Te iubesc altfel

Capitolul 7

"Hei, tată, pot să vorbesc ceva cu tine?" L-am prins tocmai în secunda în care a vrut să iasă pe ușă, grăbit ca întotdeauna.

"Bună dimineața, Amos..." Mă salută, verificând cadranul ceasului de pe mâna stângă. "Ai maxim cincisprezece minute la dispoziție să îmi spui ce ai de spus, trebuie să ajung la o întâlnire importantă."

"Ok, ok." Oftez și aproape că vreau să îmi dau ochii peste cap, dar m-aș fi ales doar cu un comentariu din partea lui așa că am lăsat-o baltă. "E vorba despre una din angajatele tale din Applebee's, cel din zona liceului."

"Cu numele?" Își arcuiește sprânceana surprins.

"Thiara."

Stă pe gânduri câteva clipe, ca și cum ar avea în față un fel de album cu poze și ar încerca să își dea seama al cărei poză este numele. Trebuie să recunosc că sunt puțin stânjenit și nu știu la ce să mă aștept, nu am mai avut o conversație cu tata despre angajații lui, iar asta pentru că n-am fost niciodată preocupat.

"Oh, da, Thiara Jones. Ce-i cu ea? E vreo problemă?" Devine serios.

"Nu, nu e neapărat o problemă dar... tu știi că ea e elevă, nu-i așa?"

"Sigur că știu." Nu pare să înțeleagă mai nimic din conversația de până acum.

"Și știi că ea nu este în programul pentru elevi, nu?"

"Amos, ce vrei să spui de fapt cu toate astea?"

Își aranjază cravata roșie de la gât, semn că își pierde răbdarea. Poate fi atât de enervant felul în care își pierde răbdarea uneori, iar apoi îi sare țandăra, vorbește singur câteva clipe, și în final se calmează. M-am obișnuit, dar mi-aș dori să înceteze să mai facă asta în momente nepotrivite, și mai ales atunci când nici eu n-am multă răbdare.

"Tată, ea lipsește de la școală ca să meargă la muncă. Își plătește absențele. Nici măcar nu are părinți."

"Ei bine, nu știu detalii din viața ei personală. Tot ce știu este că i-am oferit programul pentru elevi, dar l-a refuzat și a insistat să o primesc în programul normal, așa că am făcut-o. Nu aveam de unde să știu că nu are părinți, iar în legătură cu absențele, mi-a spus că asta e cea mai mică problemă. În fine, oricum, tot nu înțeleg ce legătură ai tu cu fata asta și de ce te interesează în ce program lucrează ea."

"Păi... suntem prieteni. Și uite, ascultă-mă... crezi ca ai putea să o ajuți? A refuzat programul pentru elevi pentru că salarul este mai mic, și nu se poate întreține din atâta. Nu are de ales, mi-a spus chiar ea."

"Dar nu are un tutore? Cineva trebuie să aibă grijă de ea."

"Ba da, locuiește cu vărul ei, dar nu o ajută cu nimic. Tată, te rog, poți face asta?"

Nu îmi vine să cred că am ajuns să îl implor pe tata în legătură cu ceva care nici măcar nu mă privește pe mine. Și totuși chiar îmi doresc din tot sufletul să obțin ce vreau.

Tata își scarpină tâmpla și se strâmbă.

"Nu știu ce aș putea face... nu am cum să o plătesc pentru mai multe ore atunci când ea lucrează mai puține. Mi-ar da totul peste cap. Aș vrea să te ajut, sau mai bine spus să o ajut, dar nu știu cum."

"N-ai putea nici măcar să îi scoți tura de dimineață? L-ar putea înlocui pe Peter într-o altă zi, sunt sigur că ar fi de acord."

"Nu știu, Amos, chiar nu știu, nu mă pot gândi la asta acum. Și așa am prea multe pe cap. Îmi pare rău dar nu mai pot sta, trebuie să plec altfel întârzi, mai ales la ce trafic e acum în Seattle."