Doar cu o privire...

10 1 0
                                    

La începutul lunii Noiembrie începusem sa ne înțelegem mai bine și tensiunea nu mai exista. Vorbeam linistite și fără înțepături așa cum obișnuiam. Dar nu ne gândeam niciuna ce urma sa se întâmple...
Pe 4 Noiembrie, pe timpul zilei am rămas singure puțin timp. Am vorbit despre unele chestii mai personale și simteam ca pot sa am încredere in ea. Încă  aveam o temere. Îmi era frica ca ma apropii de ea și voi fi respinsă, dar totuși am încercat și spre surprinderea mea și ea a fost deschisă.
In timp ce vorbeam prietenele noastre au venit și discuția noastră sa intrerupt brusc. Eu trebuia sa plec acasă așa ca discuția noastră nu a mai avut nicio continuare. Am mai vorbit pe grupul nostru de wapp dar au fost discuții banale cu tot anturajul.
Odată cu venirea serii prietenii mei m au sunat sa îmi spună ca urmează o discuție destul de nasoala cu un alt anturaj. I am chemat sa ma ia și am plecat sa ne întâlnim cu celălalt grup. Printre aceștia era cea mai buna prietena de la momentul respectiv a Adinei, sau cel puțin ea asta credea ca sunt. A fost extrem de dezamagita sa vadă ca persoana in care avea încredere a tradato și a vorbit lucruri neadevărate. A fost la un pas sa se ducă sa dea in ea moment in care... eu am apărut dintr o parte și m am pus in fata ei. M am uitat fix in ochii ei și i am spus sa se calmeze ca sa nu regrete după. Apoi in creierul meu a fost o pauza de câteva secunde, nu mai auzeam nimic, nu mai vedeam stânga sau dreapta. Tot ce vedeam erau ochii ei căprui care m-au cutremurat pana in vârful degetelor de la picioare. Mi am dat repede cu revin și m am întors, însă nu m am dat din fata ei.
După conflictul avut i am rugat pe prietenii mei sa ma ducă acasă fiind deja destul de târziu. Adina stătea in fata cu iubitul ei iar eu in spate cu doua prietene, a da uitasem sa Menționez ca avea o relație de 3 ani.. upss. Tot drumul m-am uitat in oglinda și o priveam cum se uita pe geam trista și îngândurată, avea lacrimi in ochi, era clar ca sa simțit rănită. Sincer as fi vrut sa ii pun mâna pe umăr sa simtă ca sunt lângă ea dar mi a fost teama de o respingere așa ca am continuat sa o privesc pana am ajuns acasă.
Mi am luat la revedere de la toți și m am dus in casa. Am stat numai cu gândul la ea. Îmi făceam griji. As fi vrut sa ii dau mesaj sa văd dacă e bine și dacă are nevoie sa vorbească dar m-am gândit ca nu și ar fi dorit sa fiu tocmai eu persoana cu care sa aibe o discuție ca asta, așa ca m am băgat la somn.

Ne-am iubit din întâmplareWhere stories live. Discover now