Un Nou Început

My Little Vampire ~Cap 5~

În ziua următoare având liber de la restaurant mă grăbesc spre bucătărie pentru ai face clătite lui Bon-Hwa.

Amestec aluatul așa de entuziasmată încât aluatul sare pe mine și realizez că am amestecat prea repede.

Aveam un coc lejer amplasat în vârful capului, pantaloni scurți și un imens tricou alb care îmi lasă un umăr gol din cauza mărimii exagerate și care îți crea iluzia că aș avea doar acel tricou, pantalonii nevăzându-se de acesta.Iubesc acest tricou deoarece este foarte folositor mai ales pentru Bon-Hwa, deoarece noi ne-am creat prostul obicei de a intra în camera cuiva fără a bate la ușă mai ales în cazul nostru. Având ambi paravane după care ne schimbam nu aveam șansa să ne vedem dezbrăcați, dar cu acest tricou minune când vreau să fiu singură având un moment de liniște și Bon-Hwa mă vizitează doar trag de el îl jos părând rușinată și ținând strâns cu ambele mâini de acesta, astfel Bon-Hwa pleacă rușinat și revine peste o oră. Odată s-a prins de truc deoarece aveam pantaloni de un roz neon și se observă chiar și sub tricou, dar am avut norocul să meargă în continuare fiind mai prudentă și având în vedere ce culori port.

Cât ai clipi am făcut aluatul, am pregătit ciocolata, gemul de vișine, bananele și zahărul pudră folosit pentru ornat.

Am încins tigaia și am început să fac clătitele pe unele putând să le arunc și să le prind din prima. Pot spune că au ieșit destul de frumos și sunt cu adevărat delicioase încât îți lasă gura apă doar privindu-le.
Gust una să mă asigur că nu am muncit în zadar. Am fost așa de încântată să văd că sunt așa delicioase încât o să mănânc sigur cu Bon-Hwa în timp ce vom hotărât activitățile de azi.

Întru în camera lui Bon-Hwa cu un munte de clătite, dar nu mare mi-a fost mirarea când l-am văzut că făcea flotări și nu avea tricou. Mereu mi-a plăcut să îl văd fără tricou și la fel de mult îmi place să îi admir abdomenul bine lucrat.

Asculta trupa Skillet în timp ce se antrena pentru a fi mult mai energic. Mereu noi am avut o gamă largă de melodii și genuri muzicale. Îi iau telefonul și îi pun melodia "fire-bts" pentru a se asorta cu personalitatea mea incendiară, starea mea de bine și mândria pentru muntele meu de clătite.

-Am adus clătite!

-Aveam impresia că vei uita, dar te-ai întrecut pe tine însăți arată genial.

-Au un gust și mai genial.

-Uuuuuuu.... ce mai aștepți să mâncăm!

-Da. O spun așa de fericită încât am o voce ca a unui copil de trei ani.

Camera lui este foarte asemănătoare cu a mea fiind albă, enorm de luminoasă, cu un pat mare, o bibliotecă și mai și, clasicul nostru paravan și cel mai frumos detaliu care mă încântă cel mai mult la ambele camere sunt balcoanele care sunt așa de apropiate încât dacă întind mâna spre Bon-Hwa și el spre mine ne putem tine de mână cu o ușurință delicată. Încă de mici părinții noștri ne-au crescut inseparabili așa că au găsit locuințele perfecte fiind două case gemene cu etaj și foarte apropiate cel mai apropiat punct se află la balcoanele noastre care au o distanță de 1 m. Noi am ales camerele acestea din cauza acestei mici distanțe dintre noi și mereu vorbeam și ne împărțeam anumite jucări aruncându-le în balconul celuilalt.

Bon-Hwa gustă o clătită și îmi spune cum i se topește în gură scoțând un sunet mulțumitor și satisfăcător pentru urechile mele.