Niște copii mari, tatuați și răniți.
★
Am fost externată din spital în urmă cu câteva zile, chiar dacă starea mea nu se îmbunătățise. Încă aveam amețeli, nu puteam să adorm din cauza coșmarurilor și în continuare mâncam doar atunci când simțeam că cedez.
Nu știu sigur dacă o făceam sau nu intenționat, dar știam că am lucruri mai importante de făcut, decât să zac în pat toată ziua, iar în felul asta reușeam să-mi țin mintea ocupată.
Având capul plecat în telefon și cărțile în brațe, mă chinui să-i scriu verișoarei mele un mesaj, dar mă opresc când aud o voce cunoscută.
Îl zăresc pe Xander pe hol, vorbind cu un băiat. Vreau să înaintez spre aceștia cu gândul de a-l întreba pe brunet dacă poate să mă lase cu motocicleta la garaj, dar mă blochez când observ cum Xander îi înmânează băiatului un pliculeț cu pastile. Acesta îi întinde o bancnotă de o sută la schimb și pleacă în grabă, dar nu înainte să se asigure că nimeni nu i-a văzut, moment în care m-am tras înapoi, ascunzându-mă după un perete.
La naiba cu tine, Black!
Băiatul necunoscut s-a făcut nevăzut și încep să-l urmăresc pe brunet, până realizez că se îndreaptă spre campus.
Trântesc ușa de la cameră cu putere în urma mea, Xander întoarcându-și privirea zâmbitoare spre mine.
–Steluțo!
–Ești un idiot! Mă răstesc nervoasă, dând drumul lucrurilor din mână, pornind spre el.
–Ce-am mai făcut și de data asta? Întreabă ironic, în timp ce merge spre dulap, deschizându-l.
–Nu încerca să mă prostești, Xander, am văzut totul!
–Ce fac eu, nu te privește, Starr!
Îmi răspunde cu nonșalanță și în secunda următoare își dă tricoul jos, lăsându-și la vedere abdomenul și acele tatuaje pentru care am prins o pasiune ascunsă.
–Ăm...ce faci? Simțeam cum obrajii îmi luau foc.
–Ăm...mă schimb? Imită gestul, rânjind obraznic.
–Serios, Einstein?
–Să știi că nuanța asta de roșu te prinde, pisicuțo! Afirmă sarcastic, făcându-mi cu ochiul.
Roșu? Eu nu port roșu! Agh! Nemernicul vorbea despre nuanța din obrajii mei!
Îl aud cum începe să râdă, iar eu mă bosumflu. Dar ceva îmi atrage atenția. Întind mâna spre piercingurile din sfârcurile sale.
–Sunt noi. Constat.
–Dacă vrei, pot să-ți fac și ție unele! Propune rânjind, încercând să-mi distragă atenția.
–Încetează!
–Ce am făcut? Mă întreabă, râzând în continuare.
–Nu încerca să schimbi subiectul, Alexander!
–Vezi-ți de treaba ta, Starr!
–Știi măcar care sunt consecințele dacă ești prins?
Eram furioasă, iar el continua să mă calce pe nervi.
–Nu te băga.
–Incredibil! Poți fii exmatriculat dacă decanul află, Xander! Sau mai rău, pușcăria nu e un loc minunat pentru o față atât de frumoasă ca a ta!
CITEȘTI
Playing dirty
RomancePrimul volum din trilogia "Sinful Games". "-Vino cu mine. -Unde? Mă uităm temătoare la mâna sa întinsă. O simțeam ca pe o ispită ce-mi promitea condamnarea. -Contează? Dar eu eram deja condamnată. -Nu."
