Capitolul 21

1.7K 102 25
                                    


Banca de pe faleza din curtea acestei clădiri e foarte reconfortantă, precum o terapie. Afară s-a înserat. Nu mă deranjează, iubesc atmosfera taciturnă și misterioasă a serii, iar vântul răcoros mă face să îmi închid ochii și să intru într-un fel de transă menită să îmi aducă pace în suflet măcar pentru câteva minute. Îmi reîmprospătează toate simțurile.

Și am nevoie de această reîmprospătare după ce parfumul lui Amos m-a sedus și m-a amețit minute în șir cum a vrut el.

N-am înțeles nimic din ce a vrut să îmi spună. Nu înțeleg ce trebuie să rezolve și are legătură cu noi doi. Există un noi doi măcar? După tot ce mi-a spus în dimineața aceea, aș fi zis în mod clar și evident că nu există nici măcar speranță în direcția asta, dar iată că Amos le face posibile pe toate. Și nu înțeleg de ce îmi cere răbdare, de ce îmi cere să nu „sar în brațele altuia" și de ce nu vrea să îl las pe James să mă atingă. Ei bine, nici eu nu vreau să mă atingă, dar asta e de la sine înțeles. El ce justificare are?

Îi place să creadă că ce a fost a lui, rămâne a lui. Ca un fel de etichetă cu numele Denzel, vocea lui James îmi răsună prin minte ca un ecou străin de zeci de ori. Ăsta să fie motivul principal? Amos consideră că am pe mine o etichetă cu numele lui și cumva, datorită faptului că ne-am sărutat o dată, am avut interacțiuni și știe că îl plac, sunt  a lui și așa trebuie să rămân chiar dacă el nu simte nimic pentru mine? Dacă e așa, înseamnă că Amos are probleme grave pe care trebuie să și le rezolve. Poate ar trebui să înceapă cu banca asta terapeutică.

Dar ceva puternic din mine mă face să mă îndoiesc. Amos mi-a vorbit despre etichete, dar mi-a vorbit tocmai în defavoarea lor și a lui. Mi-a spus că nu vrea ca în ochii celorlalți din liceul lui, eu să am o etichetă cu numele Denzel. Acum, ce să cred?

Și în plus, dacă ar fi vrut ca eu să am o etichetă cu numele lui, s-ar fi asigurat că toată lumea știe că s-a întâmplat ceva minuscul între noi doi la petrecerea lui Alex, dar nimeni nu știe. Frații și verioșii lui abia știu că schimbăm două cuvinte. În afară de Matthias, bineînțeles, care se pricepe să citească oamenii, și în special pe fratele său. Aș vrea să îl pot citi și eu pe Amos așa, mi-ar fi mai ușor să îl înțeleg.

Pentru că nu, nu îl înțeleg pe Amos absolut deloc și mi-e teamă că nu o voi face niciodată. Cum poți fi așa schimbător?

Mă sărut cu fete tot timpul. Doar pentru că am făcut-o și cu tine, nu înseamnă că a însemnat ceva. Pe lângă asta, m-am mai trezit și cu un zvon teribil din cauza ta. Regret ce s-a întâmplat între noi doi, și dacă aș putea să dau timpul înapoi și să nu te fii sărutat vreodată, crede-mă că aș face-o, dar nu pot. Nu îmi mai cere explicații de parcă ar fi ceva între noi. Dacă vrei să fiu sincer, o să fiu până la capăt și o să îți spun că orice ți s-ar fi părut ție că ar fi fost sau orice altă impresie de-a ta în genul ăsta, să știi că n-a existat niciodată nimic. Nu simt nimic pentru tine, Thiara, înțelege.

Cuvintele pline de acid a lui Amos mi se învârt în minte atât de clar de parcă mi le-ar spune din nou. Nu le pot uita, pentru că nimeni nu m-a rănit vreodată mai tare decât el atunci. Cum a putut să îmi spună toate astea în dimineața aia, și acum să îmi spună că dacă nu mă are, o să ia foc? Să mă roage să nu merg la altul? Să îmi spună că îmi va explica totul într-o zi, doar să am răbdare și să mă implore să nu îl las pe James să mă atingă, altfel îl bate.

Amos a spus că nu trebuie să mint, că ochii mei îi spun deja adevărul. Ei bine, nici ochii lui nu sunt prea tăcuți. Îi văd cum se înseninează atunci când mă vede și literalmente îi sclipesc când zâmbesc; sunt lucruri pe care le observ deslușit, nu trebuie să mă chinui. Iar corpul său îmi vorbește foarte mult la rândul lui. Întotdeauna caută să fie aproape de mine, caută să mă atingă, să mă simtă... simt vibrațiile din degetele lui atunci când face contact cu pielea mea, e pur și simplu o conexiune profundă dintre noi doi pe care niciun cuvânt nenorocit din gura lui nu poate să o nege. Îmi spune că nu mă place și că nu m-ar putea plăcea vreodată, dar ce om nu simte nimic și totuși se aprinde doar dacă dansez cu el?

Te iubesc altfel Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum