Te iubesc altfel

Capitolul 10

Lumina soarelui încearcă să îmi intre pe sub pleoape mult prea devreme. Îmi acopăr fața cu perna pe care am găsit-o prin pat și mârâi când îmi dau seama că nu pot să adorm la loc. Îmi deschid ochii buimac, mă uit prin cameră, și îmi dau seama de al doilea lucru: nu sunt acasă.

Bineînțeles că nu sunt acasă, ci încă sunt în penthouse. Mă ridic în șezut, ștergându-mi ochii cu podul palmelor ca să mă trezesc de-a binelea și în capul meu începe să se deruleze evenimentele de noaptea trecută.

Conversația mea cu Thiara de aseară m-a tulburat atât de tare încât m-a ținut treaz ore în șir. Încă nu înțeleg în totalitate ieșirea ei și felul în care a tratat lucrurile, de parcă faptul că am ascultat melodia împreună a părut ca și cum i-aș fi făcut niște promisiuni mari.

Într-adevăr, a fost ceva special, aș minți dacă aș spune că nu am simțit nimic deosebit în acel moment de câteva minute. Dar, chiar dacă a fost special, n-a însemnat ceva mai mult de atât.

Și totuși, i-am spus Thiarei despre ceea ce pot să îi ofer, și sentimentele mele nu au fost pe listă. De asta nu înțeleg de ce se așteaptă încă să primească ceva ce nu i-a fost promis niciodată. Nu vreau să o fac să sufere, dar Thiara se aruncă în gura leului și pretinde că nu știa că leul e acolo. Asta, sau speră că leul nu e adevărat.

Mă îndrept spre baie, dorind să primesc un duș care să îmi reîmprospăteze starea de astăzi și să îmi pună simțurile în funcțiune.

În câteva minute am ieșit din baie ca nou, pregătit să îmi încep ziua. Îmi fac curaj mintal să cobor la parter, cu gândul că voi fi nevoit să dau ochii cu Thiara și nu știu cum să mă comport după ce am vorbit aseară.

La prima impresie, parterul e gol și liniștit. Ei bine, frații și verișorii mei au plecat seara trecută, dar Thiara nu pare să fie pe aici.

Mă îndrept spre bucătărie, cufundat în liniștea apăsătoare a acestui penthouse prea uriaș pentru o singură persoană. Trebuie să recunosc, vocea Thiarei nu ar fi stricat să îmi țină companie în timp ce ne prăjesc amândurora pâine și pregătesc dulceața.

"Thiara? Ești la baie?" Bat cu degetele îndoite în ușa băii de la parter. Aștept un răspuns, dar nu vine. "Thiara?" Nici de data aceasta nu vine.

Deschid ușa, și, așa cum mă așteptam, nu e nimeni.

Cu pași mari și grăbiți, urc scările înapoi la etaj, îndreptându-mă spre camera în care am lăsat-o ieri. Bat din nou la ușă, strigând-o pe nume, dar nu aud niciun răspuns.

"Thiara, ai face bine să îmi răspunzi, altfel intru peste tine."

Vorbesc doar în speranța că am să îi aud vocea de pe partea cealaltă. Mă încrunt ușor alarmat când nu îmi răspunde nici măcar la amenințarea mea.

"Intru." Continui eu, încă sperând că o voi găsi acolo, supărată.

Intru în cameră, dar nici urmă de Thiara. Patul este refăcut, pus la punct. Draperiile sunt trase și hainele mele cu care a fost îmbrăcată ieri sunt frumos împăturate și lăsate pe marginea patului.

Acum chiar încep să mă agit.

Dacă Thiara nu e aici, atunci unde ar putea să fie? Vreau să refuz gândul că s-a dus acasă, în preajma acelui ticălos nenorocit, dar mă tem că exact asta a făcut.

Nu, nu vreau să cred că mi-a ignorat complet rugămințile și chiar s-a dus acasă. Îmi trec neliniștit degetele prin păr și mă întreb ce-i de făcut. Trebuie să aflu unde e, n-o pot lăsa așa, de capul ei, și mai ales lângă un om care o umilește în ultimul hal.