Playing dirty

Capitolul 61.

–Cel mai lung episod a durat două luni. După accident.

–După ce unchiul vostru a-

–Exact. Mă oprește din a-mi termina propoziția. Iar acum, moartea Sarei a fost declanșatorul. A avut nevoie de o perioadă să proceseze toată situația și într-un final, bucla ei s-a spart și realitatea a lovit-o. Nu o lăsa să se piardă. După privirea ta, știi de ce a fost capabilă! Dacă nu își dorește să vorbească, nu o presa, las-o pe ea să decidă când e pregătită. O să încerce să te îndepărteze. O să-ți spună cuvinte grele. O să te rănească. Dar nici să nu te gândești să pleci de lângă ea! O simt mai mult ca pe o amenințare și îl înțeleg.

   –Niciodată. Răspund și nu mai aștept și mă urc în mașină, gonind spre campus.

   O găsesc în mijlocul patului, înfășurată în pătură, suspinând. Se ridică speriată în șezut, privindu-mă printre lacrimi.

–Hei, steluțo! Zâmbesc și mă apropii de ea.

–Xander...

Ochii săi înlăcrimați mă priveau cu o tristețe, pe care nu credeam că am să o întâlnesc. Era ca și când aceștia mă implorau să fac ceva. Poate că eu nu meritam să fiu fericit, ci în schimb, meritam să mă căiesc pentru păcatele mele, dar la dracu, dacă aveam de gând să o las pe ea să se căiască! Ea e perfectă și merită să strălucească!

–Vrei să-mi spui ce se întâmplă, iubito?

–Am făcut o prostie. Mărturisește, ștergându-și bărbia de lacrimi.

–Orice ar fi, sunt aici ca să te ajut!

Nu-mi răspunde, dar, în schimb, își trage cearceaful de pe picioare, dezvelindu-le și împietresc la imaginea din fața ochilor. Picioarele îi erau pline de șanțuri roșiatice provocate de zgârieturi, cel mai probabil, care începuseră să sângereze.

–Iubito...ce ai făcut?

–Nu am putut rezista! Mâncărimile erau crunte...și m-am scărpinat...și nu am realizat decât atunci când am simțit ceva cald pe degete. Îmi pare rău! Se bâlbâie, încercând să-mi explice.

–E în regulă! Sh! Încerc să o liniștesc. Iubito, nu are de ce să-ți pară rău! Te mai mănâncă?

–Nu.

   –Te ustură?

   –Mhm!

   –Nu-ți face griji, iubito, o să te facem bine imediat!

   Am dat buzna în baie, căutând trusa de prim ajutor. Când am găsit-o, m-am întors la brunetă. Suspina încet, privindu-și picioarele.

   –Ochii la mine, pisicuțo! Am spus, captându-i atenția. Uită-te doar la mine!

   I-am îngrijit rănile, având grijă să-i șterg cu delicatețe sângele, încercând să nu o rănesc.

   Ce demoni nu-ți dădeau pace și de data asta, iubito? 

   –Îmi pare rău! Începe să vorbească. Îmi pare rău că nu m-am vindecat și că trebuie să ai de-a face cu mine. Dar, adevărul este că nu știu dacă o să mă vindec vreodată. Așa că asta e șansa ta, Xander. Șansa ta să pleci și să nu ai nimic de-a face cu mine sau cu nebunia mea!

   Încerca să mă îndepărteze. După tot ce s-a întâmplat între noi, ea încă încerca să mă îndepărteze. Incredibil!

   –Copil bleg, crezi că toate astea mă sperie? Sau ce ai impresia? Nu sunt vreun puști la pubertate, care cum vede că lucrurile se complică, dă bir cu fugiții. Ți-am spus că te iubesc și asta implică și zilele mai puțin bune!