Memento Mori [APF]

Timer

    — Ceea ce e surprinzător acum e faptul că Hyunjae a căzut de pe Eiffel, a început să vorbească Kevin imediat ce au ajuns înapoi în elicopterul din care au coborât cei doi, dar în care se aflau de data asta trei persoane, cu tot cu Eric pe care l-au pescuit de pe propriul yacht. Dar adevărata veste șocantă e că Hyunjae trăiește, a concluzionat el și și-a privit ceasul de la încheietură, apoi a privit pe fereastra lângă care stătea. 

      Elicopterul a pornit imediat ce toată lumea era așezată și cu centurile puse și a decolat rapid, depărtându-se tot mai mult de pata albă din mijlocul oceanului, dar asta oricum nu era o problemă – abandonarea vasului –, căci Eric a apucat să dea ordine stricte echipajului de a duce nava sa în cel mai apropiat port înainte de a urca în elicopter cu cei doi. Nu era ca și cum avea să se întoarcă de curând pe ea sau că va mai avea parte de vreo vacanță curând. Asta dacă nu cumva chiar intenționa să viziteze iadul – așa cum ziceau toți – și că va rămâne acolo.

    — Da, asta–, se porni să zică Sangyeon din dreapta brunetului, dar nu a reușit să termine ce avea de zis, asta pentru că fix cel despre care vorbeam s-a trezit deja vorbind, scoțându-i astfel pe cei doi din reflecția lor intensă asupra subiectului.

    — Da, asta am zis și eu când m-am întâlnit cu el în Vegas! a zis Eric și și-a așezat mai apoi ochelarii de soare ai lui Sangyeon pe ochi, fără a observa măcar reacțiile provocate.

      Privirile celor doi s-au întors spre stânga lor la auzul mărturiei celui de lângă, privind acum cu atenție acolo unde stătea blondul care doar ce se făcea mai comod în scaunul elicopterului și care își așeza mai bine pe nas ochelarii „împrumutați” acum câteva momente din buzunarul de la piept al sacoului cu care era îmbrăcat Sangyeon ca și când se pregătea să tragă un pui de somn în drumul lor spre Paris. 

    — Tu... ce?! a țipat șatenul de lângă el și a dat să-l lovească din nou, dar Eric a fost mai rapid și l-a lovit primul în coaste cu cotul, ridicându-și imediat ochelarii de pe nas pentru a privi bine cu ochii mijiți spre el.

    — Nu mai țipa! Nu am surzit în astea patru luni, să știi! l-a anunțat pe un ton deranjat blondul și din stânga lor Kevin a oftat zgomotos, fapt ce l-a oprit din a mai comenta ceva, chiar dacă era gata să înceapă un întreg scandal pe tema asta.

      De parcă asta ar fi fost totul. Imediat după oftatul lui s-a auzit sunetul unei arme abia încărcate, așa că privirile celor doi s-au întors de-odată spre el, totul pentru a-l surprinde pe brunet cu pistolul din nou îndreptat spre ei. Dacă mai devreme îi privea oarecum exasperat de prosteala lor și din cauza veștii primite, acum îi privea cu o expresie goală, dar totuși amenințătoare. Ochii și așa întunecați îi erau umbriți de șuvițele negre de păr ce îi atârnau peste frunte în lateralele chipului său și chiar peste podul nasului, iar buzele îi erau relaxate și doar lipite între ele, nicidecum presate într-o linie dură precum se așteptau cei doi.