It's me... - Return of the Gold

Prolog

Ei nu m-au respectat... Nu au ce spune...

- Sunt doar niște mici suflete nevinovate!

Nu ma interesează... M-au forțat sa le fac tot ce am făcut...

- Nu esti constient de ce se întâmpla? Acei copii nu au avut nici o vina!

Nu trebuia sa rămână in acea noapte. A fost greșeala lor...

- Si, totuși, de ce mi-ai amintit de ceva ce s-a întâmplat acum 20 de ani?

Vei înțelege. Fa cum ți-am spus. Pentru asta esti aici...

- Da, domnule.

Fata din umbra ieși din camera, înainte de a se aseza pe hol. Își pusese mâinile pe fata, si incepu sa plângă.

- Dar eu... Ce am făcut sa merit asta...?

---

Razele jucăușe ale soarelui ii gadilau nasul Lissei, care zâmbea. Nemaiputând sa doarmă, se ridica încet din pat, si fugi către o alta camera. Deschise ușor usa, si văzând ca persoana din pat dormea, își făcu avânt si sari pe el.

- Nu poate sa doarmă nimeni de tine, știi asta? Băiatul răspunde râzând.

- Buna dimineața si ție! Cât aveai de gând sa mai dormi?

Fata il sărută, si se ridica.

- Hai, sus! Azi e o zi importantă...

- Nu îmi amintesc sa fi programat ceva azi.

Lissa își dădu ochii peste cap, si se uita insistent pe fereastra. El își dădu seama imediat, si zâmbi rușinat.

- Am cam uitat... La mulți ani!

- Notati in calendar! Mike si-a amintit ceva! spuse ea. Hai la masa, mor de foame...

Cei doi s-au dus către bucătărie, in timp ce Lissa cânta ceva.

~ I came to win

To fight

To conquer

To rise

I came to win

To survive

To prosper

To fight

To fly ~

Mike se lăsa desfatat de vocea ei, fără sa se gândească vreun moment la scările pe care trebuia sa le coboare...

- Au...

Bineînțeles, când Lissa își întoarse capul, el era imprastiat pe podea. Ea nu putu sa își stăpânească un zâmbet.

- Nu am chef sa te duc la spital azi... Deci nu face prostii.

El se încrunta, dar era atât de caraghios, încât Lissa izbucni in ras.

- Cred ca merit niște pizza la prânz... spuse el.

- Atunci pizza sa fie!