Promit.

Capitolul 7

O nouă dimineață. Dimineața asta era diferită, era foarte rece și ploioasă. Se potrivea la fix cu starea mea. Asta era prima mea despărțire. Îi mulțumesc Georginei că a rămas cu mine și mi-a dat tot ce aveam nevoie.

Am petrecut câteva zile în pat, ignorând mesajele lui Noah. Nu făceam nimic toată ziua, decât record de seriale văzute și înghețată mâncată. Până într-o zi când Georgina ne-a înscris pe amândouă la un curs de teatru organizat de Yale. Eu nu prea voiam să merg, deși Georgina a insistat crezând ca am talent. Într-un final, decid să merg ca să nu se supere ea, bineînțeles.

Ajungem acolo. Nu erau foarte multe persoane, dar instructorul ne spune că urmau să mai vină. Începem să jucăm. Toți erau foarte talentați. După câteva minute, pe ușa își face apariția Noah. Eu vreau să plec dar Georgina ma apucă de mână și zice: Doar evită-l, Sid. Te rog! Decid să rămân. Instructorul îi zice:
–Ai cam întârziat, domnule James!
–Ma scuzați.
Începem cu toții să jucăm. Noah era destul de priceput. Vine și rândul meu. Încep să joc. Toții erau mirați iar eu nu înțelegeam de ce. Instructorul îmi zice:
–Wow, Sidney. Chiar ai talent!
–Vă mulțumesc, domnule Williams!

În drum spre cămin îi spun Georginei că asta a fost cea mai bună decizie pe care am luat o și începem să bârfim despre Noah. După ceva timp, realizăm ca e în spatele nostru și ne simțim super nașpa.

Realizez că am trecut peste despărțirea de Noah și ca viața mea va merge mai departe. Până când primesc un mesaj de la el:
–Hei.
Mă gândesc să îi răspund, așa că îi zic:
–Bună.
–Ce faci?
–Mă uitam la un serial.
–Cum se numește?
–Killing Eve.
–Despre ce e?
–Uită-te și a-i să vezi.
–Bine. Ești liberă mâine?
–Poate.
–Hai zi. Vreau să ieșim..ca prieteni.
–Mă mai gândesc.
–Te rog.
–Bineeee. Am să vin.
–La ce oră vin să te iau?
–La ora 14:00. Nu trebuie să mă iei, vin și singurică.
–Cum vrei tu.
–La revedere!
–Paa.