mai liniștitor lucru. In brațele ei ma simteam acasă. A doua zi când a fost nevoie sa plece a fost extrem de greu sa ne luam "la revedere" știind ca următoare zi nu ne vedem. Am început sa plâng și am strâns-o in brațe de parca nu o sa o mai văd. Mi a răspuns cu aceeași îmbrățișare strânsă, mi a șters lacrimile și mi a zis ca o sa treacă repede zilele astea.
Dimimeata următoare am plecat cu ai mei la munte. Eram destul de adormita fiindcă stătusem cu Adina la telefon pana la 4 dimineața și la 5 m au trezit ai mei sa ma pregătesc. Tot drumul am stat numai cu gândul la ea. Abia așteptam sa se trezească și sa vorbesc cu ea. Am vizitat câteva locuri cu ai mei apoi am mers la prima cazare pe Transalpina. Cum am ajuns in camera am sunat-o pe Adina web. Voiam sa ii aud vocea și sa o văd. Eram destul de triste amândouă dar ea încerca sa ma încurajeze sa ma distrez ca așa va trece mai ușor timpul. Nu am vorbit prea mult fiindcă ai mei voiau sa mergem afara sa mâncam.
Seara am vorbit și i am povestit cum a fost drumul, ce am vizitat și tot ce mai făcusem in ziua aia, apoi ne-am băgat la somn rămânând cu apelul web deschis ca in fiecare seara.
Ziua următoare am plecat spre Satu Mare unde urma sa rămânem pana la finalul concediului. Ai mei erau foarte incantați însă eu nu ma puteam gândi decât la ziua in care ma întorc acasă și o sa o revăd pe Adina. După alte câteva ore pe drum și locuri vizitate, am ajuns la cazare. Era frumos acolo dar totuși pentru mine nu era suficient. După ce am lăsat bagajele am plecat la piscina ca sa ma mai destind măcar puțin. Am făcut câteva ture apoi m am pus pe șezlong și vorbeam prin mesaje cu Adina și cam așa au trecut zilele mele de concediu. Când a venit ziua sa plecam brusc eram cea mai vesela. Nu mai puteam, dorul ma acaparase de tot. Abia așteptam sa ajung acasă doar ca sa plec la Adina. Nu am ajuns prea repede ținând cont ca eram in capătul celălat al țării însă nu a contat pentru mine. Voiam doar sa o văd măcar 10 minute, sa o iau in brațe și sa plec. Spre norocul meu nu am prins foarte aglomerat pe drum și am ajuns relativ repede acasă. Am mai stat puțin ca sa mănânc cu ai mei apoi am plecat grabita spre Adina. Știam la cât pleacă mașina spre ea așa ca m am grăbit sa o prind. Eram nerăbdătoare, tremuram de fericire. Simteam ca trecuseră 2 luni nu 2 săptămâni.
Am sunat o și i am zis sa vina sa ma ia din stație. Când am văzut o am alergat la propriu spre ea și am luat o in brațe. I am spus ca mi a fost foarte dor de ea și ea mi a spus același lucru. Ne am dus la ea acasă și pe seara m am întors acasă.